Despre sfinţi

„Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc ş i slă vesc pe cei ce Mă slă vesc”, zice Domnul [Pr 8, 17; 1 Rg 2, 30].

Dumnezeu e slă vit î ntru sfinţ ii Lui, iar sfinţ ii sunt slă viţ i de Dumnezeu.

Slava pe care Domnul o dă sfinţ ilor e atâ t de mare că, dacă oamenii ar putea vedea un sfâ nt aş a cum este el, ar că dea la pă mâ nt de evlavie ş i de frică, fiindcă omul trupesc nu poate î ndura slava unei ară tă ri cereş ti.

Nu vă miraţ i de aceasta. Domnul iubeş te fă pturile Lui atâ t, î ncâ t a dat omului revă rsarea Duhului Să u Sfâ nt ş i î n Duhul Sfâ nt omul se face asemenea lui Dumnezeu.

Dar de ce iubeş te Dumnezeu atâ t de mult pe om? Pentru că El este Iubirea î nsă ş i, ş i această Iubire nu e cunoscută decâ t prin Duhul Sfâ nt.

Prin Duhul Sfâ nt cunoaş te omul pe Domnul, Fă că torul să u, ş i Duhul Sfâ nt umple de harul Lui tot omul: ş i suflet, ş i minte, ş i trup.

Domnul a dat sfinţ ilor Să i harul Lui ş i ei L-au iubit ş i s-au lipit de El pâ nă la capă t, fiindcă dulceaţ a iubirii lui Dumnezeu nu te mai lasă să iubeş ti lumea ş i frumuseţ ea ei.

Ş i dacă pe pă mâ nt e aş a, cu câ t mai mult sunt uniţ i prin iubire cu Domnul sfinţ ii î n cer. Iubirea aceasta e negră it de dulce ş i ea vine de la Duhul Sfâ nt, ş i toate puterile cereş ti se hră nesc din ea.

Dumnezeu e iubire [1, In 4, 8]; ş i î n sfinţ i Duhul Sfâ nt e iubire. Prin Duhul Sfâ nt este cunoscut Domnul. Prin Duhul Sfâ nt este mă rit Domnul î n ceruri. Prin Duhul Sfâ nt slă vesc sfinţ ii pe Dumnezeu ş i prin darurile Duhului Sfâ nt preaslă veş te Domnul pe sfinţ i, ş i slava aceasta nu va avea sfâ rş it.

Multora li se pare că sfinţ ii sunt departe de noi. Dar ei sunt departe de cei ce s-au î ndepă rtat ei î nş iş i ş i sunt foarte aproape de cei ce pă zesc poruncile lui Hristos ş i au harul Duhului Sfâ nt.

Î n ceruri toate viază ş i se miş că prin Duhul Sfâ nt. Dar ş i pe pă mâ nt este acelaş i Duh Sfâ nt. El viază î n Biserica noastră, El viază î n Tainele ei, î n Sfintele Scripturi, î n sufletele credincioş ilor. Duhul Sfâ nt uneş te pe toţ i ş i de aceea sfinţ ii sunt aproape de noi; ş i câ nd ne rugă m lor, atunci prin Duhul Sfâ nt ei aud rugă ciunile noastre ş i sufletele noastre simt că sfinţ ii se roagă pentru noi.

Câ t de norocoş i ş i de fericiţ i suntem noi, creş tinii ortodocş i, că Domnul ne-a dat viaţ a î n Duhul Sfâ nt; ş i El veseleş te sufletele noastre. Dar El trebuie pă strat cu î nţ elegere, fiindcă ş i numai pentru un singur gâ nd ră u El pă ră seş te sufletul ş i atunci iubirea lui Dumnezeu nu mai e cu noi, ş i nu mai avem î ndră zneală î n rugă ciune, nici nă dejde tare că vom dobâ ndi ceea ce cerem.

Sfinţ ii viază î n altă lume ş i acolo, prin Duhul Sfâ nt, vă d slava lui Dumnezeu ş i frumuseţ ea feţ ei Domnului. Dar î n acelaş i Duh Sfâ nt ei vă d viaţ a ş i faptele noastre. Cunosc î ntristă rile noastre ş i aud rugă ciunile noastre fierbinţ i. Câ t au tră it pe pă mâ nt, au î nvă ţ at de la Duhul Sfâ nt iubirea lui Dumnezeu; iar cine are iubirea pe pă mâ nt, acela o ia cu el î n viaţ a veş nică, î n î mpă ră ţ ia cerurilor, unde iubirea creş te ş i va fi desă vâ rş ită. Ş i dacă aici iubirea nu poate uita pe fratele, cu câ t mai mult nu ne uită pe noi sfinţ ii ş i se roagă pentru noi.

Domnul a dat sfinţ ilor darul Duhului Sfâ nt ş i î n Duhul Sfâ nt ei ne iubesc pe noi. Sufletele sfinţ ilor cunosc pe Domnul ş i bună tatea Lui faţ ă de om ş i de aceea duhul lor arde de iubire pentru norod. Câ nd tră iau î ncă pe pă mâ nt, ei nu puteau auzi fă ră î ntristare de un om pă că tos ş i î n rugă ciunile lor vă rsau lacrimi pentru el.

Duhul Sfâ nt i-a ales să se roage pentru î ntreaga lume ş i le-a dat izvoare de lacrimi. Duhul Sfâ nt dă aleş ilor Lui atâ t de multă iubire, că sufletele lor sunt ca î nflă că rate de dorinţ a ca toţ i oamenii să se mâ ntuiască ş i să vadă slava Domnului.

Sfinţ ii care au bine-plă cut lui Dumnezeu ajung î n î mpă ră ţ ia cerurilor ş i acolo vă d slava Domnului nostru Iisus Hristos; dar î n Duhul Sfâ nt î i vă d ş i pe oamenii care se chinuie pe pă mâ nt. Domnul le-a dat un atâ t de mare har, î ncâ t ei î mbră ţ iş ează prin iubire toată lumea. Ei vă d ş i ş tiu câ t de neputincioş i suntem din pricina î ntristă rilor ş i necazurilor, câ t a secat lă untrul nostru, câ t de mâ hnite au ajuns sufletele noastre, ş i nu î ncetează să mijlocească pentru noi la Dumnezeu.

Sfinţ ii se bucură de pocă inţ a noastră ş i se î ntristează câ nd oamenii î l pă ră sesc pe Dumnezeu ş i se aseamă nă vitelor lipsite de minte. Le este milă că oamenii tră iesc pe pă mâ nt fă ră să ş tie că, dacă s-ar iubi unii pe alţ ii, ar fi pe pă mâ nt libertate faţ ă de pă cat; iar acolo unde nu este pă cat, acolo e bucurie ş i veselie de la Duhul Sfâ nt aş a că, ori î ncotro te-ai uita, totul e plă cut ş i sufletul se minunează de ce î i este aş a de bine ş i slă veş te pe Dumnezeu.

Chemaţ i cu credinţ ă pe Maica lui Dumnezeu ş i pe sfinţ i ş i rugaţ i-vă lor! Ei ascultă rugă ciunile noastre ş i cunosc chiar ş i gâ ndurile noastre.

Ş i nu vă miraţ i de aceasta. Cerul ş i toţ i sfinţ ii viază prin Duhul Sfâ nt ş i î n î ntreaga lume nimic nu e ascuns de Duhul Sfâ nt. Odinioară, eu î nsumi nu î nţ elegeam cum sfinţ ii care viază î n cer pot vedea viaţ a noastră, dar câ nd Maica Domnului m-a vă dit î n pă cate, atunci am î nţ eles că î n Duhul Sfâ nt ei ne vă d ş i cunosc toată viaţ a noastră.

Sfinţ ii ascultă rugă ciunile noastre ş i primesc de la Dumnezeu puterea de a ne ajuta. Aceasta o ş tie tot neamul cel creş tinesc.

Pă rintele Roman, fiu duhovnicesc al pă rintelui Dosifei, mi-a povestit că, pe câ nd era bă iat î n lume, a trebuit odată să traverseze Donul iarna ş i calul lui a că zut î ntr-o cră pă tură deschisă î n gheaţ ă ş i se cufunda tâ râ nd după el sub gheaţ ă ş i sania. Atunci micuţ ul bă iat a strigat: „Sfinte Ni-colae, ajută -mă să scot calul afară! ”, a tras de hamuri ş i a izbutit să scoată calul ş i sania de sub gheaţ ă.

Pă rintele Matvei, care era din acelaş i sat cu mine, pă ş tea, fiind copil, ca ş i prorocul David, oile tată lui să u. Nu era mai î nalt decâ t un berbec. Fratele lui mai mare lucra de cealaltă parte a unui câ mp mare. Deodată, vede o haită de lupi nă pustindu-se asupra lui Misa - acesta era numele pă rintelui Matvei î n lume -, dar micuţ ul Misa a strigat; „Sfinte Nicolae, ajută -mă! ” ş i de-abia ce a strigat că lupii au bă tut î n lă turi fă ră a face nici un ră u nici lui, nici turmei. Multă vreme la noi î n sat se râ dea ş i se spunea: „Misa s-a speriat tare de lupi, dar Sfâ ntul Nicolae 1-a izbă vit pe el! ”.

Cunoaş tem o mulţ ime de cazuri î n care sfinţ ii au venit î n ajutorul nostru, de î ndată ce i-am chemat. Din aceasta se vede că toate cerurile ascultă rugă ciunile noastre.

Sfinţ ii se duc la Domnul, dar ş i toţ i oamenii care pă zesc poruncile lui Hristos se duc la EI, î nsă cei ce tră iesc după patimile lor ş i nu se că iesc se duc la vră jmaş ul. Cred că dacă această taină s-ar descoperi oamenilor, ei ar î nceta să mai slujească vră jmaş ului ş i fiecare ar nă zui cu toată puterea să cunoască pe Domnul ş i s-ar duce la El.

Sfinţ ii au fost oameni ca noi toţ i. Mulţ i dintre ei au fost mari pă că toş i, dar prin pocă inţ ă au ajuns î n î mpă ră ţ ia cerurilor. Ş i toţ i cei ce intră aici intră prin pocă inţ a pe care Domnul Cel Milostiv ne-a dă ruit-o prin pă timirile Sale.

In î mpă ră ţ ia cerurilor, unde viază Domnul ş i Preacurata Lui Maică, viază ş i toţ i sfinţ ii. Acolo sunt sfinţ ii stră moş i ş i patriarhii care au mă rturisit cu bă rbă ţ ie credinţ a lor. Acolo sunt prorocii, care au primit pe Duhul Sfâ nt ş i prin cuvâ ntul lor au chemat poporul la Dumnezeu. Acolo sunt apostolii, care au murit pentru că au propovă duit Evanghelia. Acolo sunt mucenicii, care ş i-au dat viaţ a cu bucurie pentru iubirea lui Hristos. Acolo sunt sfinţ iţ ii ierarhi, care au urmat pe Domnul ş i au luat asupra lor povara turmei lor duhovniceş ti. Acolo sunt cuvioş ii nevoitori ş i nebuni pentru Hristos, care au luptat lupta cea bună ş i au biruit lumea. Acolo sunt toţ i drepţ ii, care au pă zit poruncile lui Dumnezeu ş i ş i-au biruit patimile.

Acolo, î n această minunată ş i sfâ ntă adunare, pe care a strâ ns-o Duhul Sfâ nt, e atras ş i sufletul meu. Dar, vai mie! Pentru că n-am smerenie, Domnul nu-mi dă putere spre nevoinţ ă (lupta duhovnicească ), ş i duhul meu neputincios tremură ca flă că ruia unei candele, î n vreme ce duhul sfinţ ilor ardea cu flacă ră arză toare ş i nu numai că nu se stingea sub vâ ntul ispitelor, dar se aprindea cu ş i mai multă putere. Cu picioarele ei mergeau pe pă mâ nt ş i cu mâ inile lucrau, dar duhul lor ră mâ nea mereu î n Dumnezeu ş i mintea lor nu voia să se dezlipească de amintirea lui Dumnezeu. Pentru iubirea lui Hristos ei au suferit toate î ntristă rile ş i necazurile pe pă mâ nt ş i nu se temeau de nici o suferinţ ă, ci î n acestea preamă reau pe Domnul. De aceea Domnul i-a iubit ş i i-a preamă rit ş i le-a dat î n dar î mpă ră ţ ia veş nică î mpreună cu El.

⇐ Предыдущая 12 13 14 15 161718 19 20 21 Следующая ⇒