Partea III. Suntem copii ai lui Dumnezeu şi asemenea Domnului

Partea III

Suntem copii ai lui Dumnezeu ş i asemenea Domnului

Din pulberea pă mâ ntului 1-a zidit Domnul pe om, dar ne iubeş te ca pe propriii Să i copii ş i ne aş teaptă cu dor la El. Domnul ne iubeş te pâ nă î ntr-atâ t, î ncâ t de dragul nostru S-a î ntrupat, Ş i-a vă rsat Sâ ngele pentru noi ş i ni L-a dat bă utură, ş i Trupul Lui Preacurat ni l-a dat spre mâ ncare; ş i aş a ne-a fă cut copiii Lui, din Trupul ş i Sâ ngele Lui, ş i asemenea Domnului î n trup, aş a cum oricare ar fi vâ rsta lor, copiii sunt asemenea tată lui lor, iar Duhul lui Dumnezeu dă mă rturie duhului nostru că vom fi veş nic î mpreună cu El.

Domnul ne cheamă neî ncetat la El: „Veniţ i la Mine ş i Eu vă voi odihni pe voi”. Ne hră neş te cu Preacuratul Lui Trup ş i Sâ nge. Ne povă ţ uieş te cu milostivire prin Cuvâ ntul Să u ş i prin Duhul Sfâ nt. Ne-a descoperit taine. Viază î n noi ş i î n Tainele Bisericii ş i ne duce acolo unde vom vedea slava Lui. Dar fiecare va vedea această slavă pe mă sura iubirii lui. Cine iubeş te mai mult, acela nă zuieş te cu putere să fie î mpreună cu Domnul Cel Iubit ş i de aceea se va alipi mai mult de El; cine iubeş te puţ in, acela doreş te puţ in, iar cine nu iubeş te nu doreş te ş i nu nă zuieş te să vadă pe Domnul ş i ră mâ ne î n î ntuneric.

Pâ nă la lacrimi mi-e milă de oamenii care nu cunosc pe Domnul, care nu cunosc milostivirea Lui. Dar nouă Domnul ni S-a ară tat prin Duhul Sfâ nt, ş i noi tră im î n lumina sfintelor Sale porunci.

Lucru minunat: harul mi-a dat să î nţ eleg că toţ i oamenii care iubesc pe Dumnezeu ş i pă zesc poruncile Lui sunt plini de lumină ş i asemenea Domnului; dar cei ce se î mpotrivesc lui Dumnezeu sunt plini de î ntuneric ş i asemenea vră jmaş ului.

Ş i e firesc aceasta. Domnul e Lumină [1 In 1, 5] ş i El luminează pe robii Să i, dar cei ce slujesc vră jmaş ului au primit de la el î ntunericul.

Am cunoscut odată un bă ieţ el. Era ca un î nger: ascultă tor, conş tiincios ş i blâ nd, alb ş i î mbujorat la faţ ă, cu ochi luminoş i, adâ nci, buni ş i liniş tiţ i. Dar câ nd a crescut, a î nceput să tră iască î n necură ţ ie ş i a pierdut harul dumnezeiesc; iar câ nd a ajuns de treizeci de ani semă na î n acelaş i timp cu un om ş i cu un demon, cu o fiară să lbatică ş i un tâ lhar, ş i toată î nfă ţ iş area lui era aspră ş i î nfricoş ă toare.

Am cunoscut ş i o fată foarte frumoasă, cu o faţ ă atâ t de luminoasă ş i plă cută, că multe fete pizmuiau frumuseţ ea ei. Dar pă catele au fă cut-o să piardă harul, ş i abia de te mai puteai uita la ea.

Dar am vă zut ş i altceva. Am vă zut oameni care veneau î n monahism cu feţ e urâ ţ ite de pă cate ş i de patimi, dar care prin pocă inţ ă ş i printr-o viaţ ă cucernică s-au schimbat ş i au ajuns foarte plă cuţ i la vedere.

Odată Domnul mi-a dat să vă d la Vechiul Russikon un ieromonah duhovnic la vremea mă rturisirii î n chipul lui Hristos. Stă tea î n picioare î n locul î n care se ascultă mă rturisirile, stră lucind î n chip negră it ş i, deş i pă rul să u era cu totul alb din pricina vâ rstei î naintate, faţ a lui era frumoasă ş i tâ nă ră, ca a unui bă iat. Am vă zut un asemenea chip ş i la un episcop î n timpul Liturghiei. L-am vă zut aş a ş i pe pă rintele Ioan din Kronş tadt, care prin fire era un om obiş nuit la î nfă ţ iş are, dar prin harul lui Dumnezeu faţ a sa stră lucea ca un î nger ş i voiai să te uiţ i la ea.

Astfel, pă catul î l urâ ţ eş te pe om, dar harul î l face frumos.

Omul a fost fă cut din pă mâ nt, dar Dumnezeu 1-a iubit atâ t, î ncâ t 1-a î nfrumuseţ at cu harul Să u ş i omul s-a fă cut asemenea Domnului.

E dureros că sunt atâ t de puţ ini cei care ş tiu acest lucru, ş i aceasta pentru că suntem mâ ndri. Dar dacă am fi smeriţ i, Domnul ne-ar descoperi această taină, fiindcă ne iubeş te mult.

Domnul a zis apostolilor: „Copii, aveţ i ceva de mâ ncare? ” [In 21, 5]. Ce iubire se vede î n aceste cuvinte. Dar Domnul iubeş te aş a nu numai pe apostoli, ci ş i pe noi toţ i.

Câ nd i s-a spus Domnului: „Iată mama Ta ş i fraţ ii Tă i au venit să Te vadă ”, El a ră spuns: „Cel ce face voia lui Dumnezeu, acela î mi este mamă ş i soră ş i frate” [Mt 12, 47-50].

Sunt oameni care zic că nu există Dumnezeu. Ei vorbesc aş a pentru că î n inima lor viază duhul mâ ndriei, care le insuflă minciuni î mpotriva Adevă rului ş i î mpotriva Bisericii lui Dumnezeu. Ei cred că sunt inteligenţ i ş i deş tepţ i, dar î n fapt nu î nţ eleg nici mă car că aceste gâ nduri nu sunt ale lor, ci vin de la vră jmaş ul; dacă cineva le primeş te î n inima lui ş i le î ndră geş te, acela se î nrudeş te cu duhul cel ră u ş i se face asemenea lui. Ş i să nu dea Dumnezeu nimă nui să nu moară î n această stare.

Dar î n inimile sfinţ ilor viază harul Duhului Sfâ nt care î i î nrudeş te cu Dumnezeu, ş i ei simt lă murit că sunt copii duhovniceş ti ai Tată lui Ceresc, ş i de aceea zic: „Tată l nostru” [cf. Rm 8, 15-16; Ga 4, 6-7].

La aceste cuvinte, sufletul se bucură ş i se veseleş te. Prin Duhul Sfâ nt el ş tie că Domnul e Tată l nostru. Deş i suntem zidiţ i din pă mâ nt, Duhul Sfâ nt viază î n noi ş i ne face asemenea Domnului Iisus Hristos, aş a cum copiii seamă nă cu tată l lor.

Omul a fost zidit din pă mâ nt: ce lucru bun poate fi î n el? Dar iată că mila lui Dumnezeu 1-a î nfrumuseţ at pe om cu harul Sfâ ntului Duh ş i el s-a fă cut asemenea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Mare este taina aceasta, mare e ş i mila lui Dumnezeu faţ ă de om.

Dacă toate noroadele pă mâ ntului ar ş ti câ t de mult î l iubeş te Domnul pe om, toţ i L-ar iubi pe Hristos ş i smerenia Lui ş i ar dori să se asemene Lui î ntru toate. Dar, prin el î nsuş i, omul nu poate aceasta, fiindcă numai î n Duhul Sfâ nt se face omul asemenea lui Hristos. Omul că zut se cură ţ eş te prin pocă inţ ă, se î nnoieş te prin harul Duhului Sfâ nt ş i se face î ntru totul asemenea Domnului.

Atâ t de mare e mila lui Dumnezeu faţ ă de noi.

Î ţ i mulţ umesc, Doamne, că ne-ai dat pe pă mâ nt pe Duhul Sfâ nt ş i El î nvaţ ă sufletul cunoş tinţ a a ceea ce niciodată n-ar fi visat să cunoască.

Duhul Sfâ nt ne î nvaţ ă smerenia lui Hristos, ca sufletul să poarte î n el mereu harul lui Dumnezeu care veseleş te sufletul; dar, î n acelaş i timp, Domnul dă sufletului să plâ ngă pentru oameni ş i să se roage cu lacrimi ca toţ i oamenii să cunoască pe Domnul ş i să guste dulceaţ a iubirii Lui.

Cine a cunoscut iubirea lui Dumnezeu prin Duhul Sfâ nt, acela nu cunoaş te odihnă nici ziua, nici noaptea ş i chiar dacă trupul lui e neputincios ş i doreş te să se î ntindă pe pat, chiar ş i pe pat sufletul lui neobosit este atras cu toată puterea spre Dumnezeu, Tată l lui. Domnul ne-a î nrudit cu El. „Tu, Pă rinte, î n Mine, ş i Eu î n Tine, ca ş i ei să fie una î ntru Noi” [In 17, 21]. Aş a, prin Duhul Sfâ nt, Domnul face din noi o singură familie cu Dumnezeu-Tată l.

⇐ Предыдущая 10 11 12 13 141516 17 18 19 Следующая ⇒