Despre Maica Domnului

Câ nd sufletul e î n iubirea lui Dumnezeu, câ t de bune, câ t de plă cute ş i vesele sunt atunci toate. Dar, chiar ş i î n iubirea lui Dumnezeu sunt î ntristă ri ş i, cu câ t e mai mare iubirea, cu atâ t mai mari sunt ş i î ntristă rile. Maica Domnului n-a pă că tuit niciodată, nici mă car cu un singur gâ nd, nici n-a pierdut vreodată harul, dar ş i î n ea au fost mari î ntristă ri; iar câ nd stă tea lâ ngă cruce, atunci î ntristarea ei a fost nemă surată ca oceanul, ş i chinurile sufletului ei au fost neasemă nat mai mari decâ t chinurile lui Adam la izgonirea din rai, pentru că ş i iubirea ei era neasemă nat mai mare decâ t iubirea Lui Adam î n rai. Ş i dacă a ră mas î n viaţ ă, e numai pentru că a î ntă rit-o puterea Domnului, fiindcă Domnul a vrut ca ea să vadă î nvierea Lui ş i, după î nă lţ area Lui, să ră mâ nă pe pă mâ nt spre mâ ngâ iere ş i bucurie apostolilor ş i noului popor creş tin.

Noi nu ajungem la deplină tatea iubirii Maicii Domnului ş i de aceea nu putem î nţ elege pe deplin î ntristarea ei. Iubirea ei era desă vâ rş ită. Ea iubea nemă surat de mult pe Dumnezeul ş i Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire ş i norodul. Ş i ce n-a tră it ea atunci câ nd oamenii pe care-i iubea atâ t de mult ş i a că ror mâ ntuire o dorea pâ nă la capă t, au ră stignit pe Fiul ei preaiubit?

Nu putem pricepe aceasta, pentru că î n noi iubirea de Dumnezeu ş i de oameni e mică.

Aş a cum iubirea Maicii Domnului e nemă surată ş i neî nţ eleasă, aş a ş i î ntristarea ei e nemă surată ş i neî nţ eleasă pentru noi.

O, Fecioară Preacurată, Maica lui Dumnezeu, spune-ne nouă, copiilor tă i, cum iubeai pe Fiul ş i Dumnezeul tă u câ nd tră iai pe pă mâ nt? Cum se veselea duhul tă u de Dumnezeu, Mâ ntuitorul tă u [Le 1, 47]? Cum priveai faţ a Lui preafrumoasă cu gâ ndul că El este Cel pe Că ruia î i slujesc cu frică ş i dragoste toate puterile cereş ti?

Spune-ne, ce simţ ea sufletul tă u câ nd ţ ineai î n braţ ele tale Pruncul minunat? Cum L-ai crescut? Care au fost durerile sufletului tă u câ nd, î mpreună cu Iosif, L-ai că utat vreme de trei zile î n Ierusalim? Ce chinuri ai tră it atunci câ nd Domnul a fost dat spre ră stignire ş i a murit pe cruce? Spune-ne, care a fost bucuria ta la î nviere ş i cum tâ njea sufletul tă u după î nă lţ area Domnului?

Sufletele noastre sunt atrase să cunoască viaţ a ta î mpreună cu Domnul pe pă mâ nt, dar tu n-ai vrut să aş terni aceasta î n scris ş i ai î nvă luit î n tă cere taina ta.

Multe minuni ş i mile am vă zut de la Domnul ş i de la Maica Domnului ş i nu pot să dau nimic î n schimb pentru această iubire.

Ce aş putea da Preasfintei noastre Stă pâ ne pentru că nu s-a scâ rbit de mine î n pă cat, ci m-a cercetat ş i luminat cu milostivire? N-am vă zut-o, dar Duhul Sfâ nt mi-a dat să o cunosc din cuvâ ntul ei cel plin de har, ş i mintea mea se bucură ş i sufletul meu este atras spre ea cu atâ ta iubire, că ş i numai chemarea numelui ei e dulce inimii.

Î ntr-o zi, pe câ nd eram un tâ nă r frate sub ascultare, mă rugam î naintea icoanei Maicii Domnului ş i rugă ciunea lui Iisus a intrat î n inima mea ş i a î nceput să se rostească de la sine.

Î ntr-o zi ascultam î n biserică o citire din prorocul Isaia, iar la cuvintele: „Spă laţ i-vă ş i vă veţ i curaţ i” [Is 1, 16], mi-a venit gâ ndul: „Poate că Maica Domnului a pă că tuit vreodată, chiar ş i numai cu gâ ndul”. Ş i, lucru uimitor, î n inima mea, deodată cu rugă ciunea, un glas mi-a spus lă murit: „Maica Domnului n-a pă că tuit niciodată, nici mă car cu gâ ndul”. Astfel, Duhul Sfâ nt a dat mă rturie î n inima mea cură ţ iei ei. Dar î n timpul vieţ ii ei pă mâ nteş ti ş i î n ea a fost o oarecare nedeplină tate ş i unele greş eli, dar fă ră de pă cat. Se vede aceasta din Evanghelie atunci câ nd, î ntor-câ ndu-se de la Ierusalim, nu ş tia unde era Fiul ei ş i L-a că utat î mpreună cu Iosif vreme de trei zile [Le 2, 44-46].

Sufletul meu se î nfricoş ează ş i se cutremură câ nd se gâ ndeş te la slava Maicii lui Dumnezeu.

Mintea mea este slabă ş i inima mea e să racă ş i neputincioasă, dar sufletul meu se bucură ş i e atras să scrie despre ea mă car un cuvâ nt.

Sufletul meu se î nspă imâ ntă de o asemenea î ndră zneală, dar iubirea mă î mpinge să nu ascund recunoş tinţ a mea faţ ă de milostivirea ei.

Maica Domnului nu ş i-a aş ternut î n scris gâ ndurile, nici iubirea ei pentru Dumnezeul ş i Fiul ei, nici durerile sufletului ei î n vremea ră stignirii, pentru că nu le-am fi putut nicicum î nţ elege, că ci iubirea Ei pentru Dumnezeu e mai puternică ş i mai arză toare decâ t iubirea serafimilor ş i a heruvimilor, ş i toate puterile cereş ti ale î ngerilor ş i arhanghelilor sunt mute de uimire î n faţ a ei.

Chiar dacă viaţ a Maicii Domnului e ca î nvă luită î ntr-o tă cere sfâ ntă, Bisericii noastre Ortodoxe Domnul i-a dat să cunoască că iubirea ei î mbră ţ iş ează î ntreaga lume ş i că, î n Duhul Sfâ nt, ea vede toate noroadele de pe pă mâ nt ş i, asemenea Fiului ei, î i este milă de toţ i ş i miluieş te pe toţ i.

Ah, dacă am ş ti cum iubeş te Preasfâ nta pe toţ i cei ce pă zesc poruncile lui Hristos ş i câ t î i este de milă ş i se î ntristează pentru cei ce nu se î ndreaptă. Am simţ it acest lucru pe mine î nsumi. Nu mint, spun adevă rul î naintea feţ ei lui Dumnezeu, pe Care sufletul meu î l cunoaş te: cu duhul am cunoscut-o pe Preacurata Fecioară. N-am vă zut-o, dar Duhul Sfâ nt mi-a dat să o cunosc pe ea ş i iubirea ei pentru noi. Dacă n-ar fi fost milostivirea ei, aş fi pierit de mult, dar ea a vrut să mă cerceteze ş i să mă lumineze să nu mai pă că tuiesc. Ea mi-a spus: „Nu-i frumos pentru Mine să mă uit la tine să vă d ce faci! ” Cuvintele ei erau plă cute, liniş tite ş i blâ nde, ş i ele au lucrat asupra sufletului meu. Au trecut de atunci mai mult de patruzeci de ani, dar sufletul meu n-a putut uita aceste cuvinte dulci ş i nu ş tiu ce i-aş putea da î n schimb eu, pă că tosul, pentru dragostea ei faţ ă de mine, necuratul, ş i cum voi mulţ umi bunei ş i milostivei Maici a Domnului.

Cu adevă rat, ea este Ocrotitoarea noastră la Dumnezeu ş i chiar ş i numai numele ei bucură sufletul. Or, tot cerul ş i tot pă mâ ntul se bucură de iubirea ei.

Lucru minunat ş i neî nţ eles. Ea viază î n ceruri ş i vede neî ncetat slava lui Dumnezeu, dar nu ne uită nici pe noi, să rmanii, ş i acoperă cu milostivirea ei tot pă mâ ntul ş i toate noroadele.

Ş i pe această Preacurată Maică a Sa Domnul ne-a dat-o nouă. Ea este bucuria ş i nă dejdea noastră. Ea este Maica noastră după duh ş i, ca om, e aproape de noi după fire ş i tot sufletul creş tinesc e atras spre ea cu iubire.

⇐ Предыдущая 11 12 13 14 151617 18 19 20 Следующая ⇒