Anthony de Mello 8 страница

Pag. 290

Un discipol l-a întrebat într-o zi pe şleau pe Maestru:

— Ai atins starea de sfinţenie?

— De unde să ştiu eu? A venit răspunsul.

— Dar dacă nu ai atins-o, ai şti acest lucru?

— Întreabă pe orice om normal dacă este normal şi te va asigura că da. Întreabă însă un om nebun dacă este normal, şi te va asigura la rândul lui că da!

După care s-a amuzat îndelung. Apoi a adăugat:

— În fond, dacă îţi dai seama că eşti nebun, nu mai poţi spune că eşti cu adevărat nebun. La fel, dacă suspectezi faptul că eşti sfânt, cu greu poţi spune că eşti cu adevărat sfânt. Sfinţenia este întotdeauna inconştientă de sine.

Pag. 291

Dezamăgit, un nou venit i-a spus unuia din discipolii mai vechi:

— Trebuie neapărat să ştiu dacă Maestrul este un sfânt sau nu.

— De ce neapărat? A vrut să ştie discipolul.

— De ce l-aş urma eu dacă nu a ajuns la starea de sfinţenie?

— Şi de ce l-ai urma dacă a ajuns? Maestrul a susţinut întotdeauna că dacă urmezi pe cineva, încetezi practic să mai urmezi Adevărul.

După care a adăugat:

— Fără să-şi dea seama, păcătosul rosteşte de multe ori adevărul. În schimb, sfinţii i-au condus de multe ori pe oameni la amăgire. Ţine cont de ce spune omul, nu de cine este el.

Pag. 292

Întrebat ce este Providenţa lui Dumnezeu, Maestrul a răspuns relatând povestea a doi evrei care treceau prin momente de mare restrişte.

— Sunt convins că Dumnezeu veghează asupra noastră, a spus unul din ei, cu mare convingere.

— Eu nu sper decât că ne va salva de la moartea prin inaniţie ÎNAINTE de a ne lua la El5.

Pag. 293

În viziunea Maestrului, unul din efectele malefice ale religiei este împărţirea umanităţii în secte. Pentru a ilustra acest lucru, lui îi plăcea să relateze povestea băieţelului care a întrebat-o pe micuţa sa prietenă:

— Eşti prezbiteriană?

— Nu, i-a răspuns fetiţa, aparţinem unei alte abominaţii!

Pag. 294

Întrebat de ce este atât de dificilă vederea lucidă, Maestrul a răspuns:

— Când Sam s-a întors din Europa, partenerul lui la firma MEN'S UNDERWEAR6 LTD l-a întrebat:

— Ai vizitat şi Roma?

— Evident!

— Şi l-ai văzut pe Papă?

— Dacă l-am văzut pe Papa? Am avut chiar o audienţă particulară la el.

— Nu mai spune! A exclamat uimit partenerul său. Şi cum arată?

— Hm, aş spune că ar mărimea 13,5.

Pag. 295

Când un grup de pelerini s-a plâns că Maestrul le-a ofensat sentimentele religioase, acesta le-a explicat amuzat că, în realitate, nu le-a ofensat decât egoul.

După care le-a povestit cazul episcopului care a declarat Fecioara din Altar ca fiind patroana diocezei sale. Revoltaţi, credincioşii parohiei care îşi doriseră ca patroană să fie declarată Fecioara din Templu au făcut o procesiune de protest şi au declarat o zi de post, pentru ca Fecioara să-i ierte.

— Ce credeţi, i-a întrebat Maestrul. Fecioara a fost cea ofensată, sau sentimentele lor religioase?

Pag. 296

Un filosof nu realiza deloc ce înţelegea Maestrul prin conceptul de Luciditate. De aceea, el l-a invitat să-l definească mai clar.

— Termenul nu poate fi definit, a răspuns Maestrul.

— Este un mod de a gândi?

— Nu este vorba de concepte şi reflecţii, a spus Maestrul, ci de acel mod de gândire pe care îl manifeşti atunci când te afli într-un mare pericol iar mintea ta se blochează, sau în momentele de mare inspiraţie.

— Ce fel de gândire este aceasta?

— O gândire cu trupul-creierul-fiinţa, a răspuns Maestrul.

Pag. 297

Maestrul a spus:

— Există oameni care cred că problemele lor pot fi rezolvate prin efort. Tot ce reuşesc ei este să se menţină pe sine şi pe cei din jur ocupaţi.

Problemele nu pot fi rezolvate decât cu ajutorul lucidităţii. De fapt, acolo unde există luciditate, problemele nu apar deloc.

Pag. 298

Predicatorul era plecat în turneu prin mai multe ţări străine. Discipolii l-au întrebat pe Maestru:

— Crezi că turneul îi va lărgi orizontul?

— Nu, a răspuns Maestrul. Nu va face decât să permită îngustimii sale de spirit să se manifeste mai amplu.

Pag. 299

Maestrul râdea de cei care se considerau ghizi spirituali ai altora, deşi se aflau ei înşişi în confuzie.

Lui îi plăcea să dea exemplul autorului care a scris „Ghidul pietonul” şi care a fost călcat de maşină chiar în ziua în care i-a apărut cartea.

Pag. 300

Când la putere a ajuns un dictator, Maestrul a fost arestat în timp ce distribuia fluturaşi la colţul străzii în semn de protest faţă de cenzura impusă.

La secţie, poliţiştii cu constatat că în rucsacul lui se aflau doar nişte foi goale de hârtie.

— Ce înseamnă asta? L-a întrebat şeful poliţiei.

Maestrul a zâmbit şi a răspuns:

— Oamenii ştiu foarte bine ce înseamnă.

Povestea a făcut înconjurul întregii ţări. De aceea, preoţii locali nu au fost deloc încântaţi când, ani mai târziu, l-au văzut pe Maestru distribuind foi goale de hârtie în incintele templelor lor.

Pag. 301

Maestrul recomanda întotdeauna contemplarea „de dincolo de gânduri şi de cunoaştere” ca instrument de cunoaştere a Realităţii.

— Cum aş putea cunoaşte Realitatea fără cunoaştere? A întrebat un discipol.

— La fel cum cunoşti muzica, i-a răspuns Maestrul.

Pag. 302

Un milionar a venit la mânăstire, jurându-se să-l înveţe pe „bătrânul nebun câte ceva din plăcerile vieţii, astfel încât să nu-şi mai risipească viaţa în privaţiunile mânăstirii”.

Ştiind cât de mult îi plăceau Maestrului plăcerile vieţii, discipolii s-au amuzat teribil auzind această declaraţie.

— Să-l înveţi pe bătrânul nebun să se bucure de plăcerile vieţii ar fi ca şi cum ai încerca să-i faci o baie unui peşte, i-a spus unul din ei.

Pag. 303

— Este posibil să vedem divinul?

— Vă uitaţi la el chiar acum.

— Atunci de ce nu îl recunoaştem?

— Pentru că îi distorsionaţi imaginea prin gândirea voastră.

Văzând că discipolii nu înţeleg ce vrea să spună, le-a explicat:

— Când suflă un vânt rece, apa se transformă în blocuri dure de gheaţă. În mod similar, când intervine gândirea, realitatea este fragmentată într-un milion de bucăţi dure numite „obiecte”.

Pag. 304

Maestrul a fost întrebat:

— Cum poate fi găsit Dumnezeu prin intermediul acţiunii?

— Iubind din toată inima acţiunea realizată, indiferent de fructele pe care le generează ea.

Văzând că discipolii nu înţeleg, el le-a povestit cazul unui bărbat care a cumpărat un tablou cu un milion de dolari, după care şi-a înrămat copia cecului cu care a plătit.

— El nu iubea de fapt Arta, ci statutul său social, a conchis Maestrul.

Pag. 305

— Vorbeşte-ne despre sex.

— Pentru cei care îl cunosc, a răspuns Maestrul, sexul este ceva divin.

— Pentru cei care îl cunosc?

La care Maestrul le-a povestit parabola broaştei care stă printre flori, dar nu ştie nimic de mierea pe care o conţin acestea şi pe care nu o cunosc decât albinele.

Pag. 306

— Care este cel mai mare obstacol în calea Adevărului?

— Evitarea directă a faptelor.

Ca să ilustreze ce dorea să spună, el a dat exemplul femeii supraponderale care s-a dat jos de pe cântar şi care a spus:

— După câte arată acest tabel, ar trebui să fiu cu 20 de centimetri mai înaltă.

A continuat apoi povestindu-le de o altă femeie care s-a hotărât să facă ceva în legătură cu greutatea ei, drept pentru care a luat decizia să nu se mai urce pe cântar!

Pag. 307

Indiferent de credinţa oamenilor, fie ea religioasă, economică sau politică, Maestrul avea acelaşi mesaj pentru ei:

— Voi nu aveţi nevoie de securitate, ci de curajul jucătorului. Nu aveţi nevoie de un teren solid sub picioare, ci de dexteritatea înotătorului.

Pag. 308

Într-o superbă noapte înstelată, Maestrul le-a dat discipolilor săi o lecţie de astrologie:

— Aceea este Galaxia spiralată a Andromedei, la fel de mare ca şi Calea Lactee în care ne aflăm noi. Razele de lumină pe care le emană ea ajung la noi după două milioane şi jumătate de ani, călătorind cu o viteză de 300.000 de kilometri de mile pe secundă. Este alcătuită din 100.000 de milioane de sori, cu mult mai mari decât propriul nostru soare.

Apoi, după câteva momente de tăcere, el a continuat, cu un zâmbet ştrengăresc:

— Acum, că ne-am lărgit perspectiva, haideţi la culcare.

Pag. 309

— Caut acea pace pe care numai moartea ţi-o poate da.

— Cine este cel care caută această pace? A întrebat Maestrul.

— Eu.

— Cum crezi tu că acest „eu” poate obţine o pace care nu se revarsă asupra fiinţei decât atunci când „eul” moare?

După care a continuat cu următoarea povestire:

Când bătrânul negustor de nasturi şi panglici a murit, el a lăsat în urma lui – spre imensa surpriză a tuturor – o avere imensă, sub forma unor poliţe de asigurări de viaţă.

Singură văduva lui era de neconsolat:

— Bietul meu soţior, toată viaţa a muncit zi şi noapte, într-o sărăcie cumplită. Şi acum, când Dumnezeu ne-a trimis această avere, a murit şi nu se mai poate bucura de ea!

Pag. 310

Cu o anumită ocazie, Maestrul a citat celebrele cuvinte din Bhagavad-gita în care Domnul îl îndeamnă pe aspirant să se ducă la luptă, dar păstrându-şi inima ămpăcată la picioarele de lotus ale lui Dumnezeu.

— Cum aş putea realiza această stare? A întrebat un discipol.

— Fiind satisfăcut cu rezultatele pe care le generează acţiunile tale, indiferent care sunt acestea.

Pag. 311

Pentru a explica faptul că majoritatea oamenilor nu caută bucuria pe care ţi-o oferă luciditatea şi activitatea detaşată, ci confortul iubirii şi al aprobării, Maestrul povestit cum fiica sa cea mică i-a cerut să-i citească înainte de culcare dintr-o carte cu poveşti.

Într-o zi, i-a venit ideea să-i înregistreze poveştile pe o bandă de magnetofon. Fetiţa a învăţat să mânuiască magnetofonul şi totul a mers bine timp de câteva zile, până când, într-o seară, ea i-a dat din nou cartea de poveşti tatălui ei.

— Haide, scumpo, ştii foarte bine cum să porneşti magnetofonul, i-a spus tatăl.

— Da, a răspuns micuţa, dar nu pot sta în braţele sale.

Pag. 312

Când un vizitator a anunţat că părăseşte mânăstirea, căci nu mai poate suporta să asculte nici un cuvânt din partea Maestrului, un discipol mai vechi i-a declarat cu simpatie:

— Înţeleg ce simţi. Ani de zile l-am evitat şi eu, căci cuvintele lui era ca nişte camioane care aduceau animale sălbatice din junglă în micuţa mea grădină, atât de bine îngrijită. Aş fi preferat de o mie de ori să ascult cuvintele predicatorilor obişnuiţi, care păreau nişte căruţe care transportau oasele albe dintr-un cimitir în altul.

Pag. 313

Maestrul l-a mustrat pe un discipol care dădea tot timpul de necaz din cauza tendinţei sale de a spune numai adevărul.

— Dar nu trebuie să spunem noi întotdeauna adevărul? A protestat acesta.

— Nici vorbă! Uneori, adevărul trebuie bine ascuns!

Şi pentru a fi mai explicit, Maestrul a povestit cazul unei soacre care a venit în vizită pentru o săptămână şi a rămas o lună. Tânărul cuplu nu a avut de ales decât să pună la cale un plan pentru a scăpa de femeie.

— Deseară voi servi supă la masă, şi vom începe să ne certăm. Tu o să susţii că are prea multă sare, iar eu că nu are de ajuns. Dacă mama va fi de acord cu tine, eu mă voi înfuria atât de tare încât o voi da afară din casă; dacă va fi de acord cu mine, te vei înfuria tu.

Zis şi făcut. Supa a fost servită. Cearta a început, şi curând a devenit foarte aprigă. La un moment dat, fata a întrebat-o pe maică-sa:

— Mamă, cum este supa, prea sărată sau prea nesărată?

Bătrâna a gustat din supă, a plescăit din buze şi a spus:

— Mie îmi place!

Pag. 314

Când un discipol şi-a declarat intenţia de a deveni predicator, Maestrul nici nu a vrut să audă. El o ţinea una şi bună:

— Aşteaptă, căci nu eşti pregătit.

A trecut mai întâi un an, apoi, doi, cinci, zece, dar Maestrul nu a renunţat la interdicţie. Într-o zi, discipolul i-a spus:

— Nu aş putea să fac măcar ceva bun, chiar dacă nu sunt complet pregătit?

— Ce rezultate crezi tu că poate obţine un vânător care trage înainte de a avea un glonţ pe ţeavă?

Pag. 315

Pentru a explica de ce starea de sfinţenie nu este conştientă de sine, Maestrul le-a povestit discipolilor de un prieten alcoolic care a jurat că nu mai pune gura pe băutură. Într-o zi, suferind de sete, el i-a cerut barmanului o limonadă. În timp ce acesta o prepara, el i-a şoptit:

— N-ai putea adăuga puţin whisky, în timp ce eu mă uit în altă parte?

Pag. 316

Activistul social ardea de nerăbdare să schimbe structurile societăţii.

— Înţeleg, i-a spus Maestrul, dar noi nu avem nevoie doar de ACŢIUNEA care aduce după sine schimbarea, ci de VEDEREA care aduce după sine iubirea.

— Deci, din câte înţeleg, schimbarea structurilor este o pierdere de vreme în viziunea ta.

— Nu, nu, nici vorbă! Structurile schimbate pot proteja iubirea, chiar dacă nu o pot genera, i-a răspuns Maestrul, împăciuitor.

Pag. 317

— Necazul cu tine, i-a spus Maestrul predicatorului, este că tot ce spui este absolut adevărat. Din păcate, cuvintele tale sunt absolut goale. Oamenii doresc să descopere Realitatea, iar tu le oferi cuvinte.

Când predicatorul a dorit să ştie la ce se referă, Maestrul i-a spus:

— Tu eşti ca omul care a primit o scrisoare de la o companie de instalaţii în care scria: „Sunteţi amabil să ne trimiteţi valoare exactă a sumei pe care ne-o datoraţi?”

Omul a răspuns pe loc: „Valoarea exactă a sumei pe care v-o datorez este de 1.500 de dolari”.

Pag. 318

Maestrul i-a trimis un protest vehement Guvernatorului în legătură cu reprimarea unui miting anti-rasist. Guvernatorul i-a scris imediat, spunându-i că nu şi-a făcut decât datoria.

Maestrul s-a adresat atunci discipolilor:

— Ori de câte ori un om prost face ceva de care ar trebui să-i fie ruşine, el susţine că nu şi-a făcut datoria.

Pag. 319

Maestrul a povestit odată cazul a două matroane de bordel care s-au întâlnit. Una dintre ele i-a spus celeilalte:

— L-am văzut ieri pe soţul tău. Doamne, ce om inteligent! Bănuiesc că ştie toată povestea.

— Nu exagera! I-a răspuns cealaltă. Nu bănuieşte nimic!

La care, Maestrul a conchis:

— Cam aşa sunt toţi erudiţii: ştiu tot de poate fi cunoscut despre realitate, dar nu îi bănuiesc existenţa!

Pag. 320

— De ce călătoreşti atât de puţin? L-a întrebat un reporter.

— Să priveşti în fiecare zi, an de an, faţa unei singure persoane sau un singur obiect, şi să descoperi continuu ceva nou, mi se pare o aventură infinit mai mare decât ceea ce mi-ar putea oferi o călătorie, a răspuns Maestrul.

Pag. 321

Auzindu-şi discipolul vorbind cu dispreţ de lăcomia şi violenţa oamenilor „din afară”, Maestrul i-a spus:

— Îmi aminteşti de lupul care trecea odată printr-o etapă mai virtuoasă. Când a văzut o pisică ce alerga după un şoricel, el s-a adresat indignat unui coleg lup: „Nu crezi că a sosit momentul ca cineva să facă ceva în legătură cu aceşti derbedei?”

Pag. 322

— Care este cel mai mare obstacol în calea iluminării?

— Ignoranţa.

— Există un singur fel de ignoranţă, sau există mai multe?

— Mai multe, a răspuns Maestrul. Spre exemplu, tipul de ignoranţă pe care îl manifeşti tu te face să te interesezi de iluminare.

Pag. 323

Maestrul a povestit odată cazul unei femei care i-a spus pentru a treia oară dentistului să-i dea jos dantura pentru că „nu i se potriveşte”:

— Mă tem că orice aş face, dinţii nu se vor potrivi în gura dumneavoastră.

— Cine a spus ceva de gură? A întrebat, iritată, femeia. Eu am spus că dantura mea nu încape7 în pahar.

După care, Maestrul a conchis:

— Poate convingerile voastre se potrivesc cu mintea pe care o aveţi, dar se potrivesc ele şi cu realitatea?

Pag. 324

În tinereţe, Maestrul a plecat de acasă pentru a căuta înţelepciunea. Cuvintele sale de rămas bun au fost: „În ziua când o voi găsi, vă voi anunţa”.

Mulţi ani mai târziu, şi-a dat seama că nu mai contează dacă îi anunţă sau nu. Atunci şi-a dat el seama că o găsise cu adevărat, fără să realizeze.

Pag. 325

Vorbind odată de liderii religioşi care încercau să-i impresioneze pe cei din jur prin comportamentul lor şi prin felul în care se îmbrăcau, Maestrul le-a povestit discipolilor următoarea parabolă:

În timp ce mergea împleticit spre casă, un beţiv s-a gândit la un fel ingenios de a-i ascunde soţiei sale starea în care se afla: şi-a propus să se aşeze la birou şi să citească o carte. Cine a mai auzit de un om beat care să citească o carte?

Când soţia l-a întrebat ce face în bibliotecă, el i-a răspuns:

— Citesc, draga mea.

— Eşti beat, i-a răspuns ea. Închide valiza şi hai la masă.

Pag. 326

Când Maestrul a făcut o remarcă în legătură cu iraţionalitatea convingerilor unui vizitator, acesta i-a răspuns cu emfază:

— Cred tocmai pentru că este iraţional.

— Nu crezi că ar fi fost mai corect să spui: cred pentru că eu sunt iraţional? I-a ripostat Maestrul.

Pag. 327

— Cum poate fi atinsă fericirea?

— Învăţând să te mulţumeşti cu ceea ce ai.

— Asta înseamnă să nu-ţi mai doreşti niciodată nimic?

— Nu, a răspuns Maestrul, poţi să-ţi doreşti orice, cu condiţia să ai atitudinea acelui părinte anxios pe care l-am întâlnit odată la maternitate. Când sora i-a spus: „Ştiu că aşteptaţi un băiat, dar vi s-a născut o fetiţă”, bărbatul a răspuns: „O, nici nu contează, căci speram că dacă nu va fi băiat, să fie măcar o fetiţă”.

Pag. 328

Maestrul şi-a auzit odată unul din discipoli spunându-i unui vizitator:

— M-am simţit onorat, căci Maestrul m-a acceptat pe mine, după ce a respins alţi 500.

Maestrul l-a tras deoparte şi i-a spus:

— Să lămurim un lucru: te-am acceptat pe tine în detrimentul celorlalţi numai pentru că situaţia ta este mult mai disperată decât a lor.

Pag. 329

Iată ce a avut de comentat Maestrul în chestiunea educaţiei morale a copiilor:

Când eram adolescent, tata m-a avertizat să nu mă duc în anumite locuri rău famate din oraş. El mi-a spus:

— Nici să nu-ţi treacă prin cap să intri într-un club de noapte, fiule!

— De ce?

— Pentru că o să vezi acolo lucruri pe care nu ar trebui să le vezi.

Evident, aceste cuvinte mi-au trezit curiozitatea. Cu prima ocazie, m-am dus drept într-un club de noapte.

Discipolii l-au întrebat:

— Şi ai văzut ceva ce nu trebuia să vezi?

— Cu siguranţă. L-am văzut pe tata.

Pag. 330

— Maestrul pe care l-am avut înainte mi-a spus să accept naşterea şi moartea.

— Atunci de ce ai mai venit la mine? S-a interesat Maestrul.

— Ca să învăţ să accept ceea ce se află între cele două extreme.

Pag. 331

O femeie-discipol era convinsă că este egoistă, lumească, nespirituală. După numai o săptămână de stat la mânăstire, Maestrul a declarat însă că spiritualitatea ei este cât se poate de sănătoasă.

— Dar nu pot face ceva ca să fiu la fel de spirituală ca şi ceilalţi discipoli?

La care, Maestrul i-a răspuns printr-o parabolă:

Un om şi-a cumpărat o maşină şi după ce a condus-o timp de şase luni, a ajuns la concluzia că performanţele ei legate de viteză nu se ridică la înălţimea faimei sale. El a dus maşina la un mecanic, care i-a făcut revizia şi a declarat-o în perfectă stare de funcţionare.

— Bine, dar nu pot face nimic pentru a-i îmbunătăţi viteza? A întrebat omul.

— Ba da, i-a răspuns mecanicul. Puteţi face ce fac toţi şoferii.

— Ce?

— Să minţiţi.

Pag. 332

Întrebat ce a făcut pentru discipolii săi, Maestrul a răspuns:

— Am făcut ce face sculptorul pentru a sculpta un tigru: ia un bloc de marmură şi îndepărtează tot surplusul din jurul tigrului interior.

Când discipolii l-au întrebat mai târziu ce a vrut să spună, el a răspuns:

— Sarcina mea este să îndepărtez tot ce nu este autentic în voi: gândirea voastră, sentimentele, atitudinea, impulsurile care provin din cultura şi din trecutul vostru.

Pag. 333

Una din rezervele pe care şi le exprima frecvent Maestrul în legătură cu liderii religioşi era legată de faptul că aceştia cultivau în credincioşii lor credulitatea oarbă, mergând atât de departe încât chiar şi atunci când îndrăzneau să pună întrebări, acestea erau legate de limitele înguste ale convingerilor lor.

El a povestit cazul unui predicator care credea cu sinceritate că ascultătorii săi trebuie să-şi pună întrebări în ceea ce priveşte spusele sale. Ca să-i convingă să facă acest lucru, el le-a relatat povestea unui martir decapitat care a mers cu capul în mâini până când a ajuns la un râu. Întrucât avea nevoie de ambele mâini pentru a înota, el şi-a prins capul cu dinţii şi a înotat fără probleme până pe malul celălalt.

S-a lăsat un moment de tăcere, apoi, spre încântarea predicatorului, cineva din sală a ridicat mâna:

— Nu avea cum să facă aşa ceva!

— De ce nu? A întrebat predicatorul, plin de speranţă.

— Păi, dacă îşi ţinea capul în gură, nu mai avea cum să respire.

Pag. 334

— Fericirea este ca un fluture, a spus Maestrul. Dacă o urmăreşti, îţi va scăpa. Dacă stai liniştit, se va aşeza pe umărul tău.

— Altfel spus, ce trebuie să fac ca să fiu fericit?

— Nu mai urmări acest lucru.

— Atunci, nu pot să fac nimic?

— Poţi să faci un lucru, dacă ai curaj: să încerci să stai liniştit!

Pag. 335

La fel ca Iisus, cu multe secole înaintea lui, Maestrul şi-a avertizat discipolii împotriva exceselor religiei, care conduceau treptat la impunerea respectării orbeşti a legilor. Iată cum a exemplificat el acest lucru:

⇐ Предыдущая 1 2 3 4 5 6 789 10 Следующая ⇒