Хелпикс

Главная

Контакты

Случайная статья





Despre pace



Toţ i oamenii vor să aibă pacea, dar nu ş tiu cum să ajungă la ea. Paisie cel Mare s-a mâ niat ş i 1-a rugat pe Domnul să -1 izbă vească de mâ nie. Domnul i S-a ară tat ş i i-a zis: „Paisie, dacă nu vrei să te mâ nii, nu dori nimic, nu ju­deca pe nimeni, nu urî pe nimeni, ş i nu te vei mai mâ nia”.

Astfel, orice om, dacă -ş i taie voia lui î naintea lui Dum­nezeu ş i a oamenilor, va avea totdeauna pace î n suflet, dar cel că ruia î i place să -ş i facă voia sa, nu va avea pace niciodată.

Sufletul care s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu î n­dură cu uş urinţ ă orice î ntristare ş i orice boală, pentru că, atunci ş i câ nd e bolnav, el se roagă ş i vede pe Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi boala mea. Ş tii că sunt pă că tos ş i nepu­tincios. Ajută -mă să î ndur totul ş i să -Ţ i mulţ umesc bună ­tă ţ ii Tale”. Ş i Domnul alină boala ş i sufletul simte ajutorul dumnezeiesc ş i stă î naintea lui Dumnezeu vesel ş i mul­ţ umitor.

Dacă te loveş te orice fel de nenorocire, gâ ndeş te-te: „Domnul vede inima mea, ş i dacă î i e pe plac, totul va merge bine atâ t pentru mine, câ t ş i pentru ceilalţ i”, ş i ast­fel sufletul tă u va avea î ntotdeauna pace. Dar dacă omul va î ncepe să murmure: „Aceasta n-ar trebui să fie aş a… aceasta nu e bine”, nu va avea niciodată pace î n suflet, chiar dacă ar posti ş i s-ar ruga mult.

Apostolii au avut o mare predare voii lui Dumnezeu; aş a se pă strează pacea. Tot aş a ş i toţ i marii sfinţ i au î ndu­rat toate î ntristă rile predâ ndu-se voii lui Dumnezeu.

Domnul ne iubeş te ş i de aceea nu ne putem teme de nimic, afară de pă cat, pentru că prin pă cat se pierde harul ş i fă ră harul lui Dumnezeu vră jmaş ul vâ nează sufletul, aş a cum vâ ntul sau fumul mâ nă o frunză uscată.

Trebuie să ne aducem aminte cu tă rie că vră jmaş ii î n­ş iş i au că zut prin mâ ndrie, că ei se stră duiesc mereu să ne î mpingă pe aceeaş i cale ş i că pe mulţ i i-au î nş elat. Dar Domnul a zis: „î nvă ţ aţ i de la Mine blâ ndeţ ea ş i smerenia ş i veţ i afla odihnă sufletelor voastre” [Mt 11, 29].

Milostive Doamne, dă -ne pacea Ta, cum ai dat pace sfin­ţ ilor Tă i Apostoli zicâ nd: „Pacea Mea dau vouă ” [In 14, 27].

Doamne, dă -ne nouă să ne desfă tă m de pacea Ta. Sfin­ţ ii Apostoli au primit pacea Ta ş i au revă rsat-o asupra î n­tregii lumi ş i, mâ ntuind noroade, n-au pierdut pacea ş i ea nu s-a î mpuţ inat î n ei.

Slavă Domnului ş i milostivirii Lui, că mult ne iubeş te ş i ne dă pacea Lui ş i harul Sfâ ntului Duh.

Cum să pă stră m pacea sufletului î n mijlocul ispitelor î n zilele noastre?

Judecâ nd după Scriptură ş i după caracterul oamenilor din vremurile noastre, tră im vremurile de pe urmă ş i, cu toate acestea, trebuie să pă stră m pacea sufletului, fă ră de care nu este mâ ntuire, cum a spus un mare rugă tor al pă ­mâ ntului rusesc: Cuviosul Serafim din Sarov. î n timpul vieţ ii Cuviosului Serafim, Domnul a pă zit Rusia pentru rugă ciunile lui. După el, a fost un alt stâ lp care s-a ridicat de la pă mâ nt la cer: Pă rintele Ioan din Kronş tadt. Să ne oprim puţ in asupra lui, că ci el a tră it î n vremea noastră ş i l-am vă zut rugâ ndu-se cum nu i-am vă zut pe alţ ii.

Î mi aduc aminte cum, după Liturghie, câ nd i s-a adus calul ş i tră sura ş i s-a urcat să ş adă î n ea, norodul 1-a î n­conjurat cerâ ndu-i binecuvâ ntarea ş i chiar î ntr-o aseme­nea î nghesuială sufletul lui ră mâ nea neî ncetat î n Dumnezeu ş i î n mijlocul unei asemenea mulţ imi nu era î mpră ş ­tiat ş i nu-ş i pierdea pacea sufletească. Cum a ajuns î nsă la aceasta? Iată î ntrebarea noastră.

A ajuns la aceasta ş i nu era î mpră ş tiat, pentru că iubea norodul ş i nu î nceta rugâ ndu-se pentru el Domnului:

„Doamne, dă pacea Ta poporului Tă u. ”

„Doamne, dă robilor Tă i Duhul Tă u Cel Sfâ nt ca El să î ncă lzească inima lor cu iubirea Ta ş i să -i povă ţ uiască la tot adevă rul ş i binele. ”

„Doamne, vreau ca pacea Ta să fie î n tot poporul Tă u, pe care l-ai iubit fă ră preget ş i L-ai dat pe Unul-Nă scut Fiul Tă u ca să mâ ntuiască lumea [In 3, 16]. ”

„Doamne, dă -le lor harul Tă u ca î n pace ş i iubire să Te cunoască ş i să Te iubească pe Tine ş i să spună ca Apostolii pe Muntele Tabor: „Bine este nouă să fim î mpreună cu Tine” [Mt 17, 4]. ”

Astfel, rugâ ndu-se neî ncetat pentru norod, el î ş i pă stra pacea sufletului, noi î nsă o pierdem, pentru că nu este î n noi iubire pentru norod.

Sfinţ ii Apostoli ş i toţ i sfinţ ii doreau mâ ntuirea norodu­lui ş i, stâ nd î n mijlocul oamenilor, se rugau fierbinte pen­tru ei. Duhul Sfâ nt le dă dea puterea de a iubi norodul; ş i noi, dacă nu vom iubi pe fratele nostru, nu vom putea avea pace.

E bine ca fiecare să cugete la aceasta.

Slavă Domnului că nu ne-a lă sat orfani, ci ne-a dat pe pă mâ nt pe Duhul Sfâ nt [In 14, 15-18]. Duhul Sfâ nt î nvaţ ă sufletul o negră ită iubire pentru norod ş i milă pentru toţ i cei ră tă ciţ i. Domnului i-a fost milă de cei ră tă ciţ i ş i a tri­mis pe Fiul Să u Unul-Nă scut ca să -i mâ ntuiască; iar Du­hul Sfâ nt î nvaţ ă aceeaş i milă pentru cei ră tă ciţ i care merg î n iad. Dar cine n-a primit pe Duhul Sfâ nt, acela nu vrea să se roage pentru vră jmaş i.

Cuviosul Paisie cel Mare se ruga pentru unul dintre ucenicii lui care se lepă dase de Hristos ş i, pe câ nd se ruga, i S-a ară tat Domnul ş i i-a zis: „Pentru cine te rogi, Paisie?

Nu ş tii că el s-a lepă dat de Mine? ” Dar cuviosul continua să -i fie milă pentru ucenicul să u, ş i atunci Domnul i-a zis: „Paisie, prin iubirea ta te-ai asemă nat Mie”.

Aş a se dobâ ndeş te pacea, altă cale decâ t aceasta nu este.

Dacă cineva se roagă mult ş i posteş te, dar n-are iubire pentru vră jmaş i, nu poate avea pace sufletească. Nici eu n-aş putea vorbi despre ea, dacă Duhul Sfâ nt nu m-ar fi î nvă ţ at această iubire.

Sufletul pă că tos, robit patimilor, nu poate avea pace, nici să se bucure de Domnul, chiar dacă ar avea toate bo­gă ţ iile pă mâ ntului ş i chiar dacă ar î mpă raţ i peste lumea î ntreagă. Dacă un î mpă rat, veselindu-se î mpreună cu prinţ ii lui ş i ş ezâ nd pe tronul să u î n toată slava sa, ar primi dintr-o dată vestea: „î mpă rate, î ntr-un ceas vei muri”, su­fletul lui s-ar tulbura ş i ar tremura de frică, ş i ş i-ar vedea toată neputinţ a sa.

Dar câ ţ i să raci sunt a că ror bogă ţ ie este numai iubirea de Dumnezeu ş i care, dacă li s-ar spune: „î ntr-un ceas vei muri”, ar ră spunde cu pace: „Fie voia Domnului. Slavă lui Dumnezeu că ş i-a adus aminte de mine ş i vrea să mă ia acolo unde a intrat cel dintâ i tâ lharul cel bun”?

Sunt să raci care n-au frică de moarte, ci o î ntâ mpină cu pace, asemenea dreptului Simeon, care a câ ntat: „Acum slobozeş te, Stă pâ ne, pe robul Tă u după cuvâ ntul Tă u î n pace” [Le 2, 29].

Ce pace era î n sufletul dreptului Simeon pot î nţ elege numai cei care poartă î n sufletul lor pacea lui Dumnezeu sau au avut î ntr-o oarecare mă sură experienţ a ei. Despre această pace a zis Domnul ucenicilor Să i: „Pacea Mea dau vouă ” [In 14, 27]. Cine o are, acela merge î n pace spre via­ţ a veş nică ş i spune: „Slavă Ţ ie, Doamne, că vin acum la Tine ş i voi vedea veş nic faţ a Ta î n pace ş i iubire. Privirea Ta liniş tită ş i blâ ndă a atras sufletul Meu ş i el tâ njeş te după Tine”.

Pe fratele trebuie să -1 dojenim cu blâ ndeţ e ş i cu iubire. Pacea se pierde dacă sufletul e cuprins de slava deş artă, dacă te ridici deasupra fratelui tă u, dacă judeci pe cineva, dacă vei mustra pe fratele tă u fă ră blâ ndeţ e ş i iubire, dacă vei mâ nca mult sau te vei ruga cu moliciune - pentru toate acestea se pierde pacea.

Dacă ne facem obicei să ne rugă m din toată inima pen­tru vră jmaş i ş i să -i iubim, pacea va ră mâ ne totdeauna î n sufletele noastre. Dar dacă dispreţ uim pe fratele nostru sau dacă -1 judecă m, mintea noastră se î ntunecă ş i pier­dem pacea ş i î ndră zneala la Dumnezeu.

Sufletul nu poate avea pace dacă nu va cugeta la legea lui Dumnezeu ziua ş i noaptea [Ps 1, 2], că ci această lege e scrisă de Duhul Sfâ nt; dar din Scriptură Duhul Sfâ nt trece î n suflet ş i sufletul simte î n el o dulceaţ ă plă cută ş i nu mai vrea să iubească cele pă mâ nteş ti, pentru că iubirea celor pă mâ nteş ti pustieş te sufletul ş i atunci el cade î n urâ t ş i nepă sare ş i nu mai vrea să se roage lui Dumnezeu. Vră j­maş ul î nsă, vă zâ nd că sufletul nu mai e î n Dumnezeu, î l zdruncină ş i î i seamă nă liber î n minte ce vrea el, goneş te sufletul de la un gâ nd la altul ş i astfel acesta î ş i pierde toată ziua î n această neorâ nduială ş i nu poate vedea curat pe Domnul.

Cine poartă î ntru sine pacea Duhului Sfâ nt, acela revar­să această pace asupra celorlalţ i, ş i cine poartă î ntru sine duhul ră ului, acela revarsă acest ră u ş i asupra celorlalţ i.

Î ntrebare: Cum î ş i poate pă stra pacea sufletului un ş ef, atunci câ nd oamenii lui sunt neascultă tori?

E un lucru anevoios ş i foarte trist pentru un ş ef dacă oamenii lui nu-1 ascultă, dar pentru a-ş i pă stra pacea, el trebuie să -ş i aducă aminte că, chiar dacă oamenii lui sunt neascultă tori, totuş i Domnul î i iubeş te ş i a murit î n chi­nuri pentru mâ ntuirea lor. De aceea, el trebuie să se roage din inimă pentru ei, ş i atunci Domnul va da celui ce se roagă rugă ciune ş i el va cunoaş te din experienţ ă cum min­tea care se roagă are î ndră znire că tre Dumnezeu ş i iubire. Ş i chiar dacă eş ti un om pă că tos, Domnul î ţ i va da să guş ti roadele rugă ciunii, iar dacă î ţ i vei face obicei să te rogi aş a pentru subordonaţ i, atunci î n sufletul tă u va fi mare pace ş i iubire.

Î ntrebare: Cum î ş i poate pă stra pacea sufletului un subordonat atunci câ nd ş eful lui e un om arţ ă gos ş i ră u?

Omul arţ ă gos î ndură el î nsuş i un mare chin de la duhul cel ră u. El î ndură acest chin din pricina mâ ndriei lui. Subordonatul, oricine ar fi, trebuie să ş tie aceasta ş i să se roage pentru sufletul chinuit al ş efului să u, ş i atunci Dom­nul, vă zâ nd ră bdarea lui, î i va da lui [subordonatului] ier­tarea pă catelor ş i rugă ciunea neî ncetată. E mare lucru î n faţ a lui Dumnezeu să te rogi pentru cei ce te ocă ră sc ş i te mâ hnesc; pentru aceasta Domnul î ţ i va da harul Lui, ş i vei cunoaş te pe Domnul prin Duhul Sfâ nt ş i atunci vei î ndura cu bucurie toate î ntristă rile pentru El, ş i Domnul î ţ i va da să iubeş ti lumea î ntreagă ş i vei dori fierbinte binele pentru toţ i oamenii ş i te vei ruga pentru toţ i ca pentru sufletul tă u.

Domnul a poruncit: „Iubiţ i pe vră jmaş i” [Mt 5, 44], ş i cine iubeş te pe vră jmaş i se aseamă nă Domnului; dar a iubi pe vră jmaş i e cu putinţ ă numai prin harul Duhului Sfâ nt ş i, de aceea, de î ndată ce te supă ră cineva, roagă -te lui Dumnezeu pentru el ş i atunci î ţ i vei pă stra î n sufletul tă u pacea ş i harul lui Dumnezeu. Dacă î nsă vei murmura î mpotriva ş efului tă u ş i-1 vei î njura, vei ajunge tu î nsuţ i arţ ă gos ca ş i el ş i se va î mplini pentru tine cuvâ ntul proro-cului David: „Cu cel ales, ales vei fi ş i cu cel î ndă ră tnic te vei î ndă ră tnici” [Ps 17, 29].

Astfel e greu pentru un î ncepă tor să -ş i pă streze pacea dacă stareţ ul să u are un caracter urâ t. A tră i cu un astfel de stareţ este o mare cruce pentru un î ncepă tor; el trebuie să ajungă să se roage pentru stareţ ş i atunci î ş i va pă stra pacea sufletească ş i trupească.

Dar dacă eş ti ş ef ş i trebuie să judeci pe cineva pentru faptele lui rele, roagă -te ca Domnul să -ţ i dea o inimă mi­lostivă, pe care o iubeş te Domnul, ş i atunci î l vei judeca cu dreptate; dar dacă vei judeca numai după fapte, atunci vei greş i ş i nu vei plă cea Domnului.

Trebuie să -1 judeci pentru ca omul să se î ndrepte, ş i trebuie să -ţ i fie milă de orice suflet, de orice fă ptură ş i de toată zidirea lui Dumnezeu, ş i să ş i ai î ntru toate conş ti­inţ a curată, ş i atunci î n sufletul ş i mintea ta va fi multă pace. Vom tră i î n pace ş i iubire, ş i atunci Domnul ne va asculta ş i ne va da tot ceea ce i-am cerut de folos.

Duhul Sfâ nt e î n iubire. Aş a gră ieş te Scriptura ş i arată experienţ a.

E cu neputinţ ă ca sufletul să aibă pace dacă nu vom ce­re cu toată puterea de la Domnul să iubim pe toţ i oamenii. Domnul ş tia că, dacă nu vom iubi pe vră jmaş ii noş tri, nu va fi pace î n suflet, ş i de aceea ne-a dat porunca: „Iubiţ i pe vră jmaş ii voş tri”. Dacă nu-i vom iubi pe vră jmaş i, atunci sufletul va avea uneori o anume odihnă, dar dacă -i iubim pe vră jmaş i, pacea ră mâ ne î n suflet ziua ş i noaptea.

Veghează î n sufletul tă u la pacea harului Duhului Sfâ nt; nu o pierde pentru lucruri mă runte. Dacă dai pace fratelui tă u, Domnul î ţ i va da neasemă nat de mult, dar dacă î ntristezi pe fratele tă u, atunci negreş it î ntristarea se va aba­te degrabă ş i asupra sufletului tă u.

Dacă î ţ i vine un gâ nd spurcat, alungă -1 de î ndată, ş i atunci î ţ i vei pă stra pacea sufletului tă u, dar dacă -1 pri­meş ti, sufletul tă u va pierde iubirea de Dumnezeu ş i nu vei avea î ndră zneală î n rugă ciune.

Dacă î ţ i tai voia proprie, ai biruit pe vră jmaş ul ş i vei câ ş tiga drept cunună pacea sufletului, dar dacă î ţ i faci vo­ia ta, eş ti deja biruit de vră jmaş ş i urâ tul va chinui sufle­tul tă u.

Cine are patima iubirii de avuţ ii nu poate iubi pe Dum­nezeu ş i pe aproapele; mintea ş i inima unui asemenea om sunt necontenit preocupate de bogă ţ ii ş i nu este î n el duh de că inţ ă ş i zdrobire pentru pă cate, ş i sufletul lui nu poate cunoaş te dulceaţ a pă cii lui Hristos.

Sufletul care a cunoscut pe Domnul vrea să -L vadă î n­totdeauna î ntru sine, că ci El vine î n suflet î n tihnă, dă su­fletului pace ş i dă mă rturie de mâ ntuirea lui fă ră cuvinte.

Dacă î mpă raţ ii ş i conducă torii popoarelor ar cunoaş te iubirea lui Dumnezeu, n-ar mai face niciodată ră zboaie. Ră zboiul este trimis pentru pă cate ş i nu pentru iubire. Domnul ne-a fă cut din iubire ş i ne-a poruncit să tră im î n iubire ş i să -L slă vim.

Dacă mai-marii ar pă zi poruncile Domnului iar poporul i-ar asculta cu smerenie, mare pace ş i veselie ar fi pe pă ­mâ nt, dar din pricina iubirii de stă pâ nire ş i a neascultă rii celor mâ ndri, toată lumea se chinuie.

Mă rog Ţ ie, Milostive Doamne, dă î ntregului norod, de la Adam ş i pâ nă la sfâ rş itul veacurilor, să Te cunoască că eş ti bun ş i milostiv, ca toate noroadele să se desfete de pacea Ta ş i să vadă toate lumina Feţ ei Tale. Privirea Ta e liniş tită ş i blâ ndă ş i ea atrage sufletul.



  

© helpiks.su При использовании или копировании материалов прямая ссылка на сайт обязательна.