PARTEA A II-A 5 страница

î nainte de a intra „maestrul", Bră tă ş anu ţ ine un curs de gramatică latină, î nsoţ it de o traducere. î n acelaş i timp, cu trei bă nci î n urmă, Leiber comentează. Comentariile lui Leiber sunt originale ş i instructive. Aceasta, pentru cei care n-au citit La cite antique. Pentru că, de fapt, erudiţ ia lui Leiber î n „antichită ţ i" - ca ş i a lui Bră tă ş anu - e numai o legendă. Leiber se informează din Fustei de Coulanges cu o seară î nainte de lecţ ie, iar a doua zi citează cu multă siguranţ ă autori latini ş i culegeri de izvoare pe care nu le-a vă zut niciodată.

Leiber „vorbeş te" î ntotdeauna după ce a sfâ rş it Robert. Ş i î l critică, erudit. Câ t timp se petrece aceasta, Petriş or zâ mbeş te ironic. Fireş te, după ce oboseş te Leiber, se ridică Petriş or. Nici Petriş or nu cunoaş te „antichită ţ i". Dar datoria lui e să critice pe Leiber. Oriş ice ar spune Leiber, noi suntem siguri că Petriş or nu-l aprobă. Dimpotrivă. Adevă rul se află î ntotdeauna de partea lui Petriş or.

Clasa se desfată ori de câ te ori discuţ iile î ntre „oratori" se î ncing cu aprindere. Tot „orator" e ş i Miş u Tolihroniade. El, î nsă, vorbeş te mai rar. Câ nd se ridică se î mbujorează ş i articulează ră spicat. De cele mai multe ori zâ mbeş te ironic. Aceasta, ca să -ş i „deruteze" adversarul.

Colegii mei de la modern mă entuziasmează. Cu mulţ i sunt bun prieten. Modernul, de altfel, e incontestabil superior realului. La real era o atmosferă î ngheţ ată, din pricina lui Vanciu. Cei care ş tiau la matematici î ş i î ngă duiau să mă nâ nce cornuri pâ nă la intrarea lui Vanciu. Ceilalţ i, î nsă...

De aceea sunt fericit. Ş i toată tristeţ ea pe care mi-au dă ruit-o zilele de ninsoare trebuie uitată. Am drept tovară ş pe Horatius.

IX. CUMOŞ -AJUNUL

Corul se adună la mine î n mansardă, î n fiecare seară. Ca să fie mai multă lumină, ridică m globul de la lampă. Fumă m ş i suntem fericiţ i. Pâ nă ne adună m cu toţ ii, comentă m ş i bâ rfim. Comentă m repetiţ iile pentru Un liceu model ş i bâ rfim pe Robert. Toţ i simţ im o deosebită bucurie să bâ rfim pe Robert. Pentru că Robert a ajuns nesuferit de câ nd spune că va fi î n curâ nd iubit de o prinţ esă.

Suntem cu toţ ii buni prieteni. Adică ne spunem pe nume, ne î njur' fă ră supă rare, ne î mprumută m bani ş i ne povestim „cuceririle". Popri ş an — care e bas ş i locuieş te î n mahalaua Floreasca - ne dă î n fiec seară amă nunte inedite asupra unei femei care-l iubeş te. Popriş an afi mă că e „isterică ", ş i noi î l ascultă m, pentru că aş a se obiş nuieş te î ntre buni prieteni.

Fă nică se interesează de anumite localuri. Fă nică e un bă iat seriosH După câ te ş tiu, n-a dorit niciodată aventuri cu femei „isterice". El pre-| feră să cheltuie să ptă mâ nal o anumită sumă ş i să fie liniş tit. Fă nică el preocupat de chimie ş i matematică, ceea ce revoltă pe Robert, care va fa î n curâ nd iubit de o prinţ esă.

Vin ş i alţ i buni prieteni - tenori, baritoni, baş i -, care î mi admir« că rţ ile ş i ră bdarea. Fiecare î mi face aceeaş i mă rturisire: că el n-ar avea atâ ta „voinţ ă ". Iar eu sunt mă gulit ş i mă ară t modest ş i î i bat pe umă r. l

Câ te unul din „elită " mă î ntreabă ce mai scriu ş i unde mai publicj Sunt sigur că nici unul n-a citit o pagină din tot ce am publicat eu. Pentru! că nu-i „interesează ". î mi admiră, î nsă, cutiile de gâ ndaci ş i se minu-| nează. Se minunează de numă rul lor ş i de faptul că n-au picioarele rup-| te. Ş i eu le explic că î i conserv î n soluţ ie de sublimat ş i î i usuc pe o I bucată de plută, î ntre ace. Toţ i mă î ntreabă cum se numesc gâ ndacii] verzi-aurii, din colţ. Ş i eu le spun calm: cetonia aurata. Ceea ce î i im-J presionează.

Fă nică regretă că am prea puţ ini fluturi ş i prea multe „albine". D aceeaş i pă rere se arată a fi î ncă trei prieteni. Eu le spun că acelea nu s albine, ci himenoptere. Cum î nsă noi, la zoologie, n-am ajuns î ncă clasa insectelor, Fă nică nu are de unde să ş tie lucrul acesta. El afirmă, totuş i, că fluturii sunt mai „frumoş i" ş i mai interesanţ i.

- Dau alt aspect.

Pentru că suntem prea mulţ i, nu se î ncing discuţ ii literare ş i nici filozofice. De obicei, câ nd vin Bricterian, Petriş or ş i Dinu, î ntâ rziem pâ nă! seara discutâ nd. Bricterian vorbeş te ş i se î nvâ rte prin odaie. Ş i cum: mansarda mea e prea mică, î nvâ rteala - î n loc să -l liniş tească - î l enervează.

Dinu discută fumâ nd î n fotoliu. Dacă se î nfurie, ia o poziţ ie mai ver-| ticală ş i vorbeş te mai tare.

Petriş or argumentează sofistic. Ceea ce izbuteş te să ne supere toţ i. Aceasta, pentru că nici unul dintre noi nu e î n stare să -i nimiceas logic, sofismele.

î ncepem repetiţ iile sub bagheta lui Fă nică. Perri î i î mprumută diapa zonul. Fă nică î l loveş te cu putere de marginea biroului, apoi î nchid

ochii ş i î ncearcă: laaaa... Diapazonul e indispensabil, după cum e ş i ba-. gheta de trestie. ^-**-

Câ ntă m î ntâ i Bună dimineaţ a la Moş -Ajun pe trei voci. Tenorii deschid gurile câ t pot ş i-ş i lasă capejdte" pe spate. Baş ii î ş i strâ ng buzele ş i-ş i î nfig bă rbiile î n piept. Ei spun că aş a fac chiar cei de la Mitropolie.

Fă nică e mulţ umit de Bună dimineaţ a. Noi suntem roş ii ş i ne ş tergem cu batistele, satisfă cuţ i. După aceasta, câ ntă m A ruginit frunza î n vii, câ ntec ieş it din modă, dar trebuincios pentru casele bă trâ neş ti. A-ceasta ne explică Fă nică. Apoi, O, vis al vieţ ii studenţ eş ti, care ne î ntristează ş i pe care Bricterian î l câ ntă gâ ndindu-se la Heidelbergul de altă dată. Mai repetă mPe -al nostru steag e scris Unire, pentru casele patriote. Ş i î n toată Sevilla nu-i una ca tine, romanţ ă din Don Juan. Acesta e câ ntecul favorit al lui Robert. Robert ne mă rturiseş te că noi „nu î nţ elegem", î nchide pe jumă tate ochii ş i zâ mbeş te. Câ ţ iva î l privesc cu admiraţ ie. Robert î ş i trece mâ na prin pă rul mă runt ş i oftează:

- Iubesc o f^r, neie...

Fă nic? î i aminteş te că trebuie să repetă m ş i Gaudeamus igitur. Robert se resc rnează. Ceilalţ i sunt entuziasmaţ i de imnul studenţ esc ş i-l câ ntă solemn, tara să cunoască cuvintele, ş i tră gâ nd cu urechea la vecin:

- „... ita^nostra, ă, evis est".

- „evis... iii, ere tur.. "

Fă nică se trudeş te să pronunţ e câ t mai clar cuvintele,, ca să le audă toţ i tenorii. Dar tenorii sunt entuziasmaţ i ş i nu-ş i mai ascultă dirijorul.

La sfâ rş it câ ntă m Mulţ i ani tră iască ş i Totdeauna, totdeauna, să bem vinul ca ş i-acuma. Aceasta, pentru că vom fi invitaţ i î n câ teva case prietene ş i trebuie să fim pregă tiţ i. Acolo ne vom lă sa paltoanele î n vestiar, vom zâ mbi moderat ş i vom desface'mandarine. Acolo vor fi domniş oare care ne vor î ndemna:

-Luaţ i, yă rog!...

Ş i doamne care ne vor admira:

- De câ nii pregă tiţ i corul?

Apoi, Bricterian va fi rugat să câ nte prologul din Pagliaccio, ş i el va ră spunde că e ră guş iş i va tuş i semnificativ. La sfâ rş it, î nsă, va trebui să cedeze^ş i va î ncepe:

„Sipuo, sipuo, Signore, Signori; Scusatemi. Se da sol mi presento: Io sono iiprologo... "

Domniş oarele se vor î ndră gosti de el, iar prietenii î i vor spune, lovindu-l pe umă r:

- Ai fost bine, armene.

Noaptea era senină ş i rece. Ză pada puţ ină î ngheţ ase ş i sticlea. Bă ieţ ii soseau grupuri, grupuri ş i se î ntâ mpinau - la uş a mansardei - cu entu^ ziasm:

- Salve, Babo!

- Ura, bă!

- Aă ă...

Fă nică î i iscodea dacă au mâ ncat nuci sau au bă ut vin negru. A fixat, apoi, ş i pedepsele celor nedisciplinaţ i. Pentru o abatere mică, două zeci de lei amendă, scă zută din suma ce o vom î ncasa fiecare, la sfâ rş it. Pentru o abatere mare, excluderea de la masa finală sau excluderea definitivă. Fă nică e un mic tiran. Dar numai ameninţ ă. Ş i restricţ iunile sale sunt pur formale.

La nouă ş i un sfert pornim. Suntem cincisprezece bă ieţ i. Unsprezece coriş ti, un dirijor, un casier ş i doi „chibiţ i". Câ ntă m, î n curte, mamei. Mama ascultă la fereastră, zâ mbind. Apoi ne dă ruieş te mandarine, smochine, pesmeţ i dulci, mere, iar casierului î i strecoară o bancnotă. Toţ i spun „să rut-mâ na" ş i se î ntreabă:

- Câ t a dat?

î ncepem apoi colinda. Pă ş im prin mijlocul stră zii ş i ne uită m unii 1 alţ ii, ş i ne admiră m, ş i strigă m:

- Mulţ i mai suntem, mă! Ş i râ dem.

Am intrat î ntr-o curte cu grilaj ş i castani. A urlat un câ ine ş i aj s-a stins, brusc, lumina. Fă nică a ş uierat printre dinţ i:

-Drace!...

Dar bă ieţ ii au fost revoltaţ i. Au î njurat pe proprietari ş i au ieş: trâ ntind poarta.

Ală turi, ne-au primit. Am câ ntat, fals, Bună dimineaţ a... Apoi, 7«ţ toată Sevilla... Apoi, O, vis al vieţ ii studenţ eş ti. Am aş teptat. Ş i am câ ntat iar: Mulţ i ani tră iască! A ieş it o doamnă cu faţ a luminată ş i ne-a! î ntrebat de traiste. Noi am î nţ eles că doamna glumeş te ş i am râ s cu hohote, deş i ne puteam mulţ umi cu zâ mbete..

Pe tavă erau adunate fructele tradiţ ionale. Bă ieţ ii s-au apropiat sfii-j cioş i ş i au apucat cu mâ inile ce au putut. Câ nd am ajuns ş i eu, nu mai erau pe tavă decâ t vreo cinci nuci ş i o smochină. Le-am luat, mulţ umind politicos doamnei.

Casierul ne-a vestit, lâ ngă poartă:

- O sută de lei!

La o casă mare, de pe strada Batistei, am gă sit lanţ ul pus la uş ă. L| alta, s-a stins de asemenea lumina, cum am strigat noi, entuziaş ti:

- Bună dimineaţ a la Moş -Ajun. _t

Popriş an a luat atunci preş ul de fier ş i l-a tâ râ t prin toată curtea, zvâ r-lindu-l peste gard.

-... mama lor de ciocoi. Stingeţ i lumina, ai? Apoi, că tre cei din casă, tare:

- Dar ce credeţ i voi, bă, boanghenilor!? Că murim de foame ş i am venit să cerş im, ai? Tradiţ ia, bă... Pastele vostru...

Fă nică ar fi intervenit, dar râ dea î n guler ş i nu putea să se stă pâ nească. Noi ne-am furiş at repede î n stradă, unde am prins curaj. Vocabularul lui Popriş an revoltase pe unii, entuziasmase pe alţ ii.

Am umblat ş i pe alte stră zi. Auzeam câ teodată, pe la ră scruci, glasuri bă rbă teş ti ş i ne opream să -i ascultă m. Toţ i eram de acord că nici un cor nu-i ca al nostru.

La Radu ne-am lă sat paltoanele î n vestiar ş i ne-am î ngră mă dit î n sufragerie, unde ni s-a servit ceaiul. Pe masă, î n pomiere de cristal, ne pofteau mandarine ş i mere lucioase. Ceaiul ni s-a servit cu cozonac ş i câ ţ iva dintre noi - care nu cinaseră m - am fost fericiţ i. î n tot timpul am socotit că e de datoria noastră să facem spirite. Ţ inta tuturor era Robert, precum ş i alţ i câ ţ iva. Radu, î nsă, a fost cruţ at.

Am câ ntat.

- Totdeauna, totdeauna, să bem vinul ca ş i-acuma!

Unii spuneau:

„ Câ te un pic! "

Iar alţ ii ră spundeau, scoborâ nd glasul: - JPfc/ Pier

Ceea ce izbutea î ntotdeauna să ne entuziasmeze. Câ ntam zâ mbind, cu feţ ele iluminate.

Am plecat de la Radu î ndată ce mama lui ne-a dă ruit o sută de lei, ş i am plecat culegâ nd toate merele ş i portocalele ce mai ră mă seseră pe masă. Cozonacul se sfâ rş ise de mult.

Aproape de unsprezece am fost primiţ i î ntr-o casă foarte luxoasă. Noi am câ ntat câ t am putut mai frumos. Ş i am repurtat izbâ ndă cu Lopă -tarii, noaptea vine. Cei care ne-au ascultat se ară tau mulţ umiţ i ş i ronţ ă iau fursecuri î n faţ a noastră. După aceea ne-au mai î ntrebat dacă nu mai ş tim nimic, ş i - convingâ ndu-se de aceasta - ne-au dat patruzeci de lei.

Drept care, noi am luat ghiulelele de oţ el de la uş ă ş i le-am purtat î n braţ e o stradă î ntreagă. Ceea ce ne-a spă lat ocara ş i ne-a liniş tit.

La două sprezece, vă zâ nd că nu mai î ntâ lnim decâ t prea puţ ine case cu ferestrele luminate, ne-am hotă râ t s-o sfâ rş im. Am pornit, de aceea, că tre mine, unde ne aş tepta masa î ntinsă ş i sticlele cu vin. Mai î nainte, î nsă, trecuseră m pe la Fă nică, de la care că pă tară m, pe lâ ngă bani, ş i cinci sticle cu vin. Vin ne-a mai dat ş i Robert, dar l-am bă ut pe drum.

Au fost zadarnice toate ameninţ ă rile lui Fă nică. Nu se mai temea nim de amendă.

- Am î ngheţ at, ş efule!

- Ne-nfierbâ ntă m ş i câ ntă m mai bine, Fă nică.

- Ră guş im altminteri...

- Ş i n-avem tenori.

In mansarda mea, mama aş ezase totul mai î nainte.

Iar bă ieţ ii au fost mulţ umiţ i ş i de curcan, ş i de vin, ş i de atmosft Câ ţ iva, mai obosiţ i, trecuseră î n odaia. vecină ş i fumau. Baba ş i cu priş an desfundau sticlele ş i î ncercau să -l î mbete pe Bră tă ş anu. Bră i ş anu venise cu o sticluţ ă de lichior fabricat de el ş i cu o pungă plină pă hă ruţ e. Ne turna ş i ne mă rturisea că lichiorul e excelent. Nici unul n putut goli, î nsă, pâ nă la fund pă hă ruţ ul, pentru că era prea dulce. Bră ş anu vorbea atâ t de mult ş i schiţ a atâ tea gesturi, î ncâ t ajunsese ispitii ş i bă ieţ ii nu s-au putut opri să nu-l î mbete. î i turnau pahar după pahar î i spuneau:

- Cu să nă tate, ş efule.

„Ş eful" î l golea triumfă tor, apoi ră sufla:

- Nu mai beau.

- Nu fi copil, ş efule.

- Am bă ut destul.

- Aş! Trei pahare.

- Mi se pare că ţ i-e frică...

- Nu mi-e frică.

- Atunci bea-l ş i p-ă sta.

- Nu mai pot.

- Fii serios, ş efule.

- Hai că se-ncă lzeş te.

- Nu mai pot să beau.

- Ce-eş ti copil?

- Dacă mă iubeş ti... -Ţ t!

- Lasă -l, mă, î n pace, că î i e frică...

- Ţ i-e frică să nu te-mbeţ i?

- Dar cin' te vede, mă?

î i apropiau paharul de gură, ş eful se hotă ra. Apuca paharul ş i-| sorbea dintr-o î nghiţ itură. Se fă cea mai roş u. Apoi, articula:

- Nu mai beau.

Ceilalţ i din odaia vecină se interesau „cum merge".

Unii asigurau că î ntr-un sfert de ceas va fi „turtă ". Dă deau sfaturi.

- Ascultaţ i-mă pe mine, schimbaţ i vinul...

- Toarnă un pahar cu rom î n sticlă.

Dar lucrurile s-au sfâ rş it altfel. Bră tă ş anu s-a smuls din lanţ ul Popriş an-Baba ş i s-ajurat că nu mai î ş i atinge toată noaptea nici buzele de vin. Apoi, deodată... a î nceput să -ş i strâ ngă pă hă ruţ ele, să î ntrebe dacă a plă cut lichiorul ş i, la sfâ rş it, a vestit:

- Eu plec.

Bă ieţ ii l-au î nconjurat:

- Unde pleci, bă?

- Stai, că mergem la Coana Roza...

- Fetiţ e, bă!

Dar Bră tă ş anu ş i-a î mpachetat pă hă ruţ ele, a strâ ns câ te mâ ini i-a fost cu putinţ ă ş i s-a î ndreptat î mpleticindu-se că tre uş ă. Atunci bă ieţ ii i-au câ ntat:

Numai la beţ ie

Uit de să ră cie,

Numai la pileală

Vindec orice boală!...

Bră tă ş anu a mulţ umit, dar a ră mas nestră mutat î n hotă râ rea lui de a se î ntoarce acasă.

- Ş i de ce vrei să pleci?

- Aş a vreau.

- Dar de ce vrei?

- Am eu un secret.

- Lasă, bă, c-o î ntâ lneş ti mâ ine.

- Azi e noapte sfâ ntă.

- Mergem, mă, cu toţ ii la Coana Roza. Unul interveni mustrâ nd:

- Lă saţ i, mă, că se ruş inează!... Bră tă ş anu protestă:

- Nu mă ruş inez, pentru că ş tiu ş i eu.

- Dacă ş tii, de ce nu mergi?

- Pentru că aş a vreau eu.

I-au dat drumul! Bră tă ş anu a pornit singur prin ză padă, că utâ nd să pară netulburat.

Noi am mai ră mas î ncă multă vreme. Am mâ ncat totul ş i am golit aproape toate sticlele cu vin. Curâ nd, din pricina fumului, a trebuit să deschidem ferestruicile.

Câ nd ne-am hotă râ t să plecă m, era patru ş i jumă tate.

Am ieş it cu toţ ii î n stradă ş i am umblat o bucată de drum fă ră să ne despă rţ im, foarte veseli. Gâ ndindu-ne ş i dezbă tâ nd mult, ne-am convins că nu mai putem trece ş i pe la coana Roza, pentru că era prea tâ rziu.

Ne-am urat, î nsă, unul altuia, „Să rbă tori fericite" ş i ne-am fă gă duit să ne î ntâ lnim a treia zi de Cră ciun la Fă nică, pentru că era ziua lui. După aceea, despă rţ indu-ne definitiv, eu am mers pâ nă acasă cu Dinu ş i am fredonat amâ ndoi:

Pe calul bă lan, pe calul bă lan,

Cu ş aua verde (bis).

Pă i, ţ ini-mi-l, Doamne, ţ ini-mi-l, Doamne, Nu mi-l pierde (bis).

SFÂ RŞ ITUL PĂ RŢ II a Ii-a

⇐ Предыдущая 17 18 19 20 212223 24 25 26 Следующая ⇒