Partea IV. Plângerea lui Adam

Partea IV

Plâ ngerea lui Adam

Adam, pă rintele î ntregii lumi, a cunoscut î n rai dulceaţ a iubirii lui Dumnezeu ş i de aceea, atunci câ nd pentru pă cat a fost izgonit din rai ş i a pierdut iubirea lui Dumnezeu, a suferit amarnic ş i cu geamă t mare suspina î n toată pustia. Sufletul lui era chinuit de un gâ nd: „Am î ntristat pe Dumnezeu pe Care î l iubesc”. Nu-i pă rea ră u atâ t de rai ş i de frumuseţ ea lui, câ t de faptul de a fi pierdut iubirea lui Dumnezeu, care î n fiece clipă ş i nesă turat atrage sufletul spre Dumnezeu.

Aş a tot sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfâ nt, dar mai apoi a pierdut harul, face experienţ a chinului lui Adam. Sufletul e bolnav ş i î i pare tare ră u atunci câ nd î ntristează pe Domnul Cel Preaiubit.

Adam tâ njea pe pă mâ nt ş i suspina cu amar, ş i pă mâ ntul nu-i mai era drag. Suspina după Dumnezeu ş i gră ia:

„Sufletul meu tâ njeş te după Domnul ş i î l caut cu lacrimi. Cum să nu-L caut? Câ nd eram cu El, sufletul meu era vesel ş i liniş tit, ş i vră jmaş ul n-avea intrare la mine; dar acum duhul cel ră u a pus stă pâ nire pe mine, ş i el tulbură ş i chinuie sufletul meu, de aceea sufletul meu tâ njeş te după Domnul pâ nă la moarte; duhul meu se avâ ntă spre Dumnezeu ş i nimic de pe pă mâ nt nu mă poate veseli, ş i sufletul meu nu vrea să se mâ ngâ ie cu nimic, ci vrea să vadă din nou pe Domnul ş i să se sature de El. Nu-L pot uita nici mă car pentru un singur minut ş i sufletul meu se chinuie după El, ş i de mulţ imea î ntristă rii plâ ng cu suspine: Miluieş te-mă, Dumnezeule, pe mine zidirea ta cea că zută! ”

Aş a hohotea Adam ş i lacrimile lui curgeau de pe faţ a lui pe piept ş i pe pă mâ nt, ş i toată pustia ră suna de gemetele lui; dobitoacele ş i pă să rile tă ceau lovite de durere ş i plâ ngeau, iar Adam hohotea, că ci pentru pă catul să u toate au pierdut pacea ş i iubirea.

Mare a fost î ntristarea lui Adam după izgonirea din rai, dar câ nd a vă zut pe fiul să u, Abel, omorâ t de fratele să u, Cain, î ntristarea lui s-a fă cut ş i mai mare, ş i cu sufletul chinuit de durere hohotea ş i gâ ndea: „Noroade vor ieş i ş i se vor î nmulţ i din mine ş i toate vor suferi ş i vor tră i î n duş mă nie ş i oamenii se vor ucide unii pe alţ ii”. Ş i această î ntristare a lui era mare, ca marea, ş i o poate î nţ elege numai cel al că rui suflet a cunoscut pe Domnul ş i ş tie câ t de mult El ne iubeş te.

Ş i eu am pierdut harul ş i strig î mpreună cu Adam:

„Milostiv fii mie, Doamne! Dă -mi duh de smerenie ş i iubire. ”

O, iubirea Domnului! Cine te-a cunoscut te caută neî ncetat, ziua ş i noaptea, ş i strigă:

„Tâ njesc după Tine, Doamne, ş i cu lacrimi Te caut. Cum să nu Te caut? Tu mi-ai dat să Te cunosc prin Duhul Sfâ nt, ş i această cunoaş tere a lui Dumnezeu atrage sufletul meu să Te caute cu lacrimi. ”

Adam plâ ngea:

„Nu-mi mai este dragă pustia. Nu-mi mai sunt dragi munţ ii cei î nalţ i, nici câ mpiile, nici codrii, nici câ ntecul pă să rilor; nimic nu-mi mai este drag. Sufletul meu e î ntr-o mare mâ hnire pentru că am î ntristat pe Dumnezeu. Ş i dacă Domnul m-ar aş eza din nou î n rai, chiar ş i acolo aş suferi ş i aş plâ nge pentru că am î ntristat pe Dumnezeu pe Care î l iubesc. ”

După izgonirea din rai, Adam s-a î mbolnă vit cu sufletul ş i de î ntristare a vă rsat multe lacrimi. Tot aş a, orice suflet care a cunoscut pe Domnul tâ njeş te după El ş i spune:

„Unde eş ti Tu, Doamne? Unde eş ti Tu, Lumina mea? De ce Ţ i-ai ascuns faţ a Ta de la mine? De multă vreme sufletul meu nu Te mai vede ş i tâ njeş te după Tine ş i Te caută cu lacrimi. ”

„Unde e Domnul meu? De ce nu-L mai vă d î n sufletul meu? Ce-L î mpiedică să vieze î n mine? Iată ce: nu este î n mine smerenia lui Hristos ş i iubirea de vră jmaş i. ”

Dumnezeu este iubire nesă turată ş i cu neputinţ ă de descris.

Adam mergea pe pă mâ nt ş i de multele sale suferinţ e plâ ngea din inimă, dar cu mintea se gâ ndea la Dumnezeu; ş i câ nd trupul lui era neputincios ş i nu mai putea vă rsa lacrimi, chiar ş i atunci duhul lui ardea după Dumnezeu, pentru că nu putea uita raiul ş i frumuseţ ea lui; dar, mai mult decâ t orice, Adam iubea pe Dumnezeu ş i î nsă ş i această iubire î l atră gea cu putere spre El.

„O, Adame, scriu despre tine, dar tu vezi: mintea mea slabă nu poate î nţ elege cum tâ njeai după Dumnezeu ş i cum purtai osteneala pocă inţ ei.

O, Adame, tu vezi că eu, copilul tă u, mă chinui pe pă mâ nt; mic este focul î n mine ş i iubirea de-abia nu se stinge.

O, Adame, câ ntă -ne câ ntarea Domnului, ca sufletul meu să se veselească î n Domnul ş i să se lupte să -L laude ş i să -L slă vească cum î l laudă î n ceruri heruvimii ş i serafimii ş i cum toate cinurile cereş ti ale î ngerilor î i câ ntă câ ntarea î ntreit-sfâ ntă!

O, Adame, pă rintele nostru, câ ntă -ne câ ntarea Domnului, ca tot pă mâ ntul să te audă ş i toţ i fiii tă i să -ş i î nalţ e mintea spre Dumnezeu ş i să se bucure de ră sunetul câ ntă rii cereş ti ş i să uite amă ră ciunile lor pe pă mâ nt! ”

Duhul Sfâ nt e iubire ş i dulceaţ ă sufletului, minţ ii ş i trupului. Ş i cine a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfâ nt, acela ziua ş i noaptea se avâ ntă nesă turat spre Dumnezeul Cel Viu, pentru că iubirea lui Dumnezeu e foarte dulce. Dar câ nd sufletul pierde harul, atunci caută din nou cu lacrimi pe Duhul Sfâ nt.

Dar cine n-a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfâ nt, acela nu-L poate că uta cu lacrimi, ş i sufletul lui e neî ncetat fră mâ ntat de patimi; mintea lui e ocupată cu gâ nduri pă mâ nteş ti ş i nu poate ajunge la vedere [contemplare], nici să cunoască pe Iisus Hristos, Care este cunoscut prin Duhul Sfâ nt.

Adam a cunoscut pe Dumnezeu ş i raiul, ş i după că dere î l că uta cu lacrimi.

O, Adame, pă rintele nostru, vorbeş te-ne nouă, fiilor tă i, despre Domnul. Sufletul tă u a cunoscut pe Dumnezeu pe pă mâ nt, a cunoscut ş i raiul, dulceaţ a ş i veselia lui, ş i acum tu vieţ uieş ti î n ceruri ş i vezi slava Domnului. Spu-ne-ne cum este preaslă vit Domnul pentru patima Sa ş i ce fel de câ ntă ri se câ ntă î n ceruri ş i câ t de dulci sunt aceste câ ntă ri, pentru că sunt câ ntate prin Duhul Sfâ nt.

Vorbeş te-ne de slava Domnului, câ t de milostiv este El, ş i câ t de mult iubeş te zidirea Sa.

Vorbeş te-ne de Preasfâ nta Nă scă toare de Dumnezeu, cum este ea mă rită î n ceruri ş i cu ce fel de câ ntă ri este ea fericită.

Spune-ne cum se bucură acolo sfinţ ii ş i cum stră lucesc de har, cum iubesc ei pe Domnul ş i cu ce smerenie stau î naintea lui Dumnezeu.

O, Adame, mâ ngâ ie ş i bucură sufletele noastre î ntristate. Spune-ne ce vezi î n ceruri? …

De ce taci? … Doar tot pă mâ ntul e î n î ntristare…

Sau din pricina iubirii lui Dumnezeu nu-ţ i mai poţ i aduce aminte de noi?

Sau vezi pe Maica Domnului î n slavă ş i nu te poţ i smulge din această vedere ş i nu vrei să ne spui un cuvâ nt de mâ ngâ iere, nouă, celor ce suntem copleş iţ i de î ntristare, ca să uită m amă ră ciunea ce domneş te pe pă mâ nt?

O, Adame, pă rintele nostru, tu vezi î ntristarea fiilor tă i pe pă mâ nt. De ce taci? Ş i Adam a zis:

Copiii mei, lă saţ i-mă î n pace. Nu mă pot smulge din iubirea lui Dumnezeu ş i să vorbesc cu voi. Sufletul meu e ră nit de iubirea lui Dumnezeu ş i se veseleş te de frumuse
ţ ea Lui, ş i cum pot să -mi mai aduc aminte de pă mâ nt? Cei ce viază î naintea Feţ ei Stă pâ nului nu se mai pot gâ ndi la cele pă mâ nteş ti.

O, Adame, pă rintele nostru, ne-ai pă ră sit pe noi, or fanii tă i. Iar noi suntem î n amă ră ciune pe pă mâ nt. Spu-ne-ne ce să facem ca să plă cem lui Dumnezeu? Priveş te la
copiii tă i î mpră ş tiaţ i pe pă mâ nt, î mpră ş tiaţ i ş i î n gâ ndurile inimii lor. Mulţ i au uitat pe Dumnezeu, tră iesc î n î ntuneric ş i se duc î n pră pastia iadului.

· Nu tulburaţ i odihna mea. Vă d pe Maica Domnului î n slavă ş i cum m-aş putea smulge din această priveliş te ş i să gră iesc cu voi? Vă d pe sfinţ ii proroci ş i pe apostoli ş i
toţ i sunt asemenea Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Umblu prin gră dina raiului ş i peste tot vă d sla va Domnului, pentru că Domnul este î n mine ş i m-a fă cut
asemenea Lui. Aş a î l preamă reş te Domnul pe om, î ncâ t î n face asemenea Lui.

O, Adame, suntem doar copiii tă i. Spune-ne nouă, celor copleş iţ i de î ntristare pe pă mâ nt, cum putem moş teni raiul, ca ş i noi să vedem, ca ş i tine, slava Domnului? Sufletul
nostru tâ njeş te după Domnul, î nsă tu viezi î n ceruri ş i te bucuri de slava Domnului. Rugă mu-te, mâ ngâ ie-ne pe noi!

De ce strigaţ i la mine, copiii mei? Domnul vă iubeş te ş i va dat poruncile Lui. Pă ziţ i-le: iubiţ i-vă unii pe alţ ii ş i veţ i afla odihnă î n Dumnezeu. Că iţ i-vă î n tot ceasul de pă
catele voastre, ca să puteţ i fi gata să î ntâ lniţ i pe Domnul. Domnul a zis: „Iubesc pe cei ce Mă iubesc ş i-i voi prea, mă ri pe cei ce Mă preamă resc”.

O, Adame, roagă -te pentru noi, copiii tă i. Sufletul nostru e mâ hnit, copleş it de multe î ntristă ri.

· O, Adame, pă rintele nostru, tu viezi î n ceruri. Ş i vezi pe Domnul ş ezâ nd î n slavă de-a dreapta lui Dumnezeu-Tată l. Vezi heruvimii ş i serafimii ş i pe toţ i sfinţ ii, ş i auzi
câ ntă rile cereş ti, a că ror dulceaţ ă a fă cut ca sufletul tă u să uite pă mâ ntul. Dar noi suntem mâ hniţ i pe pă mâ nt ş i tâ njim mult după Dumnezeu. Puţ in foc mai este î n noi, ca să
iubim fierbinte pe Domnul. Spune-ne: Ce trebuie să facem ca să află m raiul?

Ş i Adam a ră spuns:

Lă saţ i-mă î n pace, copiii mei, pentru că din pricina dulceţ ii iubirii lui Dumnezeu nu-mi mai pot aduce aminte de cele de pe pă mâ nt.

O, Adame, sufletele noastre tâ njesc ş i î ntristă rile ne î mpovă rează. Spune-ne un cuvâ nt de mâ ngâ iere. Câ ntă -ne una din câ ntă rile pe care le auzi î n ceruri, ca tot pă mâ ntul
să o audă ş i oamenii să uite amă ră ciunea lor… O, Adame, suntem mâ hniţ i foarte.

Lă saţ i-mă î n pace. Vremea î ntristă rilor mele a trecut. Din pricina frumuseţ ii raiului ş i a dulceţ ii Duhului Sfâ nt nu-mi mai pot aduce aminte de pă mâ nt. Dar vă
spun: Domnul vă iubeş te, tră iţ i ş i voi î n iubire, fiţ i ascultă tori faţ ă de cei ce vă stă pâ nesc, smeriţ i inimile voastre, ş i Duhul Sfâ nt va via î ntru voi. El vine î n suflet cu liniş te,
î i dă pacea ş i fă ră cuvinte dă mă rturie de mâ ntuirea lui. Câ ntaţ i lui Dumnezeu î n iubirea ş i smerenia duhului, că ci de aceasta se bucură Domnul.

O, Adame, pă rintele nostru, ce să facem? Câ ntă m, dar nu este î n noi nici iubire, nici smerenie.

Că iţ i-vă î naintea Domnului ş i cereţ i. El î l iubeş te pe om ş i î i dă toate. Ş i eu m-am că it mult ş i m-am î ntristat mult, pentru că am î ntristat pe Domnul ş i pentru pă catul
meu am pierdut pacea ş i iubirea pe pă mâ nt. Lacrimile mele î mi ş iroiau pe faţ ă ş i î mi umpleau pieptul ş i pă mâ ntul; ş i pustia auzea gemetele mele. Nu puteţ i î nţ elege î n
tristarea mea, nici cum hohoteam după Dumnezeu ş i rai. î n rai eram bucuros ş i vesel: Duhul lui Dumnezeu mă veselea ş i nu cunoş team nici o suferinţ ă. Dar câ nd am fost
izgonit din rai, frigul ş i foamea au î nceput să mă chinuie; fiarele ş i pă să rile care î n rai erau blâ nde ş i mă iubeau, s-au fă cut să lbatice ş i au î nceput să se teamă ş i să fugă de mine. Gâ ndurile rele mă chinuiau; soarele ş i vâ ntul mă ardeau; ploaia mă muia; bolile ş i toate suferinţ ele pă mâ ntului mă chinuiau, dar am î ndurat toate ş i am nă dă jduit cu tă rie î n Dumnezeu.

Faceţ i ş i voi ostenelile pocă inţ ei: iubiţ i î ntristă rile, us-caţ i-vă trupurile voastre, smeriţ i-vă ş i iubiţ i pe vră jmaş i, ca Duhul Sfâ nt să se să lă ş luiască î ntru voi, ş i atunci veţ i cunoaş te ş i veţ i afla î mpă ră ţ ia cerurilor.

Dar pe mine să mă lă saţ i î n pace: acum iubirea de Dumnezeu m-a fă cut să uit pă mâ ntul ş i tot ce se află pe el, am uitat chiar ş i raiul pe care l-am pierdut, pentru că vă d slava Domnului ş i slava sfinţ ilor, care stră lucesc ş i ei de lumina feţ ei lui Dumnezeu, asemenea Lui.

· O, Adame, câ ntă -ne o câ ntare cerească, ca tot pă mâ ntul să o audă ş i să se desfete î n pace de iubirea Iui Dumnezeu. Am vrea să auzim aceste câ ntă ri: ele sunt dulci, pentru că sunt câ ntate prin Duhul Sfâ nt

Adam pierduse raiul pă mâ ntesc ş i î l că uta plâ ngâ nd: „Raiul meu, raiul meu, raiul meu minunat! ” Dar prin iubirea Sa, Domnul i-a dat pe cruce un alt rai, mai bun decâ t cel dintâ i, î n ceruri, unde e Lumina Sfintei Treimi.

Ce vom da î n schimb Domnului pentru iubirea Lui faţ ă de noi?

⇐ Предыдущая 21 22 23 24 252627 28 29 30 Следующая ⇒