Despre cunoaşterea lui Dumnezeu

Atâ t de mult ne-a iubit pe noi Tată l, î ncâ t ne-a dat pe Fiul Să u [In 3, 6]; dar ş i Fiul î nsuş i a voit aceasta ş i S-a î ntrupat ş i a vieţ uit cu noi pe pă mâ nt. Atâ t Sfinţ ii Apostoli, câ t ş i o mulţ ime de oameni au vă zut pe Domnul î n trup, dar nu toţ i L-au cunoscut ca pe Domnul; dar mie, mult pă că tosului, mi s-a dat să cunosc prin Duhul Sfâ nt că Iisus Hristos e Dumnezeu [1 Co 12, 3].

Domnul î l iubeş te pe om ş i i Se arată cum El î nsuş i vrea. Ş i câ nd vede pe Domnul, sufletul se bucură cu smerenie de Stă pâ nul Cel milostiv ş i nu mai poate iubi nimic altceva cum iubeş te pe Ziditorul să u; chiar dacă vede toate ş i iubeş te pe toţ i, dar mai mult decâ t orice iubeş te pe Domnul.

Sufletul cunoaş te această iubire, dar nu o poate reda î n cuvinte: ea este cunoscută numai prin Duhul Sfâ nt, pe care î l dă Domnul.

Sufletul vede dintr-o dată pe Domnul ş i-L recunoaş te.

Cine putea descrie această bucurie ş i veselie?

Domnul este recunoscut î n Duhul Sfâ nt, iar Duhul Sfâ nt ră mâ ne î n omul î ntreg: î n suflet, î n minte ş i î n trup.

Aş a este cunoscut Dumnezeu atâ t î n cer, câ t ş i pe pă mâ nt.

î n nemă rginita Sa milostivire, Domnul mi-a dat acest har, mie, pă că tosului, ş i va da oamenilor să cunoască pe Dumnezeu ş i să se î ntoarcă la El.

Scriu î n numele milostivirii lui Dumnezeu. Da, acesta este adevă rul. Martorul meu este î nsuş i Domnul.

Domnul ne iubeş te ca pe propriii Să i copii ş i ne iubeş te mai mult decâ t iubeş te o mamă, că ci o mamă î ş i poate uita copilul, dar Domnul nu ne uită niciodată. Ş i dacă Domnul î nsuş i n-ar fi dat Duhul Sfâ nt poporului ortodox ş i marilor noş tri pă stori, n-am fi putut ş ti câ t de mult ne iubeş te El.

Slavă Domnului ş i marii Lui milostiviri, că unor oameni pă că toş i El le dă harul Duhului Sfâ nt. Bogaţ ii ş i î mpă raţ ii nu cunosc pe Domnul, dar noi, niş te monahi ş i pă storiţ i să rmani, î l cunoaş tem pe Domnul prin Duhul Sfâ nt.

Pentru a cunoaş te pe Domnul n-avem nevoie nici de bogă ţ ii, nici de î nvă ţ ă tură, ci e nevoie să fim ascultă tori ş i î nfrâ naţ i, să avem duh smerit ş i să -1 iubim pe aproapele, ş i Domnul va iubi un asemenea suflet ş i Se va ară ta pe Sine î nsuş i sufletului ş i î l va î nvă ţ a iubirea ş i smerenia, ş i-i va da tot ceea ce are nevoie pentru a-ş i gă si odihna î n Dumnezeu.

Oricâ t am î nvă ţ a, e cu neputinţ ă să cunoaş tem pe Domnul dacă nu vom vieţ ui după poruncile Lui, pentru că nu prin ş tiinţ ă, ci prin Duhul Sfâ nt se face cunoscut Domnul. Mulţ i filozofi ş i savanţ i au ajuns la credinţ a că Dumnezeu există, dar nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Ş i noi, monahii, î nvă ţ ă m ziua ş i noaptea Legea Domnului, dar nu toţ i ajung să -L cunoască, chiar dacă cred î n El.

A crede că Dumnezeu există e un lucru, dar a-L cunoaş te pe Dumnezeu e altceva. Iată o taină: există suflete care au cunoscut pe Domnul; există suflete care nu L-au cunoscut, dar cred î n El; ş i, î n sfâ rş it, există oameni care nu numai că n-au cunoscut pe Dumnezeu, dar care nici mă car nu cred î n El, ş i printre aceş tia din urmă există mulţ i oameni î nvă ţ aţ i.

La necredinţ ă se ajunge din mâ ndrie. Omul mâ ndru vrea să cunoască toate prin mintea ş i prin ş tiinţ a lui, dar nu-i este dat să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul nu Se descoperă decâ t sufletelor smerite. Sufletelor smerite Domnul le face cunoscute lucrurile Sale, care sunt de neî nţ eles pentru mintea noastră, dar se descoperă prin Duhul Sfâ nt. Numai cu mintea omul nu poate cunoaş te decâ t cele pă mâ nteş ti ş i pe acestea numai î n parte, dar Dumnezeu ş i toate cele cereş ti nu se cunosc decâ t prin Duhul Sfâ nt.

Unii se ostenesc toată viaţ a lor să cunoască ce este pe soare sau pe lună sau aiurea, dar aceasta nu e de folos pentru sufletul lor. Dar dacă ne vom stră dui să cunoaş tem ce este î nă untrul inimii omului, iată ce vom vedea: î n sufletul unui sfâ nt - î mpă ră ţ ia cerurilor, iar î n sufletul unui pă că tos - î ntuneric ş i chin. Ş i e de folos să ş tim aceasta, pentru că vom locui veş nic fie î n î mpă ră ţ ie, fie î n chinuri.

Cel leneş la rugă ciune cercetează cu nesaţ tot ce vede pe pă mâ nt ş i î n cer, dar cum este Domnul nu ş tie ş i nici nu se stră duieş te să cunoască, iar câ nd aude î nvă ţ ă tura despre Dumnezeu, el spune:

„Cum e cu putinţ ă a cunoaş te pe Dumnezeu? Ş i tu de unde î l cunoş ti? ”

Î ţ i voi spune: „Duhul Sfâ nt dă mă rturie despre Dumnezeu [1 In 5, 6]. El î l cunoaş te ş i ne î nvaţ ă ş i pe noi”.

„Dar oare Duhul se vede? ”

Apostolii L-au vă zut pogorâ nd î n chip de limbi de foc, dar noi î l simţ im î n noi. Este mai dulce decâ t tot ce-i pă mâ ntesc. Pe El L-au gustat prorocii ş i au vorbit norodului, ş i norodul le dă dea ascultare. Sfinţ ii Apostoli au primit pe Duhul Sfâ nt ş i au propovă duit oamenilor mâ ntuirea nete-mâ ndu-se de nimic, fiindcă Duhul lui Dumnezeu î i î ntă rea. Guvernatorului care-1 ameninţ a cu ră stignirea dacă va mai propovă dui, Apostolul Andrei i-a spus:

„Dacă m-aş teme de cruce, n-aş mai propovă dui-o. ”

Aş a ş i toţ i ceilalţ i apostoli ş i apoi mucenicii ş i, mai apoi, sfinţ ii cuvioş i mergeau cu bucurie la chinuri ş i suferinţ ă. Ş i toate acestea pentru că Duhul Sfâ nt e bun ş i dulce ş i el atrage sufletul să iubească pe Domnul ş i din pricina dulceţ ii Duhului Sfâ nt sufletul nu se teme de suferinţ e.

Mulţ i sfinţ i mucenici au cunoscut î n suferinţ e pe Domnul ş i ajutorul Lui. Mulţ i monahi să vâ rş esc mari nevoinţ e ş i suferă aspre osteneli pentru Domnul; ş i ei au cunoscut pe Domnul ş i se tem să nu fie biruiţ i î n patimile lor ş i se roagă pentru î ntreaga lume ş i harul lui Dumnezeu î i î nvaţ ă să iubească pe vră jmaş i, pentru că cine nu iubeş te pe vră jmaş i nu poate să cunoască pe Domnul, Care a murit pe cruce pentru vră jmaş i, ne-a dat pildă î n El î nsuş i ş i ne-a dat porunca de a-i iubi pe vră jmaş i [Mt 5, 44].

Domnul este iubire ş i ne-a poruncit să ne iubim unii pe alţ ii [In 13, 34] ş i să -i iubim pe vră jmaş i; Duhul Sfâ nt ne î nvaţ ă această iubire [1 In 4, 12-13].

Sufletul care n-a cunoscut pe Duhul Sfâ nt nu î nţ elege cum e cu putinţ ă a-i iubi pe vră jmaş i ş i nu primeş te aceasta; dar Domnul are milă de toţ i ş i cine vrea să fie cu Domnul, acela trebuie să -i iubească pe vră jmaş i.

Cine a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfâ nt, acela se face asemenea Domnului, după cum a zis Ioan Teologul: „Vom fi asemenea Lui, fiindcă î l vom vedea aş a cum este” [1 In 3, 2] ş i vom vedea slava Lui [In 17, 24].

Tu zici că mulţ i oameni suferă de tot felul de nenorociri ş i de la oamenii ră i; dar eu te rog: smereş te-te sub mâ na cea tare a lui Dumnezeu ş i atunci harul te va î nvă ţ a ş i tu î nsuţ i vei voi să suferi pentru iubirea Domnului. Iată ce te î nvaţ ă Duhul Sfâ nt pe Care L-am cunoscut î n Biserică.

Dar cine-i ocă ră ş te pe oamenii ră i ş i nu se roagă pentru ei, acela nu va cunoaş te niciodată harul lui Dumnezeu.

Dacă vrei să ş tii câ t de mult ne iubeş te Domnul, ură ş te pă catul ş i gâ ndurile rele ş i roagă -te din adâ ncul inimii ziua ş i noaptea, ş i atunci Domnul î ţ i va da harul Lui ş i vei cunoaş te pe Domnul prin Duhul Sfâ nt, iar după moarte, câ nd vei ajunge î n rai, ş i acolo vei cunoaş te pe Domnul prin Duhul Sfâ nt, aş a cum L-ai cunoscut pe pă mâ nt.

Î n cer ş i pe pă mâ nt Domnul este cunoscut numai prin Duhul Sfâ nt ş i nu din ş tiinţ ă. Chiar ş i pruncii care n-au î nvă ţ at î ncă nimic î l cunosc pe Domnul prin Duhul Sfâ nt [Mt 11, 2]. Sfâ ntul Ioan Boteză torul a simţ it î ncă pe câ nd era î n pâ ntecele maicii lui venirea Domnului [Le 1, 14]. Simeon Stâ lpnicul de pe Muntele Minunat [24 mai] era un bă iat de ş apte ani atunci câ nd i S-a ară tat Domnul ş i el L-a cunoscut. Cuviosul Serafim era î n puterea vâ rstei [27 de ani] câ nd Domnul i S-a ară tat î n vremea Liturghiei. Iar [dreptul] Simeon era la adâ nci bă trâ neţ i atunci câ nd L-a cunoscut pe Domnul ş i L-a luat î n braţ ele sale [Le 2, 24-25].

Astfel, Domnul Se potriveş te nouă ca să mâ ngâ ie orice suflet.

Iubirea Domnului se face cunoscută nu altfel decâ t prin Duhul Sfâ nt; dar un suflet paş nic care-ş i pă zeş te conş tiinţ a curată cunoaş te din fă pturi pe Dumnezeu, că El a fă cut cerul ş i pă mâ ntul. Ş i aceasta e o lucrare a harului, chiar dacă una mică; lipsită î nsă de har, mintea noastră nu poate cunoaş te pe Dumnezeu, ci este neî ncetat atrasă spre cele pă mâ nteş ti: spre bogă ţ ii, spre slavă, spre desfă tă ri.

Ca ş i iubirea lui Iisus Hristos, tot aş a ş i pă timirile Lui au fost prea mari ca noi să le putem pricepe, pentru că iubim prea puţ in pe Domnul. Dar cine iubeş te mult, acela poate î nţ elege mult ş i din pă timirile Domnului. Iubirea este mică, este mijlocie, dar este ş i desă vâ rş ită, ş i cu câ t mai desă vâ rş ită e iubirea, cu atâ t mai desă vâ rş ită e ş i cunoş tinţ a.

Î ndeobş te, fiecare dintre noi poate î nţ elege despre Dumnezeu atâ t câ t i-a fă cut cunoscut harul Duhului Sfâ nt, că ci cum am putea gâ ndi sau judeca despre ceea ce n-am vă zut sau n-am auzit ş i nu cunoaş tem? Iată, sfinţ ii zic că ei au vă zut pe Dumnezeu; dar sunt oameni care zic că Dumnezeu nu există. Este limpede că ei vorbesc aş a pentru că n-au cunoscut pe Dumnezeu, dar aceasta nu î nseamnă deloc că El nu există.

Sfinţ ii vorbesc despre ceea ce au vă zut ş i au cunoscut aievea. Ei nu vorbesc despre ceva ce n-au vă zut. Nu spun, de pildă, că au vă zut un cal lung de un kilometru sau un vapor de zece kilometri - ceea ce nici nu există. Ş i eu cred că dacă Dumnezeu n-ar exista, nu s-ar mai pomeni despre El pe pă mâ nt; dar oamenii vor să tră iască după voia lor ş i de aceea zic că Dumnezeu nu există, ş i prin aceasta demonstrează că El există.

Chiar ş i la pă gâ ni sufletul simţ ea că Dumnezeu există, deş i ei nu ş tiau cum să cinstească pe adevă ratul Dumnezeu [Rm 1, 21]. Dar Duhul Sfâ nt i-a î nvă ţ at pe sfinţ ii proroci, apoi pe apostoli, apoi pe sfinţ ii pă rinţ i ş i episcopi, ş i aş a credinţ a cea adevă rată a ajuns pâ nă la noi. Ş i noi L-am cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfâ nt ş i, câ nd L-am cunoscut, sufletul nostru s-a î ntă rit î ntru El.

Sufletul care a cunoscut pe Domnul simte î n chip nevă zut prezenţ a Fă că torului să u ş i ră mâ ne î n El foarte liniş tit ş i bucuros. Ş i cu ce s-ar putea asemă na această bucurie? Este asemenea celei pe care o simte un fiu iubit care se î ntoarce după o lungă despă rţ ire dintr-o ţ ară î ndepă rtată î n casa sa pă rintească ş i vorbeş te pe să turate cu tată l să u, cu iubita lui mamă, cu fraţ ii ş i surorile lui dragi.

Oamenilor, fă pturi ale lui Dumnezeu, cunoaş teţ i pe Fă că torul! El ne iubeş te. Cunoaş teţ i iubirea lui Hristos ş i tră iţ i î n pace ş i aş a bucuraţ i-L pe Domnul. El î i aş teaptă la Sine milostiv pe toţ i.

Î ntoarceţ i-vă la Dumnezeu toate noroadele pă mâ ntului ş i î nă lţ aţ i spre El rugă ciunile voastre ş i rugă ciunea î ntregului pă mâ nt va urca la cer ca un nor preafrumos, liniş tit, luminat de soare, ş i atunci toate cerurile se vor bucura ş i vor câ nta un câ nt de slavă Domnului pentru pă timirile Lui prin care ne-a mâ ntuit.

Cunoaş teţ i, noroadelor, că am fost zidiţ i pentru slava lui Dumnezeu î n ceruri, ş i nu vă alipiţ i de pă mâ nt, fiindcă Dumnezeu este Tată l nostru ş i ne iubeş te ca pe niş te copii dragi.

Domnul Cel Milostiv a dat pe pă mâ nt pe Duhul Sfâ nt ş i prin Duhul Sfâ nt s-a î ntă rit Sfâ nta Biserică.

Duhul Sfâ nt nu ne-a descoperit numai cele pă mâ nteş ti, ci ş i cele cereş ti.

Prin Duhul Sfâ nt am cunoscut iubirea Domnului. Iubirea Domnului e arză toare. Plini de iubire, Sfinţ ii Apostoli au stră bă tut lumea î ntreagă ş i duhul lor ardea ca toţ i oamenii să -L cunoască pe Domnul.

Prin Duhul Sfâ nt se desfă tau cei iubiţ i ai lui Dumnezeu - prorocii - ş i de aceea cuvâ ntul lor era puternic ş i plă cut, pentru că orice suflet vrea să audă cuvâ ntul Domnului.

O, minune! Chiar ş i pe mine, care sunt un mare pă că tos, Domnul nu m-a dispreţ uit, ci mi-a dat să -L cunosc prin Duhul Sfâ nt.

Dă -mi, Doamne, duh smerit, ca să -Ţ i mulţ umesc pururea pentru că ai trimis pe pă mâ nt pe Duhul Sfâ nt. Eu î mi aduc aminte de El. El î nsuş i mă ajută să -mi aduc aminte de El.

Duhule Sfinte! î mpă rate mare! Ce-Ţ i voi da î n schimb eu - pă mâ nt pă că tos? Tu mi-ai descoperit taine de nepă truns. Tu mi-ai dat să cunosc câ t de nemă surat ne iubeş te El.

Este cu neputinţ ă de tâ lcuit câ t de mult ne iubeş te Domnul; această iubire se face cunoscută numai prin Duhul Sfâ nt ş i atunci sufletul simte această iubire î n chip neî nţ eles. Domnul este prin fire bun ş i milostiv, blâ nd ş i iubitor, ş i bună tatea Lui nu poate fi descrisă, dar sufletul simte fă ră cuvinte această iubire ş i doreş te să ră mâ nă pururea î ntr-o asemenea tihnă.

El a zis: „Nu vă voi lă sa orfani” [In 14, 18], ş i noi vedem că, î ntr-adevă r, nu ne-a pă ră sit, ci ne-a dat pe Duhul Sfâ nt.

Duhul Sfâ nt dă sufletului cunoş tinţ a î n chip nevă zut. î n Duhul Sfâ nt sufletul î ş i află odihna. Duhul Sfâ nt veseleş te sufletul ş i-i dă bucurie pe pă mâ nt. Ce fel de bucurie ş i ce veselie vor fi î nsă î n ceruri? Prin Duhul Sfâ nt î nvă ţ ă m să cunoaş tem iubirea lui Dumnezeu, dar acolo ea va fi desă vâ rş ită. Sunt un om neputincios! Am cunoscut iubirea lui Dumnezeu î n desă vâ rş irea ei, dar nu pot să o am, ş i sufletul meu plâ nge î n fiecare zi ş i gâ ndesc mereu: „N-am ajuns î ncă la ceea ce caută sufletul meu”.

Câ nd Duhul Sfâ nt S-a pogorâ t peste Apostoli, atunci ei au cunoscut din experienţ ă ce este iubirea lui Dumnezeu ş i iubirea de oameni.

„Copiii mei, sufă r pâ nă ce Hristos va lua chip î n voi”, zice Apostolul [Ga 4, 19].

O, câ t de bucuros aş fi dacă toate noroadele ar cunoaş te pe Domnul!

Doamne, dă -le Tu î nsuţ i să Te cunoască prin Duhul Sfâ nt, aş a cum ai dat apostolilor Tă i pe Duhul Sfâ nt ş i ei Te-au cunoscut pe Tine, aş a dă tuturor oamenilor să Te cunoască prin Duhul Tă u Cel Sfâ nt.

⇐ Предыдущая 8 9 10 11 121314 15 16 17 Следующая ⇒