Volumul II [GAUDEAMUS] 1928 12 страница

nu mă rturisească niciodată. Nu ş tiu dacă era hotă râ re sau timiditate. Viorica î ş i pă stra taina cu o î ncordare pe care i-o admiram. Nici Bibi, nici Niş ka nu ş tiau nimic. Ş i toţ i ş tiam că e î ndră gostită.

Pe Nonora o vedeam rar, î n treacă t. Fiecare î ncerca să pară cel biruitor. Eu afectam indiferenţ ă ş i zâ mbet enigmatic. Ea râ dea mult ş i-mi povestea succesele de la balurile de vară, cererile î n că snicie de la Mehadia, cearta î n menajul unui ofiţ er superior din pricina ei. î mi vorbea prieteneş te, cu nuanţ ă de blâ ndeţ e superioară. Eu î mi aminteam de după -amie^ile primă verii, tulburate de sexualitate, ş i ajungeam obraznic. Nonora nu se supă ra. î mi suspecta gâ ndurile; nu ş tia unde vreau să ajung; se aş tepta, poate, s-o chem din nou î n mansardă ş i-ş i pregă tea vreo ră zbunare dră cească. î ntrebâ ndu-mă cum î mi mai petrec timpul, i-am ră spuns că lucrez, pentru ziar ş i pentru Universitate.

- Daa?...

Mirarea Nonorei m-a umilit cu insinuarea zâ mbetului ş i a ochilor.

- Dar Niş ka?

- Niş ka se odihneş te după examene... De altfel, o vă d atâ t de rar... Ţ i-am spus că lucrez.

- Lumea vorbeş te altfel. Cel puţ in Niş ka are grija să ră spâ ndească zvonul că te-ai î ndră gostit de ea, la mare...

- Nu cred, zâ mbii eu...

- Niş ka se foloseş te de o alegorie stupidă. Spune că eş ti un nou Pygmalion ş i ai să sfâ rş eş ti prin a te î ndră gosti de creatura ta.

- Niş ka are dreptate pâ nă la dragoste..., î ncheiai eu, stâ njenit de indiscreţ ia ră ută cioasă a Nonorei.

Pe drum, î ntorcâ ndu-mă singur acasă, î mi fă gă duiam să scriu Niş kă i o pagină mustră toare. N-am scris.

î ntr-o dimineaţ ă am gă sit î n redacţ ie pe domnul Elefterescu. Am aflat cu uimire că nu e student, ci corector de noapte. „Ş eful" era î ncurcat de descoperirea mea. Nu î nţ elegeam cum izbutise să fie î nscris î n cerc.

- M-a î nscris „Malec", să racul...

De ce m-am î ntristat, amintindu-mi petreceri de iarnă, î ntr-o mansardă acum î ngheţ ată de singură tate, ală turi de un preş edinte, de Nonora, de Bibi?

- Ce face domnul Gabriel?

Mi-a povestit nemulţ umirile soţ iei lui „Malec", certurile dintre soţ ie Ş i soră, examenele pierdute din pricina slujbei, plâ nsul lui Gabriel, î ntr-o noapte, la beră rie, ală turi de ei toţ i; cum s-a ridicat soţ ia de la masă ş i cum nu s-a mai î ntors; Gabriel a că utat-o ca un nebun, toată noaptea. Dimineaţ a, n-a vrut să se mai ducă la slujbă. Soţ ia s-a î ntors. Sora ş i

mama lui n-au vrut s-o mai primească. A î ncercat să se sinucidă; au ^;plâ ns ş i apoi s-au î mpă cat.

Povestea vieţ ii mediocre ş i tragice mă obosea aproape organic. Mă supă ra capul, aveam ameţ eli, siguranţ a muş chi^!or mi se tulburase. Mă î nă buş ea pâ nă la sufocare mireasma nă ruirilor î ncete, sigure, irepa- I rabile, î n fund de provincie sau de mahala. Nu ş tiam ce să -i ră spund, nu j ş tiam dacă trebuie să zâ mbesc sau să î l compă timesc.

Chiar domnul Elefterescu era acum schimbat; mai bă trâ n, mai amar. Nu mai mă î nveseleam auzindu-l spunâ ndu-mi: ş efule. Pă rea umil, -plecat, ră nit. î ncercam sâ mă gâ ndesc la festival, la sticlele bă ute, la plecarea mea î n miez de noapte, cu Nonora. î mi simţ eam sufletul sfâ ş iat, rupt de fâ ş ii stră ine una de alta. Nu ş tiam cum să -mi acopă r disperarea, tristeţ ea care mă copleş ea. Erau atâ t de departe, erau amintiri, erau atâ t de departe... Am î nţ eles că sunt tot atâ t de mediocru ca ş i ceilalţ i. Că lupta e zadarnică. Am scrâ ş nit din dinţ i. î mi pierdusem iar conş tiinţ a rostului meu î n redacţ ie, ală turi de domnul Elefterescu. El mă privea atent, fă ră să -mi î nţ eleagă neliniş tea. Mi se pă rea că vorbirea noastră se petrecuse î n vis ş i auzeam iar refrenul deprimant de astă -iarnă: „Ş efule, ş efule, uite pe «Maiec»! "...

Mi-am strâ ns pumnii. „Aceasta î nseamnă că trebuie să mă odihnesc. Nu mai pot deosebi visul de realitate. " Zâ mbeam.

- Ş i dumneata pe cine cauţ i aici, domnule Elefterescu? Mirare.

- Nu v-am spus? sunt corector de noapte...

„Totul s-a petrecut aievea", gâ ndeam eu mulţ umit. Senzaţ ia pliabilă de agonie, de nervi destinş i, de î nfundare î n baltă stă ruia. Am cerut un pahar cu apă. Profesorul trecu pe lâ ngă mine, mă privi ş i se aş eză la I masă. „Cine l-o fi î nvă ţ at să scrie? " mă î ntrebam. Apoi, m-am surprins ispitit să mă apropii ş i să aflu cum de nu cade cu fruntea pe maldă rul de foi albe. Strâ nsei iar pumnii. „Toate acestea din pricina toamnei ş i ai Niş kă i", gâ ndeam. „Nu mă lasă liniş tit ş i mă silesc să muncesc tulburat... " Eram atâ t de ostenit, î ncâ t m-am lă sat blâ nd pe scaun.

- Ş efule, te-ai fă cut palid...

Domnul Elefterescu î mi vorbea, aproape. M~am î nseninat; nu visam. Mi-am muş cat buzele ca să nu-l î ntreb, râ zâ nd: „Malec"? „Malec"?... |

-Ceai?...

Uitasem cum se spune cuvâ ntul „nimic". Mă frecam pe frunte, uluit. Servitorul mi-a adus corecturi. Am tresă rit, „Eu am scris acestea". Descoperisem un verb, ş i-l repetam î n gâ nd, î ncă pă ţ â nat: „să lucrez, sjl, lucrez"... Am rostit, numai pentru mine: „vreau sâ lucrez!... " Domnul Elefterescu a tresă rit. Eu m-am luminat, am luat corecturile ş i am cerut. creion chimic. î n faţ a mea, la masă, profesorul î ş i scria articolul-J

Auzeam uş i trâ ntite, zgomot surd de tramvaie, paş i gră biţ i pe scă ri; auzeam pe secretar luâ nd comunicaţ ia telefonică din provincie: „mai tare, mai tare! "... Nu î nţ elegeam nimic. „Vreau să î nţ eleg!... " Arn î nţ eles că omul de la masă e profesorul de logică. O clipă de reculegere ş i am î nţ eles că mă aflu î n redacţ ie. Ochii î mi lică reau de bucurii, sâ nge fierbinte stropea creierul.

XVII. PRIETENA MEA Î N TOAMNĂ

,, Niş ka iar s-a schimbat. E atâ t de nostalgică, î ncâ t î mi comunică ş i mie tristeţ i nebă nuite. A uitat lecţ iile mele de sobrietate ş i optimism viril. î mi mă rturiseş te că plâ nge, câ teodată, î n amurguri prea sâ ngerii. Nu se î nţ elege. Vrea să plece, acum. Nu ş tie unde, nu ş tie cu cine. Mă vizitează des, î n mansardă. De câ nd ne-am cunoscut ş i-a pierdut corosivul superficial ş i prompt pe care-l stă pâ nea î n fraze ş i replici. Ascultă mult, atentă ş i tristă. Nu vreau s-o î nţ eleg, pentru că î mi deş teaptă nostalgii pe care eu le-am sugrumat î n murmur. î i vorbesc aspru, fierbinte, cotropindu-i etajerele mignone ş i că lduţ e dinlă untrul sufletului. Simt o bucurie dră cească să -i ră storn valorile, să o umilesc, să -i calc î n picioare sentimentele prea comun-feminine. Nu izbutesc î ntotdeauna s-o ală tur sufletului meu. Ră mâ ne pe drum, agă ţ ată. Atunci, o dispreţ uiesc; ş i mă dispreţ uiesc, pentru că n-am putut crea î ncă adevă rata Niş kă pe care o cheamă sufletul meu.

„Eu am nevoie de prietenia Niş kă i. Are atâ tea î nsuş iri; de ce nu pot s-o î mplinesc, perfectă?...

Mi se plâ nge că mă port prea aspru cu ea, că nu-mi dezvă lui sufletul ei, prietenei. Fireş te, Niş ka aş teaptă confesiuni. Cum ar putea î nţ elege nebunia hotă râ rii mele? Ea bă nuieş te tot, afară de hotă râ rile mari, pe care nu le cunoaş te nimeni. Mă reconstituieş te intuitiv, cu î nsuş irile ei de aleasă feminitate, cu sugestiile mele. Vrea, î nsă, să -i spun. Ce?... Bă nuieş te că o iubesc. Aş teaptă mă rturisiri. Eu nu pot minţ i, Niş kă i. "

După -amiezi de octombrie, cu prietena mea, că tre parcuri... Ea iubea toamna. Eu o uram. Toamna ş i primă vara; nostalgiile ş i dorurile care mă stă pâ nesc din afară mă umileau. Eu î ndră gisem iarna ş i vara, luni de libertate, câ nd munca se istoveş te î n miez de noapte, fă ră melancolie ş i iară tulbură ri de nă praznic dinamism. Mă temeam de toamnă ş i o î nfruntam. Cu câ t era mai primejdioasă ispita, cu atâ t mai dâ rz o lă sam să ^Se apropie. Ş tiam că trebuie să izbâ ndesc.

- Ş tii la ce mă gâ ndesc? La plecare...

- Niş ka, gâ ndul plecă rii e stupid ş i inutil. Plecarea e singura care trebuie să te intereseze. Vrei să pleci, pleacă...

- Nu ş tiu cum să te lă muresc... Vreau să plec, ş i totuş i sunt neliniş tM tă, nehotă râ tă... Ce am să mă fac singură? Câ nd am să -mi dau licenţ a?.., I

- Atunci nu te mai gâ ndi, ci munceş te. In adolescenţ ă aveam ş i eu asemenea doruri... Mă tulburau, mă oboseau, î mi ră peau timp. Acum, nu vreau să mă gâ ndesc decâ t la ceea ce trebuie să fac. Câ nd am să sfă r- ş ese, voi pleca, fă ră anticipă ri î n gâ nd, fă ră nostalgii...

- Tu ai voinţ ă...

- Niş ka. tâ nguirea aceasta nu te î ndreptă ţ eş te să nu vrei ş i tu...

- Eu cred că voinţ a prea puternică te mutilează, te mecanicizează... Ai să ajungi un resort... Ai să î ndepă rtezi toate ispitele, toate farmecele... Nu te î nţ eleg; treci prea departe...

- Vorbeş ti ca o bacalaureată... Ispitele biruite nu dispar, ci cresc; asta nu ş tiai? Ş i apoi, voinţ a nu mecanicizează, ci dă putinţ a celei mai furioase libertă ţ i. Vreau să te fac să î nţ elegi un singur adevă r: că stă pâ nind o voinţ ă că lită, î ţ i poţ i î ngă dui toate experienţ ele, toate viciile, toate voluptă ţ ile, toate ră tă cirile... Acestea, î nsă, după ce te-ai realizat lă untric, după ce ţ i-ai luminat conş tiinţ a virilă...

- Eu nu pot...

- O femeie nu poate, e drept... Dar o femeie trebuie să renunţ e sau să imite... Nostalgia ta e hibridă... Dacă nu poţ i pleca singură, alege-ţ i un tovară ş...

- Cine?...

Ochii verzi s-au î ngâ ndurat.

■ - Alege un coleg ş i deş teaptă -i voinţ a... Tu poţ i î ndemna sufletele masculine; acesta-i un dar ales. Un bă rbat, lâ ngă tine, e torturat de obsesia depă ş irilor. Soţ ul tă u va fi un fericit, exceptâ nd, fireş te, genul Paul...

- Eu nu am să -mi iau soţ...

- Bine, ş tiu... Ai mai spus aceasta ş i astă -primă vară...

- Paul a fost un accident...

Pe banca din parc, râ deam amâ ndoi; nu de Paul, ci de seriozitatea cu care eu vorbeam despre femei. Niş ka era intrigată; cine î mi dă dreptul să vorbesc, dacă nu le cunosc? Poate sunt un Don Juan...

- Atunci nu le-aş fi cunoscut. Don Juan a fost o simplă priză sexuală; lumina intermitent ş i suspect. Nu poţ i cunoaş te cu adevă rat decâ t ceea ce renunţ i de a stă pâ ni. De altfel, femeia se poate expert" menta î n nenumă rate feluri. Nu e numaidecâ t nevoie să joci rol de prii" amorez, nici să te istoveş ti î n garsonieră. Sufletul feminin se intuieŞ ¹' prin introspecţ iune î ntr-un suflet conş tient masculin. î n ceea ce priveş trupul, sunt inutile conversaţ iile... Eu nu discut niciodată despre truP"

feminin, pentru că valorificarea mea se î mplineş te prin alte criterii; nu m-aş î nţ elege...

Vieţ uiam o viaţ ă ciudată; munceam nopţ ile ş i dimineţ ile, î ndâ rjit ş i calm, î ntru î mplinirea capodoperei: creierul meu; iar după -amiezile î ntovă ră ş eam pe Niş ka, modelâ ndu-i sufletul. Cele două vieţ i nu se excludeau, î nţ elesesem că prietenia Niş kă i nu-mi ră peş te timp, ci mă î mbogă ţ eş te cu experienţ e. O cultivam ş i o iubeam ca pe o carte favorită. Voiam să fac din Niş ka o altă operă, vie. Voiam să pulseze î n ea toate izvoarele feminită ţ ii de elită. î nţ elegeam că, oricâ t de perfectă ar ajunge, eu nu voi fi fericit prin ea. î mi cunoş team datoria; trebuia să fiu ispitit de Niş ka, de sufletul ei, oglindindu-mi voinţ a; atâ t.

Mă pasiona prietenia noastră; ea se lumina, eu mă î ntunecam. Dar de aici la dragoste era î ncă drum lung.

Uitasem hotă râ rile Jurnalului, din prima pagină. Urmă ream două creş teri: a personalită ţ ii mele ş i a sufletului Niş kă i. Le vedeam atâ t de clar, î ncâ t s-ar fi spus că sunt numai un spectator.

XVIII. IAŞ UL

Preş edintele a organizat din nou cercul. S-au î nscris alţ i membri, s-a ales alt comitet. Vicepreş edintele venea tot mai rar; tuş ea, era palid, zâ mbea prelung. Bibi a ajuns bibliotecară; Gaidaroff secretar. Ne adunam î n sala de la etaj, cu ferestrele la bulevard, cu scaune multe. Veneau, î ntotdeauna, Niş ka, Viorica ş i Radu. Radu tot î ndră gostit, Viorica tot enigmatică. Cele ce le-am destă nuit asupra domnului Elefterescu ş i prietenului să u au stâ rnit senzaţ ie. Preş edintele regreta că vechiul comitet î ş i dă duse demisia; ar fi vrut să î nceapă o anchetă ş i să afle cum fusese admis d-l Elefterescu î n cerc.

Mă riuca se ară ta cea mai satisfă cută de descoperirea mea. Ajungea î ntotdeauna, î nsoţ ită de Gaidaroff. î i pierise sfiiciunea, de câ nd toţ i ş tiau °ă sunt î ndră gostiţ i. El î ş i gră bea licenţ a î n drept; mi-a mă rturisit, î ntr-o noapte, că Mă riuca e soţ ia visată din liceu. Pă rea guraliv ş i gol sufle-^teŞ te; l-am surprins dorind o că snicie timpurie, o casă cu î ncă peri calde 5' primitoare, o soţ ie liniş tită ş i cuminte, o viaţ ă lungă, cinstită, cu prieteni, cu vie, cu că lă torii î n Italia, la Viena, la Paris. L-am iubit mult pe Gaidaroff, î n acea noapte. î l voiam fericit, ală turi de Mă riuca. Am î ntâ r-^2lat, apoi, un ceas cu un gâ nd copilă resc: să aleg cele mai nimerite pe-^redii, î n cercul nostru... Zâ mbeam. „Florenţ ele" î mi luaseră î nainte; au ^etlit la adunare cu logodnicii; un profesor de istorie, foarte tâ nă r, ş i un

politehnician. Erau mâ ndre de aleş ii lor; organizau să ptă mâ nal ceaiuri dansante ş i ne invitau. Acolo, î n cele două odă i, cu covoarele ridicate Radu dansa mult cu Viorica, iar Bibi cu Andrei...

La fiecare ş edinţ ă de comitet sau adunare, preş edintele istorisea fa. zele donaţ iei bă trâ nului. Nu uita că cercul se crease numai pentru a pu. tea primi dania. î n vară, după nesfâ rş ite alergă ri, izbutise să ajungă persoană juridică. Se iviseră, de atunci, nebă nuite greută ţ i. Prefectul - care avea o casă veche ş i dă ră pă nată - insinua preş edintelui să silească pe bă trâ n s-o cumpere ş i s-o repare, pentru că min. Cerea pe ea cinci milioane. Preş edintele s-a î mpotrivit; donatorul voia să clă dească un că min modern, cu să li de baie, calorifer ş i electricitate. Prefectul î ş i ară tă, atunci, puterile. Retrase fondul cercului din bugetul prefecturii ş i î l vă rsă î n fondul pentru ajutorarea î nvă ţ ă torilor. Plâ ngerea la ministru nu avu rezultat. Bă trâ nul se î mbolnă vi ş i ceru gră birea formelor, ca să -ş i vadă dania î mplinită. Fă cu testamentul, dar nu-l fă cu după cum cereau avocaţ ii. Doi nepoţ i ameninţ au cu proces de moş tenire. Bă trâ nul adaogă î n testament că î i dezmoş teneş te, dar nepoţ ii vesteau că - după moarte - testamentul va fi declarat nul; bă trâ nul va fi supus unui examen medical, câ t de curâ nd. Ş tirile alarmau comitetul. Numai preş edintele nu-ş i pierdea calmul. î ş i amâ nase teza de doctorat, ca să se poată ocupa î n voie de cerc, de donaţ ie, de că min. Comitetul nu-l ajuta. Membrii se adunau toţ i numai o dată pe lună sau câ nd ş tiau că va fi dans, cu patefon. Preş edintele nu dispera; că uta soluţ ii. Voia un cerc strâ ns ş i intim. Dar sala î mprumutată era prea mare, prea rece ş i, apoi, era stră ină. Prefectul fă gă duise un sediu, fă gă duise ş i lemne, dar toate acestea au fost uitate, de câ nd preş edintele refuzase tâ rgul cu casa.

De la î nceputul lui noiembrie, aş teptam hotă râ rea zilelor de congres, î n anul acela, congresul studenţ esc se ţ inea la Iaş i. Preş edintele nu putea veni, ocupat cum era cu dania. Din cercul nostm mergeau mulţ i, aproape treizeci. Ş eful delegaţ iei fu numit Gaidaroff, spre bucuria noastră ş i spre fericirea Mă riucă i.

... Ceasuri de aş teptare î n sala de ş edinţ e a că minului mediciniş tilor, î ntre studenţ i de la toate facultă ţ ile, ca să că pă tă m legitimaţ iile pentru congres ş i foile de drum. Grupul nostru, î n colţ ul cu bibliotecă, se minuna de munca ş i î ndâ rjirea societă ţ ii studenţ eş ti care î nă lţ ase un că min de aproape două zeci de milioane. Celelalte grupuri se exercitau î n glume cu felurite nuanţ e judeţ ene.

Niş ka m-a silit să mă izolez, ală turi de ea, pe o treaptă de scară. Vorbeam tă inuit, fapte care se puteau dezvă lui oricâ nd ş i oricui.

- Ş tii de ce râ d? Pentru că toţ i ne cred î ndră gostiţ i ş i ne bâ rfesc. Mă desfată gâ ndul că sunt vorbită de ră u. Aş vrea să ş tiu tot ce cred ei-

— Niş ka, nu uita că eş ti femeie, iar o femeie compromisă e anulată -

- î mi bat joc de vorbele ş i pă rerile lor. Toţ i oamenii î mi par imbecili...

- Mi-ai furat expresia...

- Ţ i-am furat mai mult; ş i î nsuş irea de a distinge, dintr-o sută, imbecili autentici ş i imbecili confecţ ionaţ i din snobism... Nu pot să -i sufă r! Nu ş tiu dacă trebuie să -ţ i mulţ umesc dacă acum toţ i mi se par niş te î n-aâ mfaţ i, niş te pă puş i parfumate, mediocri ş i stereotipaţ i... Mă enervează...

- Cu atâ t mai ră u pentru tine, pentru că, orice ai face, tot trebuie să -i suporţ i... De altfel, imbecilii sunt inofensivi, dacă ş tii să te izolezi...

- Sunt obraznici, se cred frumoş i, se cred seducă tori, se cred inteligenţ i...

-Poate sunt...

- Nu e adevă rat. Eu am î nceput să flairez tipul perfect masculin. N-am î ntâ lnit nici unul care să -i semene; nici la facultate, nici î n saloane, nici pe stradă...

- Exagerezi, Niş ka, zâ mbii eu ca să -mi ascund bucuria.

- Nu, nu!... Mă revoltă; nu ş tiu cum să le spun; nici „paiaţ e" nu e de ajuns... Nu muncesc, nu sufă r, nu se bucură... Pozează...

- Niş ka, e prudent să spui toate acestea cu mai mult calm; suntem î ntr-o sală cu mulţ i stră ini...

- Puţ in î mi pasă!

Niş ka, ţ i-ai Î nsuş it tot ce am dorit eu, de mult. să ş tii... Te apropii, chiar, de o concepţ ie etică a masculului... Mai trebuie să faci un singur pas. •

Să taci. De ce să -i superi spunâ ndu-le că sunt imbecili ş i paiaţ e? Dacă poţ i, râ zi. Fereş te-te să nu te atingă; atâ t. Nu le spune adevă rul aflat de tine, pentru că tu eş ti o femeie, ş i femeia nu poate să lupte...

î n seara aceea am scris î n Jurnal: „Niş ka face progrese primejdioase. Fă ră să vrea, î mi judecă sexul după un criteriu care nu mai e feminin. A ajuns să fie tot atâ t de pretenţ ioasă ca ş i un suflet viril. Dacă Niş ka nu-ş i va î ntâ lni un dezastru apropiat, î n mediocritate, dacă nu va uita ceea ce a î nvă ţ at de la mine, va suferi mult, mult. Bă rbaţ i visaţ i de ea se gă sesc rar de tot, ş i numai prin că rţ i. "

Noaptea, Gara de Nord aş tepta două trenuri, la amâ ndouă se ataş aseră vagoane studenţ eş ti pentru congres. Pe peron, î n restaurant, pe să li, pe coridoare, furnicau studenţ i ş i studente. Că lă torii de toate zilele erau Purtaţ i, risipiţ i, striviţ i. Nimeni nu mai î ncerca râ nduiala disciplinată. Aflâ nd că primul tren pleacă î n câ teva minute, studenţ ii au nă vă lit î n

toate vagoanele, s-au î ndesat î n compartimente, au ticsit coridoarele, I s-au aş ezat pe trepte. Controlorul, ş efii! trenului, hamalii disperaseră.

- Domnii studenţ i să poftească jos... Se face alt tren la nouă patruzeci...

Anevoie, au izbutit să coboare câ ţ iva. Trenul a plecat cu î ntâ rziere î n uralele celor ră maş i.

Fiecare î ş i că uta sprijin la cunoscuţ ii cu trecere, la membrii comitetului general. Preş edinţ ii de cercuri judeţ ene de societă ţ i î ş i pierduseră ră bdarea asaltaţ i de curioş i, de pă rinţ i, de studente timide. Câ nd au sosit vagoanele î n gară, nă vala s-a dezlă nţ uit. După un sfert de ceas, totul se liniş tise.

In compartimentul nostru de clasa a treia nu exista lampă. S-au aprins lumâ nă ri, aduse de congresiş ti prudenţ i. Ne-am adunat, toţ i cei din „elită ", pe două bă nci de lemn. Niş ka era exaltată.

-Plecă m! Plecă m!...

- La Iaş i, mă bucuram eu să -i chinui entuziasmul ş i, de fapt, nu plecă m; ci, suntem duş i. Nu te supă ră nuanţ a?...

Pe Niş ka, î n noaptea aceea, nu o supă ra nimic. Râ dea, zâ mbea, lă uda, î mi strâ ngea braţ ul, să ruta pe Bibi ş i pe Viorica. ■

- Nu ş tiu ce am, nu ş tiu ce am...

Se î ntrista. Eu mă prefă ceam că nu î nţ eleg nimic

- Poate ţ i-e somn..

De ce nu pot zugră vi aici surâ sul Niş kă i?

Am plecat. Noi doi am ră mas la fereastră. Noaptea era neaş teptat de senină pentru sfâ rş it de noiembrie. Ne lovea*vâ nt peste creş tete, ş i aceasta ne desfă ta. Am tă cut amâ ndoi. Eu î ncercam să -mi precizez simţ ă mâ ntul că tre Niş ka. Ea poate nă dă jduia o destă inuire. Cum i-aş fi putut spune Niş kă i că destă inuirea era altceva, atâ t de monstruos î naltă, î ncâ t ar fi î nmă rmurit-o? Tă ceam. Din compartiment, ceilalţ i ne iscodeau suspect.

Ameţ ită de vâ nt, Niş kă i î i fu somn. Adormi pe umă rul lui Bibi. De câ te ori o vedeam ostenită, mă cotropeau puteri proaspete, nebă nuite, să lbatece. Nu am î nţ eles multă vreme de ce creş team eu î nţ elegâ nd că o tovară ş ă de a mea se nă ruie, se pleacă biruită.

Pentru că toate compartimentele tâ njeau î ntr-un ritm de meschină veselie, mi-am amintit de, jocurile" domnului Elefterescu. iMi-au fost, î ntotdeauna, nesuferite; să ruturi umede pe obraji stră ini, sub ochi ră i, invidioş i, lubrici... De ce l-am propus, cu î ndră zneală, unor necunoscuţ i ş i necunoscute? L-au acceptat cu exclamaţ ii. Se aflau, ală turi de noi, grupuri de studente enigmatice ş i studenţ i deş ă nţ aţ i. Studentele socoteau că par dezgheţ ate dacă repezeau riposte cu insinuă ri. Studenţ ii se recunoş teau inteligenţ i dacă puteau vorbi mult, repede, tare, fă ră sâ

clipească la pasajele riscante, fă ră să se intimideze î n faţ a unei replici juste, fă ră să ezite î n ceasul câ nd insinuarea trebuia să se pogoare î n fapt. Fireş te, nu toţ i studenţ ii din vagonul nostru, nici toate studentele nu se subsumau aceluiaş i tip. Dar, î n noapte, î n tren, î n drum că tre un congres, se nivelaseră. Simţ eam, fă ră să 'fiu stâ njenit, porunca de a-i ajunge. Vorbeam tare ş i degajat, râ deam ş i foloseam la verbe persoana a doua singulară, cu studente necunoscute. Toate acestea mă desfă tau.

Am avut o ş ovă ire câ nd a trebuit să să rut pe o blondă de mediocră frumuseţ e, că reia colegele î i spuneau: „studenta din Viena".

- Haide, domnule, nu mă plictisi...

î ncurajarea m-a enervat. Nu era prea greu, dacă î mi poruncisem, să să rut o blondă necunoscută. Grupul meu a aplaudat. Se pasionaseră de noul joc ş i de bună voinţ a colegelor stră ine. Niş ka se deş teptase ş i mă privea. Am privit-o ş i eu ş i am vorbit î nainte, mult, gă lă gios. Nu voiam să creadă că sunt legat de ea ş i că nu puteam culege desfă tă ri, singur.

⇐ Предыдущая 30 31 32 33 343536 37 38 39 Следующая ⇒