Volumul II [GAUDEAMUS] 1928 4 страница

Membrii î i erau recunoscă tori pentru un singur lucru: că le dă dea prilej să se î ntâ lnească ş i să se amuze. Studentul î nalt, care stă totdeauna lâ ngă uş ă, a fost poreclit „GaidarofF'. E singurul care î ntrerupe lectura proceselor verbale ale ş edinţ elor de comitet, fă ră să fie chemat la ordine. Colegii l-au î ndră git ş i î l bat cu bulgă ri după fiecare repetiţ ie.

La a doua î ntrunire s-au plă tit cotizaţ iile. Un fapt care m-a uimit: n-a protestat nimeni. După ce s-a sfâ rş it adunarea, am trecut toţ i pe terenul de fotbal, vecin liceului, ca să ne batem cu ză padă. Loveam î ndâ rjit, cu deosebire î n preş edinte, care interzisese mă nuş ile ş i bulgă rii prea pie-troş i. Taberele s-au despă rţ it î n câ teva clipe. La dreapta mea lupta No-nora, apă râ ndu-se cu servieta, chiuind, î ndemnâ nd, blestemâ nd. Aple-câ ndu-mă să strâ ng bulgă ri, simt ză padă pe gâ t, pe pă r. Nonora râ dea provocator, cu capul ră sturnat.

- Dumneata tră dezi...

- Spune-mi, Nonora...

- Dacă mă ră zbun ş i te î ngrop î n ză padă?

- De vie?

- Uite, am glumit. M-ai iertat...

Tremuram. Se lă sase frig peste ză padă. M-am î ntors acasă cu paş i uş ori. Aş fi alergat. î n mansardă am privit oglinda mult, mult. M-am hotă râ t să -mi las pă rul lung, să -mi î ngrijesc faţ a ş i să -mi cumpă r gulere albe.

Citeam, dar sufletul meu nu mai era al că rţ ilor. Ceea ce î nţ elegeam ş i simţ eam din că rţ i, î nsemnam pe hâ rtie, cu creierul. Munceam ca la î mplinirea unei datorii sau a unui obicei. Mă gâ ndeam tot mai rar la mine î nsumi. Evitam să mă adâ ncesc, să mă î ntreb, să ră spund.

Pentru că pă ră sisem disciplina Jurnalului, î mi î ngă duiam să mă contrazic faţ ă de mine, zi de zi. Nu urmă ream nici o idee intimă. Lecturile nu mă mai neliniş teau. Le î nchideam î n creier, î n ceasul câ nd î ncepeau repetiţ iile. Vieţ uiam o viaţ ă nouă, ispititoare. Descopeream zi: după zi cum să ajut duduile la î mbră cat, cum să ră spund modest ş i politicos laudelor aduse bibliotecii, cum să zâ mbesc, cum să -mi î ndulcesc asprimea privirilor.

Austeritatea adolescenţ ei se risipise î n toamnă. Uitam cu mulţ umire tulbură rile care altă dată î mi scurtau nopţ ile. Pă ră sisem ambiţ iile cu care î nvinsesem liceul. Mă simţ eam atâ t de fericit î n mansarda mea plină de tineri... Pierdeam tot mai multe nopţ i cu Radu. Vorbeam despre Nonora. El o să rutase; să ruta pă timaş, muş câ nd buzele. Eu mă prefă ceam nepă să tor, pă strâ nd masca sufletului vechi, care se nă ruia fă ră să -i î nţ eleg, î mprejură rile.

Mă deş teptam dimineţ ile tot mai tâ rziu. Mă aş ezam la masă ca un funcţ ionar care aş teaptă fluieratul fabricilor. Citeam, citeam. S-ar fi spus că cineva mă î nsă rcinase să -i rezum anumite că rţ i. Rezumam corect, fă ră grabă. Adunam fiş e î n cartoane. Ş i mă surprindeam gâ ndind gâ nduri obraznic de streine fiş elor.

Noapte cu colinde la Patriarhie ş i Palat, î ngră mă diţ i î n maş ini mari, fetele î n costume muscelene, noi aprinş i de vinul patriarhului ş i î mbă taţ i de izbâ ndă... Ş i regele care ne î ntrebă, pe fiecare:

- Dumneata?...

- Chimia industrială, Majestate...

Ş i masa cu belş ug boieresc de la Patriarhie, ş i Gaidaroff care se î ntrebă câ te ţ igă ri putem pune î n buzunar, ş i Nonora care se î necase cu un cataif, ş i preş edintele care râ dea fericit ş i sorbea pahare cu vin roş u, ş i dirijorul care ne felicita...

Am colindat, tot mai bine dispuş i, la trei miniş tri, un filantrop, un director de ziar ş i la decan. După miezul nopţ ii, maş inile ne-au lă sat î n faţ a unei curţ i ciudate. Era surpriza preş edintelui: o sală, la un prieten, cu pregă tiri pentru petrecere pâ nă dimineaţ a. Exclamaţ ii, uimire. Mă aflam î ntre Bibi ş i Nonora. Bibi descoperise un plic de vizită ş i se distra scriind pe margini î ntrebă ri: „La ce te gâ ndeş ti? " Nonora ră spunse: „La cel care trebuie să moară ". Eu am adă ugat: „Câ nd? " Nonora scrise: „Acum". Bibi era î nciudată: ... „De ce? " Eu citai din Coş buc: „Nu cerceta aceste legi... ". Nonora: „Eş ti nostim". Bibi: „Numai atâ t? " Eu: „Sufă r". Nonora: „Minţ i". Eu: „Ai ghicit". Bibi: „î n prudenţ ă stă fericirea". Eu: „Ză u? " Bibi: „Obraznicule! " Nonora: „î mpă caţ i-vă ". Eu: „Nu mai avem loc pe plic"...

Spre dimineaţ ă, cu ză pada î ngheţ ată sub stele, am î ntovă ră ş it duduile acasă. Noaptea trecuse atâ t de repede... Se statorniciseră perechi, care î ş i aruncau glume cu tâ lc. Gaidaroff î ş i fumase toate ţ igă rile lâ ngă o studentă î n Farmacie, mică, ochi dră coş i, sâ ni ispititori. Preş edintele, î n capă tul mesei, emoţ ionat:

- Domniş oarelor ş i domnilor... Bă ieţ ii, entuziasmaţ i:

- Vivatprofesores... Bibi, zâ mbind:

- Eu, aş... O blondă.

- Eu m-am î ntristat stupid... Haide acasă... Nonora.

- Mă plictisesc Radule, caută -mi ş oş onii...

Radu suferise toată noaptea, î ntre două studente care vorbeau cu vecinii. A fost fericit că l-a chemat Nonora. A condus-o acasă, braţ sub braţ. Eu am î ntovă ră ş it pe Bibi ş i că utam fraze î n care să -i pot spune: tu,

fă ră să roş esc. Izbuteam.

Zile stă pâ nite de viaţ ă, î ndoieli ş i reculegeri nu ajungeau î n suflet. Ş i ^eram fericit, î n î nceput de iarnă albă.

///. NONORA

Nu gă seam prilej să -mi surprind tulburarea. Ceasurile erau tot mai I puţ in ale mele. Le î mpă rţ isem: că rţ ilor ş i cercului. Că rţ i se adunau, multe. Cercul se î nsufleţ ise. Ne î ntâ lneam, î ncă, î n mansardă, pe î nserat. \ Pregă team balul ş i festivalul. Duduile î ş i că utau tovară ş i pentru tom- j bolă. Preş edintele semna tot atâ t de multe hâ rtii ş i compunea tot atâ tea j proiecte. Vicepreş edintele, cel de la Chimia Industrială, palid ş i calm, cerceta propunerile cu zâ mbet ş i logică glacială. Nu se entuziasma, nu vorbea, nu se lă sa copleş it de efuziuni colective. Zâ mbea după fiecare discurs.

- Acum, să examină m ş i teza contrarie...

î l enervau retorica ş i că rţ ile lui Nicolae Iorga. Atâ t. Bibi se gâ ndea tot mai mult la Andrei, ş i tot mai prietenoasă se ară ta faţ ă de mine. A pritnit cea dintâ i să petrecem noaptea Sfâ ntului Vasile, î mpreună cu „elita", la mine, sus. Nonora, surorile bune de la sopran, poreclite „Florenţ a", două mediciniste sentimentale, blonda Mă riuca, Gaidaroff, co- j mitetul, câ ţ iva de la Drept, Radu, Andrei erau invitaţ ii. Preş edintele a ' hotă râ t suma pe care trebuia s-o depună fiecare pentru sticlele de. ş ampanie.

In ajun m-a vizitat un student spă tos de la Politehnică, cu zâ mbet umed ş i cu ochi pistruiaţ i. Mi-a spus că e membru î n cercul nostru, că ş i-a plă tit cotizaţ iile ş i vrea „să petreacă revelionul" cu noi. î mi vorbea intim, cu glas de bas cinic, ş i-mi spunea „ş efule". Fireş te, am acceptat. La plecare, clipind din ochi:

- Jocuri au să fie?

- Nu ş tiu; preş edintele...

- Ce preş edinte, ş efule?! Jocuri de societate, pupă m ca leii!... Seara, „ş eful" a venit cu un tâ nă r livid ş i serios, pe care ni l-a

prezentat: Gabriel.

- Noi î i zicem „Malec". E student ş i el, să racul, la Drept.

Râ dea familiar. Apoi, că tre Gabriel care nu î ndră znea să treacă pragul:

- Mă „Malec", mă! Hai bă, studenţ eş te!...

î n mansardă se fă cu, dintr-o dată, tă cere stâ njenitoare. Fetele se adunaseră lâ ngă sobă ş i aş teptau. Comitetul era î ncurcat. Eu zâ mbeam ş i ofeream scaune noilor-veniţ i. Nonora î i privea provocator. „Ş eful' uitase să -ş i scoată galoş ii, cu ochii la ea.

- Domniş oara e studentă?

'-Nu.

- Pă cat, am fi fost colegi. Fetele râ seră. Gaidaroff interveni.

- Nu suporţ i vizitele fă ră galoş i? „Ş eful" hohoti, fericit.

- Eş ti bun! Ce zici, mă „Malec"?

„Malec", livid ş i serios, privea pe Nonora. Fu ajutat să -ş i desfacă paltonul. Se aş eză pe scaun, fă ră să mulţ umească. Iară ş i tă cere.

- Pe mine mă cheamă Gabriel...

- Ş tim, ne-o spuse domnul...

- Elefterescu, Elefterescu... î ţ i place, mă „Malec"? î mi uitară numele.

- Ca la Cluj, mă, cu ungurii. Mă iertaţ i... era să -i î njur... Aş a-s eu, patriot. Tată -meu, spaima jidanilor... Sunteţ i antisemiţ i?...

Verva domnului Elefterescu ne stâ njeni. La ră stimpuri, eu riscam câ te un: „Da, da... "

„Ş eful" ne-a vorbit de bă tă ile lui, la Cluj, cu sublocotenenţ ii.

- A fost lată ră u. O dată eş ti student! Unuia i-am zis numai atâ t: „Mă? '... A fugit, să racul. Râ dea mă gulit.

- Eu nu-s omul să mă dau î napoi câ nd e vorba de patriotism!... Noi aprobam. „Malec" privea pe Nonora, fix, resemnat, livid. O

enerva. î ntorcea ochii, schimba scaunul, se prefă cea plictisită. „Malec" o privea, calm.

- De ce te uiţ i, domnule, aş a la mine?

î ntrebarea izbucni î nfuriată. Domnul Gabriel tresă ri ş i î ntoarse capul ordonat, fă ră să ră spundă. „Ş eful" fă cea haz.

- Aş a-i că -i nostim?... Am spus eu c-o să petrecem bine... Studenţ eş te!... Auzeam ş i de ş ampanie. Aia la miezul nopţ ii. Nu vă dau voie mai î nainte, nici mort! Eu beau două pahare, să ş tiţ i! Nu mă cunoaş teţ i... Ce zici, mă „Malec"?...

S-ar fi spus că, jvialec" se î ncorda să zâ mbească. Nu izbuti decâ t să -ş r frece pleoapele ş i să -ş i subţ ieze buzele.

- Aş a-i firea lui, tă cut. Azi e mai vorbă reţ, î ncă... să -l vedeţ i câ nd î l ceartă nevastă -sa... Rumoare.

- E că să torit?...

- Da, din liceu... Ş i are o nevastă frumoasă... Paria d'italiano con me e con altri...

Mansarda se î nsufleţ i î ntr-o clipă. Fetele î ş i ascundeau anevoie interesul cu care priveau pe domnul Gabriel. Preş edintele se lumină. Gaidaroff se apropie ş i î i oferi ţ igă ri. Domnul Gabriel se fă cu palid, ^aProape cadaveric. Situaţ ia era ciudată, cu neliniş ti comice, groteş ti, Gagice. „Ş eful" râ dea.

- O nevastă... Ş i bine a fă cut: are acum casă, masă, ce-i trebuie... El? la slujbă, nevastă -sa la Universitate... fericiţ i...

Domnul Gabriel fă cu iar eforturi să zâ mbească. Nu izbuti. î ncepu atunci să privească, î ngheţ at, pe Nonora. Privire iritantă, care tulbură, i insinuează spaime de coş mar, deprimă, nimiceş te siguranţ a. Nonora se ridică de pe scaun.

- Eu plec.

Domnul Gabriel avu o zguduire pe care nu i-o bă nuiam î n senină tatea lui glacială. Se scutură. Apucă paltonul, pă lă ria ş i fugi. N-am avut nici timpul să -i aprind lampa pe scara de lemn. î l auzeam, î nspă imâ ntat, cum alunecă, trosnind treptele.

- Ce fă cuş i, mă „Malec", mă? Unde plecaş i? Stai, mă, să petrecem cu studenţ ii... ş ampanie, jocuri, mă!...

„Ş eful" se î ntoarse zâ mbind.

- Aş a face el... Dar î i bă iat bun...

î ncepu să vorbească. î l ascultau toţ i, î nciudaţ i. Radu fuma mult, Nonora era enervată. Ş opti.

- Ă ş tia ne-au stricat petrecerea!...

Atunci se auziră bulgă ri moi î n geam. Aplecâ ndu-mă, ză rii prin ferestruică pe „Malec". Domnul Elefterescu î i fă cu senme. Ne priveam unii pe alţ ii, fă ră să î nţ elegem.

- Plâ nge, să racul... Mă duc ş i eu.

Mi se pă ru atunci că î n mansardă se fă cuse frig. î nfundai lemne î n sobă. „Ş eful" strâ nse câ teva mâ ini, zâ mbind trist.

- Pă cat de ş ampanie...

După ce am auzit poarta î nchizâ ndu-se, jos, î n curte, am ră suflat. Preş edintele era furios.

- Cine i-a adus, domnule?...

- Să lbatici...

- „Malec" suferă de un î nceput de idioţ ie... Vicepreş edintele î ş i rosti pă rerea domolit ş i clar.

- Asta i-a venit, cred, din î nsură toare...

N-am izbutit să uită m aventura decâ t aproape de miezul nopţ ii. S-a risipit din mansardă atmosfera de straniu grotesc, pe care o lă sase tonul ş i privirile lui „Malec", ş i verva suspectă a d-lui Elefterescu, student la Politehnică. Mâ neam ş i umpleam pahare cu vin roş u. Gaidaroff se aş ezase lâ ngă Mă riuca, Radu lâ ngă Nonora, medicinistele î ntre membrii comitetului, „Florenţ a" î ntre cei de la Drept, Bibi î ntre mine ş i Andrei. Bibi era cea mai tulburată de vizită ş i de concluzia acră a vicepreş edintelui. Se î ntristase ş i privea pe Andrei, numai pe Andrei.

După ş ampanie se acceptară jocurile. Eram toţ i prea veseli. Eu ghiceam urmă rile unei î ncercă ri ciudate, expansivitatea crizei depă ş ite, un surplus de energie care trebuia cheltuit.

S-a î ntâ mplat faptul de care mă temeam de la î nceputul jocului: să să rut pe Nonora... Ş i ceilalţ i care savurau spectacolul, socotindu-mă timid...

Nonora era calmă; î i luceau la ră stimpuri ochii ca un tă ciune, apoi se adumbreau triş ti.

- Haide, î ncepe... nu mă plictisi...

- Pe frunte?

- Dacă eş ti pervers...

- De câ te ori? î ncercam eu să prelungesc.

- Tu î ncepe, î ţ i spun eu câ nd să te opreş ti.

... Ş i ceilalţ i care se desfă tau... Cum era să le spun că eu nu pot să ruta altfel pe Nonora?

- Una... două... trei... cinci... nouă... cinci... patru... Numă rau bă ieţ ii. Nonora mă opri obosită. Râ dea.

-Nu ş tii...

Eram tulbuut, furios. Trebuia să mă apă r, ş i nu izbuteam să î ncep fraza.

- Cu public, fireş te că nu ş tiu... -E inutil; te lauzi...

M-am deş teptat, dimineaţ a, î ntristat. Aş fi vrut să î nsemn î ntr-un caiet cele ce se petreceau î n suflet. Pierdusem, î nsă, obiceiul Jurnalului. Ş -apoi, nici nu î nţ elegeam nimic. Lă sam să mă poarte viaţ a, cercul, preş edintele, Nonora, Bibi... Am adormit iar. Am visat vise stranii, cu bă rbaţ i care mă strigau: „Ş efule, ş efule, te cheamă «Malec»! "...

Ne vedeam aproape î n fiecare zi. Nonora aducea cele mai multe obiecte pentru tombolă. O î ntovă ră ş ea Radu, î ncă rcâ nd pachetele î n tră sură ş i aprinzâ ndu-ş i nemulţ umit ţ igară de la ţ igară. Radu continua să adoarmă î n zori, dar nu lipsea de la nici o î ntâ lnire cu Nonora. Câ nd ră mâ neam singuri, î mi lă uda ochii Nonorei, buzele, pulpele, ş oldurile, pieliţ a. î mi povestea mâ ngâ ieri, reţ inute de pumnul ei, deasupra genunchilor, la cinematograf; să rută ri prin ganguri, pe stră zi dosnice. Toate acestea nu mă tulburau. Mă interesau ca un fapt nou ş i ciudat. Nonora, care bă nuia indiscreţ iile lui Radu, mă privea provocator î n ochi. î ncerca să mă supere, oprindu-se î n mijlocul vreunei anecdote:

-£ 7nu î nţ elege...

Ş tiam că Nonora nu crede ceea ce spune. Dar mă umileau privirile blajine ale fetelor ş i superioritatea vulgară a bă ieţ ilor. Ş i, cu toate

acestea, suportam situaţ ia cu un amestec de plă cere ş i plictiseală, pe care nu-l î nţ elegeam. Aş fi putut ră mâ ne î ntr-o seară singur cu Nonora, să mă apropii, s-o î mbră ţ iş ez barbar ş i s-o să rut aspru, lung, î nă buş itor pe gură. Ş tiam că mai mult nu se poate. Ascultasem de atâ tea ori tâ ngu-ielile lui Radu; cum î l aţ â ţ ă, cum î i râ de fierbinte aproape de obraji, cum î l să rută, cum se lasă mâ ngâ iată, cu dinţ ii strâ nş i, dar cu pumnul pe mâ na lui umedă, ş -apoi î l veş tejeş te, zâ mbind dră cesc: „Acum ajunge! Hai, marş!... "

Aş fi putut face ş i eu acelaş i lucru. De ce î l evitam, rezumâ ndu-mă să fiu socotit un exemplar ciudat de puritate, de nevinovă ţ ie, câ nd suportam ş i eu aceeaş i mediocră viaţ ă sexuală ca toţ i ceilalţ i, purtat de î ntâ mplă ri?...

Nu-mi î nţ elegeam pornirea că tre Nonora. Câ nd mi-a spus cea dintâ ia oară pe nume, am fost fericit. N-am avut curaj să mă î ntreb dacă mi-e dragă. Dar simţ eam că altceva mă ispiteş te ş i mă desfată î n apropierea ei. Ş tiam câ t de anevoie izbuteam să citesc nemţ eş te după ce pleca Nonora. Mi-aminteam atâ tea pagini neî nţ elese, din pricină că pă stram î n nă ri î ncă prea proaspă tă mireasma ei ş i î n ochi se furiş au scenele povestite de Radu.

Mi-era teamă de ea, ş i o doream. Surprinzâ ndu-mă dorind-o, eram umilit, mă mustram, mă insultam. Treceau câ teva ceasuri ş i iar mă descopeream aş teptâ nd-o.

. In dimineaţ a festivalului a venit la gară, enervată de rolul pe care-l juca î n piesă. Nu izbutise, î ncă, să ş i-l î nveţ e. Cu Radu a bă ut patru coniacuri î n restaurantul gă rii. Nu l-a lă sat să plă tească.

- Tu ai să -mi plă teş ti capriciile la bal. Poate vrei să mă scoţ i regină... Radu fuma enigmatic ş i-i ş optea la ră stimpuri.

- Eş ti apetisantă...

- Eş ti un nesuferit!

- î ţ i tremură nă rile...

- Vei fi crezâ nd că din pricina ta? «

- Fireş te...

- Eş ti urâ t.

- Ş tiu; dar mă placi... Nonora se prefă cea că râ de.

- Semeni cu un ocnaş: ş i urâ t, ş i miop, ş i vulgar...

- Mă placi...

- Eş ti enervant ş i te repeţ i. Fugi de aici; nu mai ai nici un haz...

Bibi era indispusă că lipsea Andrei. GaidarofT purta trusa cu machiaje. Preş edintele, cu ochii vii sub fruntea obosită, alerga; lă zile cu obiecte pentru tombolă, lada cu costume, bilete pentru membri, servieta cu acte... Comitetul î ncercă, fă ră să izbutească, să organizeze convoiul-

pjn ocupat, zgomotoş i, un vagon. Dirijorul insinua un cor; fu respins de insurgenţ i, care preferau să glumească î n faţ a ferestrelor.

Am lucrat trei ceasuri ca să decoră m sala cu brad ş i panglici inelate de hâ rtie. Pianul era dezacordat, cu trei clape lipsă. Iar eu trebuia să câ nt din Grieg...

Masa, î n restaurantul pustiu, î ntr-o sală caldă ş i î nviorată de neastâ mpă rul nostru. Nonora se aş ezase î ntre mine ş i Radu.

- Puneţ i-mi vin! Puneţ i-mi vin!...

A jucat la festival mai bine decâ t am fi socotit noi. După lă sarea cortinei î nguste, s-a refugiat î n odă iţ a vecină ş i a cerut ţ igă ri. Aveam eu o cutie ş i mă pregă team să i le dau, dar Radu i-a î ntins mai î nainte cutia lui. L-a să rutat pă timaş, î n faţ a noastră. Radu s-a î mbujorat, dar nu ş i-a pierdut calmul.

- Să rutam pe oricine î mi dă dea ţ igă ri...

Preş edintele, î ncurcat, a trebuit să uite; jucase prea bine. Fetele se prefă ceau supă rate. Numai Bibi, tristă, o apă ra.

- Aş a ră splă teş te ea... Gaidaroff, î n taină:

- Tata e de vină, că nu m-a lă sat să fumez...

Balul... Provinciale ră u fardate ş i concurentele la premiul de frumuseţ e, ş i familii care consumă multe sticle cu sifon, ş i logodnicii cu haine negre ş i pantofi prea strâ mţ i, ş i sublocotenenţ i care spun, ironici: „Domniş oara e pansivă "...

Preş edintele î mi î ncredinţ ase supravegherea locului celui mai greu: garderoba. Trebuia să clasez patru sute de paltoane, mantouri, pă lă rii ş i perechi de galoş i, pe două mese. Ră spunderea era mare. Gaidaroff î mi da ajutor ş i potolea, glumind, neră bdarea celor care aş teptau cu paltoanele pe braţ să le vină râ ndul. Aproape de ceasul zece, apare - protestâ nd că -e student ş i nu trebuie să plă tească - domnul Elefterescu.

- Bine, ş efule, nu mă anunţ aţ i ş i pe mine că avem bal! De-abia am prins ultimul tren. N-am avut nici timp să trec pe la „Malec". Să racul, ce râ u o să -i pară...

Eu l-am trimis î n odaia noastră, vecină să lii de dans ş i vecină garderobei. Râ deam cu Gaidaroff de plă cerea cu care va fi î ntâ mpinat „Leul". Atunci apă ru Nonora.

- î nchipuiţ i-vă, î mi spune tu... E revoltă tor, î l î ntrece pe „Malec"!... Eu î l bat!...

- Exagerezi...

- î l bat, vă spun că î l bat... Pe el ş i pe „Malec"... Cine le-a spus, domnule, că avem bal? De unde i-aţ i mai scos, frate?...

î n timp ce noi ne desfă tam de mâ nia Nonorei, apă rură din sală Radu vicepreş edintele ş i Mă riuca. Erau tulburaţ i.

- Ş tiţ i că a venit prietenul lui „Malec"... Numai de el vorbeş te... Ne-a exasperat...

- Spune că „ce ră u o să -i pară "...

- Ş i la toată lumea spune tu...

- Ş i e obraznic, adă ugă timid Mă riuca. Pe mine m-a fă cut „gă inuş ă " Semă n eu cu o „gă inuş ă "?

Gaidaroff, curtenitor:

- Vai de mine...

Vicepreş edintele că uta o soluţ ie practică ş i discretă să -l elimine. Nonora prinsese curaj.

- Eu î l bat!

- Fii prudentă, ne-am gră bit s-o sfă tuim noi. î n clipa aceea intră ş i preş edintele, nervos.

- Ş tiţ i că a venit... ă la... prietenul lui „Malec"...

- „Leul", ş tim...

- De ce l-aţ i lă sat, frate, să intre? Se duce la fiecare ş i-i povesteş te cum a cunoscut el pe „Malec". Ş i râ de singur, ş i bate din palme... Ne-a compromis cercul...

Eram toţ i furioş i, dar nu ne puteam stă pâ ni să nu admiră m situaţ ia de vodevil, comică ş i ciudată, pe care ne silise s-o acceptă m, pentru a doua oară, domnul Elefterescu. Eu râ deam fă ră nici o pă rere de ră u ş i fă gă duiam preş edintelui să scriu o comedie cu aceş ti doi prieteni stranii.

O duduie din localitate mă î ntrebă blâ nd ş i jenat.

- Vă rog... e adevă rat că studentul care stă la masa primarului a cunoscut pe „Malec" sau e o farsă?

Nonora i-a explicat î nfierbâ ntată legă turile dintre artistul de cinematograf ş i prietenul d-lui Elefterescu. Nu trecu mult, ş i intră chiar „Leul", î mbujorat de vin.

- E prea cald aici, fraţ ilor... Deschideţ i geamurile... O să ră ciţ i... Aş a a ră cit sora lui „Malec"...

Nu avu nimeni curajul să î nceapă. Naturaleţ ea „ş efului" dezarma. Se apropie de Nonora ş i clipi ş trengă reş te din ochi.

- Te-ai dat cu jidanii, hai? Interveni preş edintele.

- Fă ră politică, te rog, ş i fă ră obră znicii. Domniş oara e indispusă...!

- Ţ i-o dispun eu, ş efule... Că doar n-o fi amorezată... Vicepreş edintele î ncepu o frază î n care punea două premise, politicos ş i reţ inut.

- Aş adar, concluzia...

- Ia lasă gluma, ş efule! O dată suntem studenţ i...

Nonora se î mbră că mâ niată, spuse „noapte bună " ş i plecă. Radu ş i _cu mine alergară m î n stradă. N-a voit cu nici un chip să se î ntoarcă.

- Mă torturează... e obsedant cu „Malec" al lui... II vă d... e aici... Sunt nebuni amâ ndoi, ascultaţ i-mă pe mine... Sau e beat...

Radu a voit s-o î ntovă ră ş ească acasă. Nonora m-a acceptat pe mine. Am aş teptat î n gară trenul de unsprezece ş i un sfert. Nonora a cerut lichior ş i cafea. I-am oferit cutia cu ţ igă ri. Pă rea că nu-ş i aduce aminte.

- Iar sunt plictisită... De altfel, ţ igă rile sunt proaste, ş i tu degeaba aş tepţ i să te să rut, mai ales fă ră public ş i fă ră adversari.

⇐ Предыдущая 22 23 24 25 262728 29 30 31 Следующая ⇒