Despre ascultare

Rari sunt cei ce cunosc taina ascultă rii. Cel ce ascultă este mare î naintea lui Dumnezeu. El î l imită pe Hristos, Care ne-a dat El î nsuş i pilda ascultă rii. Domnul iubeş te sufletul ascultă tor ş i-i dă pacea Lui ş i atunci totul este bine ş i sufletul simte iubire pentru toţ i.

Cel ce ascultă ş i-a pus toată nă dejdea î n Dumnezeu ş i de aceea sufletul să u este totdeauna î n Dumnezeu, ş i Domnul î i dă harul Să u ş i acest har î nvaţ ă sufletul tot binele ş i-i dă puterea de a ră mâ ne î n bine. El vede ră ul, dar acest ră u n-are nici o putere asupra sufletului, pentru că e cu el harul Sfâ ntului Duh, care-1 pă zeş te de orice pă cat, ş i el se roagă lui Dumnezeu î n pace ş i uş or.

Duhul Sfâ nt iubeş te sufletul celui ce ascultă ş i, de aceea, el cunoaş te degrabă pe Domnul ş i primeş te darul rugă ciunii inimii.

Cel ce ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu ş i, pentru aceasta, î i sunt dă ruite libertatea ş i odihna î n Dumnezeu ş i se roagă cu mintea curată; dar cei mâ ndri ş i neascultă tori nu se pot ruga curat chiar dacă se nevoiesc mult. Ei nu ş tiu cum lucrează harul, nici dacă Domnul le-a iertat pă catele. Dar cel ce ascultă ş tie limpede că Domnul i-a iertat pă catele, pentru că simte î n sufletul să u pe Duhul Sfâ nt.

Ascultarea este de trebuinţ ă nu numai monahului, ci ş i fiecă rui om. Chiar ş i Domnul a fost ascultă tor. Cei mâ ndri ş i cei care tră iesc după râ nduială -de-sine [î n idiorit-mie] nu lasă harul să vieze î n ei ş i, de aceea, n-au niciodată pace sufletească; dar harul Duhului Sfâ nt intră uş or î n sufletul celui ascultă tor ş i-i dă bucurie ş i odihnă.

Toţ i caută odihna ş i bucuria, dar puţ ini ş tiu unde să gă sească această bucurie ş i această odihnă ş i ce anume trebuie pentru a ajunge la ele. De treizeci ş i cinci de ani, iată, vă d un monah care e mereu vesel la suflet ş i plă cut la faţ ă, chiar dacă e bă trâ n. Ş i aceasta pentru că el iubeş te ascultarea ş i sufletul să u s-a predat voii lui Dumnezeu ş i nu se î ngrijeş te de nimic, ci sufletul să u iubeş te pe Domnul ş i-1 vede pe El.

Cine poartă î n sine fie ş i numai puţ in har, acela se supune cu bucurie orică rei stă pâ niri. El ş tie că Domnul guvernează ş i cerul ş i pă mâ ntul ş i cele de dedesubt ş i pe el î nsuş i ş i treburile lui ş i tot ce este î n lume, ş i de aceea are î ntotdeauna odihnă.

Cine ascultă s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu ş i nu se teme de moarte, pentru că sufletul lui s-a obiş nuit să vieţ uiască cu Domnul ş i-L iubeş te pe El. El ş i-a tă iat voia proprie ş i, de aceea, nu are nici î n suflet, nici î n trup acea luptă care î l chinuie pe cel ce nu ascultă ş i pe cel ce lucrează după voia sa proprie.

Adevă ratul ascultă tor ură ş te voia sa proprie ş i î l iubeş te pe pă rintele lui duhovnicesc, ş i pentru aceasta primeş te libertatea de a se ruga lui Dumnezeu cu minte curată ş i sufletul să u vede liber, fă ră gâ nduri, pe Dumnezeu ş i se odihneş te î ntru El. El vine degrabă la iubirea lui Dumnezeu datorită smereniei lui ş i pentru rugă ciunile pă rintelui să u duhovnicesc.

Viaţ a noastră e simplă dar î nţ eleaptă. Maica Domnului a spus Cuviosului Serafim [din Sarov]: „Dă -le lor [monahiilor] o ascultare, ş i cine va pă zi ascultarea ş i î nţ elepciunea va fi cu tine ş i aproape de mine”.

Vedeţ i câ t de simplă e mâ ntuirea. Dar î nţ elepciunea trebuie î nvă ţ ată printr-o î ndelungată experienţ ă. Ea este dată de la Dumnezeu pentru ascultare. Domnul iubeş te sufletul ascultă tor ş i, dacă î l iubeş te, î i dă ceea ce sufletul a cerut de la Dumnezeu. Ca ş i odinioară, tot aş a ş i acum Domnul ascultă rugă ciunile noastre ş i ne î mplineş te cererile.

De ce Sfinţ ii Pă rinţ i au pus ascultarea mai presus de post ş i rugă ciune?

Pentru că din nevoinţ e [ascetice] fă cute fă ră ascultare se naş te slava deş artă, dar cel ce ascultă face totul aş a cum i se spune ş i nu are de ce să se trufească. Pe lâ ngă aceasta, cel ce ascultă ş i-a tă iat î ntru toate voia sa proprie ş i-1 ascultă pe pă rintele să u duhovnicesc, ş i de aceea mintea lui e liberă de orice griji ş i primeş te darul rugă ciunii curate, î n mintea celui ce ascultă e numai Dumnezeu ş i cuvâ ntul „bă trâ nului” să u, dar mintea celui neascultă tor e preocupată de tot felul de lucruri ş i de judecarea „bă trâ nului” ş i de aceea nu poate vedea pe Dumnezeu.

Am vă zut un frate care fă cea o ascultare grea. El avea rugă ciunea inimii, ş i Domnul î i dă dea lacrimi să plâ ngă pentru î ntreaga lume; ş i egumenul Andrei i-a spus: „Aceasta ţ i s-a dat pentru ascultarea ta”.

Prin ascultare omul se pă zeş te de mâ ndrie; pentru ascultare se dă rugă ciunea; pentru ascultare se dă ş i harul Duhului Sfâ nt. Iată de ce ascultarea e mai presus decâ t postul ş i rugă ciunea.

Dacă î ngerii că zuţ i ar fi pă zit ascultarea, ar fi ră mas î n ceruri ş i ar fi câ ntat î ntru slava Domnului. Ş i dacă Adam ar fi pă zit ascultarea, atunci el ş i neamul lui ar fi ră mas î n rai.

Dar chiar ş i acum e cu putinţ ă să află m iară ş i raiul prin pocă inţ ă. Domnul ne iubeş te mult î n ciuda pă catelor noastre, numai să ne smerim ş i să -i iubim pe vră jmaş i.

Dar cine nu iubeş te pe vră jmaş i, acela nu poate avea pace, chiar dacă ar fi aş ezat î n rai.

⇐ Предыдущая 17 18 19 20 212223 24 25 26 Следующая ⇒