„Romanul unui om sucit 6 страница

M-am deş teptat tulbure de vinul pe care î l bă usem cu noul meu tovară ş, de visele pe care le visasem. Am î nţ eles că mă leagă î ncă multe doruri de casă: mansarda, că rţ ile, romanul. Ca să plec, î mi trebuiesc bani, curaj ş i siguranţ a că nu voi tâ nji după biblioteca mea. Ceea ce mă face să nu-mi gă sesc liniş tea e tocmai faptul acesta, că poftesc î n acelaş i timp ş i cu aceeaş i furie că rţ ile ş i vagabondajul. Mă chinuie î mplinirea unei munci aspre, neodihnite, nebuneş ti ş i mă chinuie fuga, ră tă cirile printre suferind. Nu ş tiu cum se vor î mpă ca dorurile acestea. Cred, î nsă, că î mi lipseş te o voinţ ă adevă rată, care să aleagă anumite nă zuinţ i ş i să se consume satisfă câ ndu-le...

E tot mai cald. N-am lucrat nimic la romanul meu. Hâ rtiile ş i caietele mă aş teaptă î n sertar, dar eu citesc pe Anatole France ş i visez î n fie-

care seară. Mă î ntâ lnesc tot mai rar cu prietenii. S-au risipit. Cu atâ t mai bine, î mi spun eu, fă ră să cred î n fericirea care mă aş teaptă î n singură tate. Citesc mult, din zori pâ nă la miezul nopţ ii, ş i adorm î ndobitocit, cu gesturi strivite, ca ale unui om exasperat de că ldură ş i nesomn.

Aş tept cu resemnare sfâ rş itul lui iulie, să plec î n tabă ra de la Dumbrava Sibiului. Cercetă ş ia mi s-a pă rut î ntotdeauna o instituţ ie exaltată ş i dubioasă. Noi ne-am î nscris pentru că că pă tă m permise pe C. F. R. Am fă cut, totuş i, drumuri lungi î mpreună, am dormit nopţ i frumoase î n Dobrogea, am ră tă cit î n Bucegi, am colindat munţ ii Neamţ ului. Dacă le-aş scrie, toate acestea mi s-ar pă rea literatură. Mă sufoc citind revistele ş i că rţ ile cercetă ş eş ti. Mă dezgustă afectarea, nenaturaleţ ea.

î n Dumbravă am să -mi fac un cort singur, retras, î n cel mai nepă truns colţ. Acolo am să stau nopţ ile, să fumez ş i să visez. Poate am să scriu romanul. Ş i poate am să î ntâ lnesc o eroină.

Fraza cu eroina e de-a dreptul stupidă. î n roman voi scrie că doream Dumbrava, pentru că la Bucureş ti mă sufocau „miresmele ş i patimile". Aceasta sună frumos. Ne-o spune mereu un pedagog brun, serios, î ncruntat, cu educaţ ie prusacă. Dacă el ar fi directorul liceului, ne mă rturiseş te, ar face educaţ ie cazonă cu noi. Pedagogul spune despre Bucureş ti: „acest iad de seducţ ii". Ciudat; mie mi s-a pă rut oraş ul inofensiv ş i murdar. Dumbrava î mi place, pentru că o cred ispititoare ş i curată.

X. JURNAL DE VARA

5 august

Am ajuns acasă.

Am ajuns puţ in obosit, trist, ca î ntotdeauna după o noapte petrecută î ntr-un tren aglomerat.

Am dat prea puţ ine lă muriri. Am spus că mă î ntorc atâ t de devreme pentru că mi s-au sfâ rş it banii.

Apoi m-am urcat î n mansardă ş i am dormit pâ nă seara. N-am visat nici o fecioară brună, ceea ce m-a î ntristat î n somn ş i m-a bucurat la deş teptare, î mbră câ ndu-mă, fluieram ş i-mi ş opteam că sunt foarte mulţ umit de purtarea mea. Mă minţ eam, ca î ntotdeauna, cu senină tate.

Nu puteam fi mulţ umit, pentru că nu pricepeam nimic, dai nimic, din toate cele ce se î ntâ mplau î n suflet.

A doua zi am citit mult. Citeam câ te două pagini pe ceas. Urmă ream literele cu ochii, dar eram cu gâ ndul î n Dumbravă. Sau priveam plopul din faţ ă, silindu-mă să par trist. Cu toate că nu mă putea admira nimeni,

că utam să iau atitudini „interesante". î mi dă deam perfect de bine seama că sunt ridicol, dar ispita era mai puternică decâ t mine.

Au trecut. Astă zi m-am deş teptat cu mintea limpede, conş tient, î ntă râ tat, plin de voinţ ă. î n dimineaţ a aceasta m-am convins de reuş ita vieţ ii mele. Sunt sigur că nu mă va putea î nfrâ nge nimeni. Sunt o forţ ă peste care nu se va putea trece. Profesorii vor fi nevoiţ i s-o recunoască, cum se va redeschide ş coala. Pentru că sunt hotă râ t să rabd toate plictiselile ş i să calc peste orice piedică; de la toamnă am să î ncep să î nvă ţ serios. Aceasta numai ca un exerciţ iu de voinţ ă. Am să pregă tesc, chiar, stră lucit corigenta ş i am să -l umilesc pe Vanciu. Ş i aceasta câ t mai curâ nd. Să se afle odată cine sunt.

8 august

M-am î ntristat citind ulima pagină. Au trecut trei zile ş i î ncă n-am deschis caietele de matematică. Aceasta dovedeş te pentru mine foarte mult. Dovedeş te...

Dar sunt zadarnice orice explicaţ ii. Eu ş tiu că n-am voinţ ă. Eu ş tiu că tot ce scriu, scriu numai ca să -mi aţ â ţ voinţ a, inexistentă.

Dar, poate, nu ş tiu nimic. Mă simt atâ t de ză pă cit câ nd mă trudesc să aflu ceva din sufletul meu. Ar trebui ca la toamnă să î ncep să studiez atent psihologia. Poate, dacă m-aş cunoaş te, lucrurile s-ar petrece altfel. E foarte greu să mă cunosc pe mine î nsumi. Nu mă pot analiza serios, pentru că î mi trec alte gâ nduri prin minte tocmai câ nd am nevoie de mai multă pă trundere. Apoi, nu ş tiu de unde să î ncep. E foarte uş or să spui: „Cunoaş te-te pe tine î nsuţ i! " Dar aş vrea să -l ş tiu pe acela care a priceput ceva câ nd a î ncercat să se cunoască pe sine. Eu nu pricep nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc î n sufletul meu de ceea ce nu există decâ t prin imaginaţ ie. Nu mă recunosc î n multe gâ nduri ş i nu pricep rostul multor sentimente. Nu pricep de ce sunt câ teodată trist ş i de ce altă dată î mi place să umplu cu fleacuri glumeţ e ş i superficiale caietul acesta, care ar trebui să fie î nţ esat numai cu analize fă cute pe î ndelete ş i cu toată seriozitatea. Poate am să pricep la toamnă, câ nd voi studia psihologia.

15 august

S-au î ntors bă ieţ ii din tabă ră. Spun că s-au distrat de minune. î n cea din urmă zi au î nceput să distrugă toate micile construcţ ii din tabă ră, cu un entuziasm să lbatic. Eu n-am regretat nimic.

Dinu î mi povesteş te cu amă nunte complicaţ iile ivite din dragostele sale. El a iubit î n Sibiu numai trei fete, dar a fost iubit de ş apte. Mi-a citat nume, fraze, frâ nturi de câ ntece; mi-a reprodus, cu jocuri de fizio-

nomie, fericirea, durerea, disperarea fetelor; mi-a citit pasaje de scrisori ş i mi-a ară tat originalele.

Dinu mă rturiseş te că vor suferi multe fete de dorul lui. Umblă pe stradă fă ră pă lă rie ş i, câ nd e sigur că nu-l vede nimeni, î ş i lasă un câ rlionţ pe frunte. Mă vizitează des ş i mă î ntreabă câ nd î ncep să î nvă ţ la matematică; aceasta, ca să î nceapă ş i el. Eu i-atn fă gă duit - î ncruntat ş i solemn - că la două zeci ale lunii pă ră sesc orice lectură ş i mă dedic matematicilor. Lucrul acesta am să -l fac. Trebuie să -l fac. Eu ş tiu că are să meargă greu, dar, dacă mă voi î ncă pă ţ â na, am să izbutesc. Doar nu mi-o lipsi î ntr-atâ t voinţ a.

20 august

Am fost la liceu ş i am citit o jumă tate de coală, ş tampilată oficial ş i iscă lită de director, prin care se vesteş te că examenele de corigente vor î ncepe la 15 septembrie. Ceea ce î nseamnă î ncă două zeci ş i cinci de zile libere. M-am î nţ eles cu Dinu^să amâ nă m pregă tirea, corigentei pâ nă la 1 septembrie.

22 august

Am descoperit pe Carlyle. î n caietul meu de î nsemnă ri critice am scris astă zi două zeci ş i ş apte de pagini asupra-i. Eroii i-am citit pentru a treia oară.

Lai septembrie mă apuc de matematică.

29 august

Ş tiu că se apropie corigenta ş i trebuie să -mi î ncui că rţ ile timp de două să ptă mâ ni. Ceea ce mă î ncurcă mult e faptul că Dinu mi-a adus trei volume din Gourmont, unul din Jack London ş i versurile lui Samain. Că rţ ile nu sunt ale lui, ş i m-a rugat să le sfâ rş esc câ t se poate de repede. Bineî nţ eles că n-am să pierd prilejul lecturii unor că rţ i pe care doream de mult să le cunosc. Dar câ nd mă voi apuca de matematică, n-am să ies decâ t la trei zile o dată, din casă!

4 septembrie

Parcă eu nu ş tiu? Sunt cel mai desă vâ rş it leneş, mă gar, neputincios, mincinos ş i laş din Româ nia Mare!

9 septembrie

Mai sunt ş ase zile. Dacă pâ nă la 15 septembrie nu î nvă ţ de la un capă t la altul toată materia, mă sinucid. E cea mai mare hotă râ re pe care am luat-o pâ nă acum î n viaţ a mea. A trebuit s-o iau. Că ldura din man-

sardă ş i Le chariot d'or nu mi-au î ngă duit pâ nă acum să citesc decâ t treizeci de pagini algebrice.

Dar acum s-a hotă râ t. Mi-am dat cuvâ ntul meu de cinste că î mi voi î mplini hotă râ rea. Dacă nu...

Ce-mi pasă de creş tinism?

10 septembrie

Trei capitole din algebră, cu explicaţ iile lui Bă rbulescu Constantin, bă iat î nalt, promovat, pă tat cu coş i rozalbi ş i unsuros pe nas. Pă cat că trece un tramvai prin faţ a casei. Mă distrează.

Altminteri, Bă rbulescu explică pe î nţ elesul tuturor, cu glas de bas ş i cu un creion lung.

12 septembrie

Dinu î nvaţ ă patru ore pe zi cu un meditator (o sută de lei ora) ş i patru ore singur. A sfâ rş it algebra ş i jumă tate din trigonometrie. Seara se plimbă pe bulevard ş i mă nâ ncă î ngheţ ată. Se î ntâ lneş te cu alţ i prieteni, corigenţ i la chimie. Toţ i î nvaţ ă. Jipescu a sfâ rş it primele trei repetiri ale că rţ ii de chimie la 15 iulie. De atunci a mai citit de cinci ori caietul de notiţ e, de cinci ori rezumatele, o dată un tratat franţ uzesc ş i de opt ori cele cincizeci ş i ş ase de „fiţ uici", după care speră să copieze ş i la teză. Numai Marcu se află din august la acelaş i capitol al „clorului". Câ nd î l î ntreabă cineva ce are să se facă, el ră spunde că are să promoveze; sau are să ră mâ nă repetent. Altceva nu i se poate î ntâ mpla. Bă ieţ ii spun că Marcu „afectează ".

13 septembrie

E imposibil să cunosc bine toată matematica. E preferabil să adâ ncesc anumite capitole, pe care să le ş tiu perfect, ş i să frunză resc numai prin celelalte.

Ceea ce m-am hotă râ t să fac.

14 septembrie

M-am gâ ndit mult ş i am î nţ eles că am dreptate.

Dacă aş ră mâ ne repetent? Nu ar fi evenimentul acesta scâ nteia care să aprindă toată pulberea sufletului meu? Nu e nevoie, oare, de o durere adâ ncă, de o schimbare care să mă ducă de-a dreptul î n faţ a marii opere a vieţ ii mele?

M-am î nchipuit trist, dispreţ uit de prieteni, batjocorit de rude ş i duş mani, ş i am î nţ eles că numai aş a am să pot scrie Romanul adolescen-

tului miop, care mă va face celebru î ntr-o noapte, ca pe Selma Lagerloff, ş i bogat, ca pe Blasco Ibaftez.

De aceea m-am hotă râ t să nu mai î nvă ţ nimic pentru corigentă. Van-ciu, care nu poate să mă sufere, mă va lă sa repetent. Ceea ce aş tept ş i eu.

Poate am să plec de acasă. Cum am să scriu eu toate romanele pe care le am î n minte, dacă nu cunosc oamenii vii, î n carne ş i oase, ş i, mai ales, anumiţ i oameni? Am să fug de acasă ş i am să mă duc la Constanţ a, î n port. De acolo, după sfatul vagabondului de astă -vară, am să intru tapeur pe un vas.

Dinu, câ nd a aflat de hotă râ rea mea, s-a trudit să mi-o schimbe, dar totul a fost zadarnic. Eu ş tiu că Dinu se bucură î n ascuns că va avea un prieten cu o viaţ ă aventuroasă, care va scrie romane cu ră sunet, ş i cu a că rui tovă ră ş ie s-ar putea mâ ndri î n saloane. Se simţ ea, totuş i, nevoit să mă convingă de naivitatea planurilor mele de plecare.

... Ca să -mi bat joc de Vanciu ş i de î ntreaga matematică din lume -ş tiinţ ă absurdă ş i î ngâ mfată -, am să citesc toată noaptea Les Messieurs Golovleffde Chtchedrine. E un roman captivant, pe care l-am cumpă rat alaltă ieri de la anticar, numai cu două zeci ş i cinci de lei.

75 septembrie

Teza.

Emoţ ii, că lduri, vorbe batjocoritoare ce sunau fals, tremură ri discrete, dureri de cap, pentru că mă culcasem la două ş i jumă tate, sfâ rş ind pe Chtchedrine...

Teza.

Nu-mi aduc aminte nimic. Nu ş tiam nimic. Am î ncercat să acopă r pagini cu calcule absurde.

Dinu lucra de zor. Ceilalţ i, cu toate că î nvă ţ aseră mult, î ş i priveau colile albe.

Problema, foarte simplă, după câ te mi s-a spus. Ală turi, pe sală, paş ii prietenilor, colegilor, necunoscuţ ilor, care aş teptau să ieş im ş i să le spunem: „cum a fost".

Eu mă gâ ndeam la Blasco Ibafiez, ca să nu mai tremur.

Ş i nu mai tremuram.

Am vă zut o frunză veş tedă, ce se oprise pe fereastră. M-am gâ ndit J că va veni toamna ş i va fi frig î n port, la Constanţ a. Iar la mine î n mansardă, toamna e atâ t de bine...

Am dat hâ rtia cu calculele. Vanciu m-a privit î n ochi.

De ce n-a zâ mbit?

La tablă.

Parcă mai mi-aduc aminte?

Am ră spuns stupid. Mai exact, nu ră spundeam, ci mă resemnam să iau creta din mâ na colegului, să mă apropii de tablă ş i să mă schimonosesc sau să ră mâ n prostit, după puteri ş i după î mprejură ri.

Dinu „miş ca". Ceilalţ i, ca ş i mine. Mă lureanu, î ncă, nu se obosea nici să apuce creta î n mâ nă. Un bă iat sincer.

Vanciu ne privea calm ş i scria pe o fiţ uică un semn după flecare ră spuns.

- La loc!

Acesta a fost oralul.

Acum am venit acasă ş i am scris î n caiet. Să se ş tie.

Mie mi-e somn ş i mă simt zdruncinat.

18 septembrie

Vanciu e un Dumnezeu!

Ne-a pedepsit filozoficeş te: ne-a promovat pe toţ i^ Un coleg corigent, î nsă, ne-a dat să î nţ elegem că a intervenit o fiinţ ă feminină din partea unuia dintre noi. Dar Vanciu nu merită mai puţ in să fie adorat.

Mă bucur de un lucru: că î mi place matematica. Am observat astă zi că î mi place. Nu e grea: dimpotrivă, are foarte multe pă rţ i amuzante. Din toamnă mă apuc serios de matematică. Acum e lucru hotă râ t. Acum m-am convins că am voinţ ă. O voinţ ă de fier, imensă, nesfâ rş ită.

Ş i tot acum am î nţ eles că n-am î nvă ţ at la corigentă, pentru că nu am voit. Dacă voiam, citeam cincisprezece ore pe zi numai matematică. Mă oprisem î nsă, la gâ ndul de a fugi de acasă. Iar acum mi-am schimbat pur ş i simplu gâ ndul. De aceea am să î nvă ţ la matematică.

Mă odihnesc î ncă două să ptă mâ ni ş i apoi mă adâ ncesc î n matematică. Numai î n matematică ş i germană.

Acum ş tiu cine sunt.

SFÂ RŞ ITUL PĂ RŢ II I

⇐ Предыдущая 12 13 14 15 161718 19 20 21 Следующая ⇒