|
|||
Despre duhovniciIn Postul Mare, î n timpul vecerniei, la Vechiul Russi-kon, Domnul i-a dat unui monah să vadă pe ieromonahul Avraamie î n chipul lui Hristos. Bă trâ nul duhovnic luase epitrahilul ş i se pregă tea să -1 mă rturisească. Câ nd monahui acela a venit î n locul unde se fac mă rturisirile, s-a uitat la duhovnic, un bă trâ n cu pă rul alb, ş i a vă zut că faţ a lui era tâ nă ră ca a unui bă iat ş i stră lucea cu totul ş i era asemenea lui Hristos. Atunci monahul a î nţ eles că duhovnicul stă [î ş i să vâ rş eş te slujirea sa] î n Duhul Sfâ nt ş i că prin Duhul Sfâ nt î i sunt iertate pă catele celui ce se pocă ieş te. Dacă oamenii ar vedea î n ce slavă slujeş te preotul, atunci la această vedere ar că dea la pă mâ nt; ş i dacă preotul î nsuş i s-ar vedea î n ce slavă cerească stă [î ş i să vâ rş eş te slujirea sa], ar deveni un mare nevoitor [ascet], ca să nu î ntristeze cu nimic harul Duhului Sfâ nt care viază î n el. Scriu aceste râ nduri ş i duhul meu se bucură că pă storii noş tri sunt asemenea Domnului Iisus Hristos. Dar ş i noi, oile, chiar dacă nu avem decâ t puţ in har, suntem î nsă toţ i asemenea Domnului. Oamenii nu cunosc aceste taine, dar Ioan Teologul a spus limpede: „Vom fi asemenea Lui” [1 In 3, 2], ş i aceasta nu numai după moarte, ci î ncă de acum, fiindcă Domnul Cel Milostiv a dat pe pă mâ nt pe Duhul Sfâ nt ş i Duhul Sfâ nt viază î n Biserica noastră; El viază î n pă storii cei neprihă niţ i, viază î n inima credincioş ilor ş i î nvaţ ă sufletul nevoinţ a [asceza], dă puterea de a î mplini poruncile Domnului, ne conduce la tot adevă rul ş i î l face pe om atâ t de frumos, î ncâ t omul se face asemenea Domnului. Intotdeauna trebuie să ne aducem aminte că duhovnicul î ş i să vâ rş eş te slujirea sa î n Duhul Sfâ nt ş i de aceea trebuie să avem evlavie faţ ă de el. Credeţ i, fraţ ilor, că dacă s-ar î ntâ mpla cuiva să moară de faţ ă cu un duhovnic ş i cel ce moare spune: „Pă rinte sfinte, dă -mi binecuvâ ntare să vă d pe Domnul î n î mpă ră ţ ia cerurilor”, iar duhovnicul Mare putere au rugă ciunile unui duhovnic. Am suferit mult din partea demonilor din pricina mâ ndriei mele, dar Domnul m-a smerit ş i m-a miluit pentru rugă ciunile pă rintelui meu duhovnicesc, ş i acum Domnul mi-a descoperit că peste ei odihneş te Duhul Sfâ nt ş i de aceea î i cinstesc mult pe duhovnici. Pentru rugă ciunile lor primim harul Sfâ ntului Duh ş i bucurie de la Domnul Care ne iubeş te ş i ne-a dat tot ce ne e de trebuinţ ă pentru mâ ntuirea sufletelor. Dacă omul nu spune totul duhovnicului, calea sa e î ntortocheată ş i nu duce la mâ ntuire, dar cine spune totul acela merge drept î n î mpă ră ţ ia cerurilor. Un monah m-a î ntrebat: „Spune-mi, ce să fac să -mi î ndrept viaţ a mea? ” î i plă cea să mă nâ nce mult ş i î n afara soroacelor râ nduite. I-am spus: „Scrie î n fiecare zi câ t ai mâ ncat ş i ce ai gâ ndit, iar seara citeş te ce ai scris duhovnicului”. El î nsă mi-a zis: „Nu pot să fac aceasta”. Ş i aş a el n-a putut trece peste mica ruş ine de a-ş i mă rturisi neputinţ a ş i de aceea nu s-a î ndreptat ş i a murit de dambla. Domnul să -i dea iertare fratelui nostru ş i să ne pă zească de asemenea moarte. Cine vrea să se roage neî ncetat trebuie să fie curajos ş i î nţ elept ş i î n toate să î ntrebe pe pă rintele să u duhovnicesc. î ntreabă -1 chiar dacă el î nsuş i n-a trecut prin experienţ a rugă ciunii ş i pentru smerenia ta Domnul se va milostivi de tine ş i te va pă zi de orice nedreptate; dar dacă gâ ndeş ti: „Duhovnicul este neexperimentat ş i prins î n ză dă rnicii; mă voi că lă uzi eu î nsumi după că rţ i”, eş ti pe o cale primejdioasă ş i nu departe de î nş elă ciune. Cunosc pe mulţ i care s-au amă git aş a î n gâ ndurile lor ş i, din pricina dispreţ ului faţ ă de pă rintele lor duhovnicesc, n-au î naintat duhovniceş te. Ei uită că î n Sfâ nta Taină [a Mă rturisirii] lucrează harul Sfâ ntului Duh, care ne ş i mâ ntuieş te. Aş a amă geş te vră jmaş ul pe nevoitori [asceţ i], ca să nu mai fie rugă tori, dar Duhul Sfâ nt î nţ elepţ eş te sufletele atunci câ nd ascultă m sfaturile pă storilor noş tri. In Sfâ nta Taină [a Mă rturisirii] Duhul Sfâ nt e Cel ce lucrează prin duhovnic ş i, atunci câ nd vine de la duhovnic, sufletul simte î nnoirea lui printr-un simţ ă mâ nt de pace ş i iubire faţ ă de aproapele; dar dacă pleci de la duhovnic tulburat, aceasta î nseamnă că te-ai mă rturisit nesincer ş i n-ai iertat din suflet fratelui tă u greş eala lui. Duhovnicul trebuie să se bucure atunci câ nd Domnul aduce la el un suflet spre pocă inţ ă ş i, după harul care i-a fost dat, trebuie să tă mă duiască acest suflet, ş i pentru aceasta va primi de la Dumnezeu mare milă ca un bun pă stor al oilor Sale.
|
|||
|