Volumul II [GAUDEAMUS] 1928. PARTEA A DOUA

SCRISORILE

Prietenul meu, de ce nu mă laş i să te vă d? De ce fugi de mine?

Eu nu ş tiu să scriu; am suferit mult, ş i sufă r acum iar că nu-ţ i pot spune nimic. Tu î mi ascunzi ceva. Dacă ai să mă laş i mult timp singură, am să mă î ndră gostesc de amintirile noastre ş i am să plâ ng. Nu poţ i bă nui câ t am î ndurat eu, ală turi de o familie mediocră ş i fericită, care m-a ospă tat de să rbă tori. M-au î ndră git toţ i: mamă, fiică, fiu, nepot. Cine ş tie ce pun la cale. Ş i voiam să râ d, să fiu veselă, să le mulţ umesc. De ce nu ne-am î ntâ lnit? Nu aş fi plâ ns atâ t. Nu ş tiam nici eu de ce plâ ng. Poate de ciudă că se sfâ rş eş te î ncă un an. Nu ş tiu, nu ş tiu. Tot ce ş tiu e că m-am gâ ndit mult la tine, la tovă ră ş ia noastră, la Iaş i. Ş i mi-ai fost nesuferit, pentru că m-am gâ ndit prea mult la tine ş i am vorbit de tine, ş i ţ i-am î mprumutat cuvintele, scrisul. Ş tii că, fă ră să observ, mă trudesc să scriu ca tine?...

Nu î nţ eleg de ce te-ai î nchis î n casă ş i nu mai î ngă dui prietenilor să te vadă. Nici Radu nu î nţ elege. Aş tept să -mi scrii. Vieţ uiesc aproape singură. Familia care m-a stă pâ nit, prizonieră, î n timpul să rbă torilor, mi-a pierdut urma. Am stat o să ptă mâ nă la Bibi. Ş tii ce fă ceam î n loc să ne pregă tim licenţ a? Vorbeam de tine. Eş ti revoltă tor; dar numai atâ t. Pentru că adversarii tă i erau un volum gros de texte româ neş ti sec. XVI ş i Histoire de la langue. Nu fii prea mă gulit de izbâ ndă.

Tu lucrezi ceva? Poate vizitele mele nu ar fi fost nici pea dese, nici prea lungi. Nu te-aş fi fă cut să -ţ i pierzi mult timp. Voiam să te vă d, să -ţ i spun cele ce bă nuiesc î n jurul gâ ndurilor familiei care m-a î ndră git. Am fi stat amâ ndoi, î n odă iţ a ta caldă... Ar fi fost aş a de frumos... Nu-ţ i mai aminteş ti de noaptea Ajunului, de sarailiile prea dulci, de vinul prea vechi, de prietena ta care a fost fericită, fericită?... Să -ţ i amintesc mai mult?...

î ţ i vestesc un singur termen: cinci zile. Trebuie să -mi scrii ş i apoi să -mi comunici ziua ş i ceasul câ nd mă primeş ti. Poate vin ş i cu Bibi. Va fi o intrare cumplită; prudenţ ă...

Pâ nă atunci, salută ri de la Niş ka.

P. S. Nu socoti scrisoarea aceasta o declaraţ ie.

Niş ka, vrei să -ţ i scriu, de data aceasta, o scrisoare sinceră? Sau preferi scrisorile de astă -vară, sprintene ş i „literare"?

N-am vrut să te vă d, pentru că experienţ e de mult bă nuite ş i î ncurajate ameninţ au să -mi tulbure hotă râ rile. Poate n-ai să î nţ elegi nimic; pâ nă î n noaptea Ajunului, mă stă pâ neam ş i mă î nfrâ ngeam fă ră î ndoiala biruinţ ei. De atunci, criza s-a î ntrecut; a primejduit roade pe care le aş tept, a slă bit paş ii pe un drum care mă va duce departe. Tu nu bă nuieş ti roadele eroismului meu ş i nu cunoş ti drumul. Nimeni nu-l cunoaş te. Niş ka, nici ţ ie nu ţ i—1 voi destă inui. Farmecul se î nzeceş te î n tă cere.

Ş tiu că te vei plâ nge de obscuritate, de alegorism excesiv, de neprie-tenie. Niş ka, î ţ i sunt cel mai bun prieten, pentru că î ţ i sunt mai mult. Dacă am ră mas departe de tine atâ t timp, am facut-o pentru a mă pregă ti la un fapt mare. Tu iubeş ti faptele mari. Aş adar, nu mă poţ i mustra. Cre-de-mă, ţ i-am simţ it ş i eu - deş i fă ră lacrimi - lipsa. Dar m-am î nfrâ nt. Trebuie să ră mâ n eu î nsumi, nu e aş a? Spune, Niş ka...

Nu ai dreptate să -mi aminteş ti noaptea de Moş Ajun. Nu am uitat nimic. Nici venirea ta î n amurg, cu obraji de ger; nici ră tă cirile pe la libră rii, ca să -ţ i aleg că rţ i de daruri; nici privirile celor din cofetă ria caldă, care ne socoteau logodiţ i, pentru că tu râ deai prea mult, iar eu î ţ i cumpă ram prea multe pră jituri; nici ceaiul din mansardă, prelungit cu vin vechi... Ai venit la cinci, ai plecat a doua zi... Pentru mine, ceasurile acelea au î nsemnat prea mult. Ş tii, după miezul nopţ ii, câ nd tu dormitai zâ mbind, iar eu î ţ i povesteam din Soren Kierkegaard... î mi spuneai că eş ti fericită ş i neliniş tită. Niş ka, nu te-ai purtat ca o prietenă; m-ai lă sat să cred multe, multe...

... Ş i venirea lui Radu, aproape de două, ş i râ sul nostru stingherit câ nd ne-a insinuat o logodnă pe care am fi să vâ rş it-o tainic... Tu ai î nţ eles de ce râ deam noi atâ t?... Ş i apoi, vizita la cerc, sala cu perechi noi, stră ine ş i fericite. Preş edintele bolnav, comitet nou, studente din anul î ntâ i, pe care nu le cunoş team, studenţ i din anul î ntâ i, care ne priveau obraznic. Câ ţ i mai ră mă sesem din vechiul cerc?... „Florenţ ele" că să torite, Nonora asimilată Societă ţ ii mediciniş tilor, Gaidaroff, Viorica, Mă -

riuca, Bibi... Nu mai eram decâ t noi ş i î ncă acei trei studenţ i mediocri de la Drept. Ţ i s-a strâ ns inima... Ş i mie, Niş ka. Dar dacă astfel trebuie să se petreacă faptele? Ei erau fericiţ i. Aş a eram ş i noi, ş i aş a suntem câ nd ne î ntâ lnim; dar nu cu ei. Ş i ar fi stupid să ne î ntristă m, să lă cră mă m pe un trecut. Nu putem ră mâ ne î ntotdeauna î n anul î ntâ i...

Sunt tot atâ t de stupid ş i eu, care filozofez nostalgic, î n loc să î ncerc a-ţ i scrie o scrisoare frumoasă. Ar trebui să povestesc, numai pentru noi doi, î ntoarcerea acasă, aproape de zori, bucuroş i că ră mâ nem iară ş i singuri. (Ti-ai amintit î ntoarcerea de la mă nă stire, cu aceleaş i bulevarde reci? ) In mansardă era cald, ş i vin mult, ş i pră jituri. Socoteam că vom î ntâ rzia de vorbă pâ nă dimineaţ a. Dar n-a fost aş a. Ai adormit cu mâ na sub obraz, aş a cum fă ceam eu î n copilă rie. Buclele scurte fermecaseră perna. De ce nu mă î ntrebi cum am dormit eu atâ tea nopţ i pe aceeaş i pernă, cu aceeaş i pijama?... Ai adormit, ş i mâ inile tale î n mâ inile mele; tu pe pat, eu pe jeţ...

A fost original, pur ş i aspru; aş a cum iubesc eu să fie prietenia. S-a petrecut, dimineaţ a, un singur gest, care m-a î nspă imâ ntat. Spunâ ndu-ţ i că să rutul nebă nuit, izbucnit spontan ş i dureros de lung, aproape de despă rţ ire, a fost pricina claustră rii mele, ai să î nţ elegi? Ne-am să rutat, Niş ka; ş i nu ca doi prieteni; ş i nu capricios, senzual, provizoriu. Ne-am să rutat...

Iartă -mă, Niş ka, dacă te fac să roş eş ti. Am scris acestea ca să -mi î nţ elegi singură tatea ş i să bă nuieş ti î ndură rile mele. Am î ndurat ş i eu, Niş ka, mult; am î ndurat cu ochii aprinş i, cu pumnii fră mâ ntaţ i, cu umerii î ncordaţ i la masa de lucru. Totul trebuia să -ş i recâ ş tige vechiul echilibru. Ş i eu aveam mult de scris, multe că rţ i care trebuiau citite, multe viziuni care trebuiau uitate.

Criza nu e, î ncă, trecută. Prietenă bună, n-ai să te superi dacă î mi voi pă stra, î ncă, singură tatea. Tu mă vrei mare, nu e aş a?...

După cum ş tii, nu primesc pe nimeni. Voi citi cu bucurie tot ce-mi vei scrie. Aş tept. Dacă, î nsă, tu î nduri nostalgii prea deprimante, spune-mi. Te voi vizita. î nainte de liniş tea mea, trebuie să î mplinesc liniş tea prietenei. Plâ nsul tă u e copilă resc ş i stâ njenitor. De ce nu ai reacţ ionat î mpotriva familiei care te-a ţ inut prizonieră? Ş i apoi, de ce să plâ ngi, câ nd eş ti, î ncă, atâ t de tâ nă ră?...

Prietene, scrisoarea ta m-a î ndurerat. Nu-mi lă mureş ti nimic. Nu ş tii că î nţ eleg greu fă ră tine?... De ce nu mă laş i să vin? Eu cred că mi-ai scris ca să mă necă jeş ti sau să mă ironizezi. Sufă r mult, singură. î nainte

î ţ i ceream ţ ie sfaturi. Acum, cui să le cer? Ai minţ it spunâ nd că -mi eş ti prieten. Mi-ai fă cut, fă ră să ş tii, cel mai mare ră u; m-ai apropiat de tine, de gâ ndurile tale, de preţ uirile tale, ş i apoi m-ai lă sat singură. î napoi, nu mă pot î ntoarce. Nu mai pot fi cea de acum doi ani. Ş i sunt atâ t de tristă... Ş i plâ ng, amintindu-mi fapte de pe timpul câ nd eram prieteni buni. Fireş te, toate acestea au să treacă. De ce nu vrei să mă ajuţ i ş i tu? Eş ti dator prieteniei faţ ă de

Niş ka.

⇐ Предыдущая 34 35 36 37 383940 41 42 43 Следующая ⇒