Cuvânt despre rugăciune

Cine iubeş te pe Domnul, acela î ş i aduce aminte î ntotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naş te rugă ciunea. Dar, dacă nu-ţ i vei aduce aminte, atunci nu te vei mai ruga, iar fă ră rugă ciune sufletul nu va ră mâ ne î n dragostea lui Dumnezeu, că ci prin rugă ciune vine harul / Duhului Sfâ nt. Prin rugă ciune se pă zeş te omul de pă cat, fiindcă, rugâ ndu-se, mintea e ocupată de Dumnezeu ş i cu duh smerit stă î naintea Feţ ei Domnului, pe Care-L cunoaş te sufletul ce se roagă.

Fireş te, î ncepă torul are nevoie de o că lă uză, că ci pâ nă se dă harul Sfâ ntului Duh, sufletul are mare luptă cu vră jmaş ii ş i nu-ş i poate da seama dacă vră jmaş ul î i aduce dulceaţ a sa. Poate deosebi aceasta numai cel ce a gustat el î nsuş i din experienţ ă harul Duhului Sfâ nt. Cine a gustat Duhul Sfâ nt recunoaş te apoi harul după gust.

Cine vrea să se î ndeletnicească cu rugă ciunea fă ră o că lă uză ş i î ş i î nchipuie î n mâ ndria lui că poate să o î nveţ e singur după că rţ i ş i nu se va duce la un „stareţ ” [„bă trâ n iscusit”], acela a că zut deja pe jumă tate î n î nş elare. Dar pe cel smerit Domnul î l va ajuta ş i, chiar dacă nu gă seş te un povă ţ uitor experimentat, dar va merge la duhovnicul lui, oricare ar fi el, Dumnezeu î l va ocroti pentru smerenia lui.

Gâ ndeş te-te că î n duhovnic viază Duhul Sfâ nt, ş i el î ţ i va spune ce trebuie să faci. Dar dacă î ţ i spui: „Duhovnicul vieţ uieş te î n nepă sare, cum poate via î n el Duhul Sfâ nt? ”, pentru un astfel de gâ nd vei suferi silnic ş i Domnul te va smeri ş i, negreş it, vei că dea î n î nş elare.

Rugă ciunea se dă celui ce se roagă, cum se spune î n Scripturi; dar rugă ciunea pe care o să vâ rş im numai din obiş nuinţ ă, fă ră zdrobire de inimă pentru pă cate, nu este plă cută Domnului.

Î ntrerup pentru o vreme cuvâ ntul despre rugă ciune.

Sufletul meu tâ njeş te după Domnul ş i î l caut fierbinte, ş i sufletul meu nu suferă să se gâ ndească la altceva.

Sufletul meu tâ njeş te după Domnul Cel Viu, ş i duhul meu se avâ ntă spre El ca spre Tată l Ceresc ş i o rudenie. Domnul ne î nrudeş te cu El prin Duhul Sfâ nt. Domnul este drag inimii - e bucuria, veselia ş i nă dejdea noastră tare.

Bunule Doamne, caută cu milă la zidirea Ta ş i arată -Te oamenilor prin Duhul Sfâ nt aş a cum Te-ai ară tat robului Tă u.

Bucură, Doamne, cu venirea Sfâ ntului Tă u Duh tot sufletul cel î ntristat. Fă, Doamne, ca toţ i oamenii care se roagă Ţ ie să cunoască pe Duhul Sfâ nt.

Oamenilor, să ne smerim toţ i pentru Domnul ş i pentru î mpă ră ţ ia cerurilor. Să ne smerim ş i Domnul ne va face cunoscută puterea rugă ciunii lui Iisus. Să ne smerim ş i î nsuş i Duhul lui Dumnezeu va î nvă ţ a sufletul.

Omule, î nvaţ ă smerenia lui Hristos ş i Domnul î ţ i va da să guş ti dulceaţ a rugă ciunii. Dacă vrei rugă ciunea curată, atunci fii smerit, î nfrâ nat, mă rturiseş te-te cu sinceritate, ş i rugă ciunea te va iubi. Fii ascultă tor, supune-te cu bună conş tiinţ ă stă pâ nirilor râ nduite, fii mulţ umit de toate ş i atunci inima ta se va curaţ i de gâ ndurile deş arte. Adu-ţ i aminte că Domnul te vede ş i teme-te să nu î ntristezi cumva pe fratele tă u; nu-1 judeca ş i nu-1 dispreţ ui nici mă car cu o privire, ş i Duhul Sfâ nt te va iubi ş i te va ajuta El î nsuş i î ntru toate.

Duhul Sfâ nt se aseamă nă unei mame pline de dragoste. O mamă î ş i iubeş te copilul ş i-i este milă de el, tot aş a ş i Duhului Sfâ nt î i este milă de noi, ne iartă, ne vindecă, ne povă ţ uieş te ş i ne bucură; Duhul Sfâ nt se face cunoscut î n rugă ciunea smerită.

Cine iubeş te pe vră jmaş i va cunoaş te degrabă pe Domnul prin Duhul Sfâ nt, dar despre cel ce nu-i iubeş te, nu vreau să scriu, ci î l plâ ng, că ci se chinuie pe sine î nsuş i ş i pe alţ ii ş i nu cunoaş te pe Domnul.

Sufletul care iubeş te pe Domnul nu poate să nu se roage, că ci este atras spre El prin harul pe care 1-a cunoscut î n rugă ciune.

Pentru rugă ciune ne sunt date bisericile; î n biserici slujbele se să vâ rş esc după că rţ i. Dacă biserica ş i că rţ ile nu le ai totdeauna cu tine, rugă ciunea lă untrică î nsă e oricâ nd ş i oriunde cu tine. î n biserici se să vâ rş esc dumnezeieş tile slujbe ş i viază Duhul Sfâ nt, dar cea mai bună biserică a lui Dumnezeu e sufletul, ş i pentru cine se roagă î n sufletul să u, pentru acela lumea î ntreagă se face biserică; dar aceasta nu este pentru toţ i.

Mulţ i se roagă cu buzele ş i le place să se roage după că rţ i, ş i acesta e un lucru bun, iar Domnul primeş te rugă ciunea ş i-i miluieş te. Dar dacă cineva se roagă Domnului ş i se gâ ndeş te la altceva, rugă ciunea unuia ca acesta Domnul n-o ascultă.

Cine se roagă din obiş nuinţ ă, î n acela nu sunt schimbă ri î n rugă ciune, dar cine se roagă din inimă î n acela sunt multe schimbă ri î n rugă ciune, e o luptă cu vră jmaş ul, o luptă cu sine î nsuş i, cu patimile, o luptă cu oamenii ş i î n toate acestea trebuie să fie curajos.

Cere sfat celor experimentaţ i, dacă -i gă seş ti, ş i roagă cu smerenie pe Domnul, ş i pentru smerenia ta Domnul î ţ i va da î nţ elegere.

Dacă rugă ciunea noastră e plă cută Domnului, Duhul lui Dumnezeu dă mă rturie de aceasta î n suflet; El este drag ş i liniş tit; dar odinioară nu ş tiam dacă rugă ciunea mea era primită sau nu la Domnul, ş i după ce anume poate fi recunoscut acest lucru.

Î ntristă rile ş i primejdiile i-au î nvă ţ at pe mulţ i să se roage. Î ntr-o zi vine la mine î n magazie un soldat; se ducea la Salonic. Sufletul meu 1-a î ndră git ş i i-am spus: „Roagă -te Domnului ca î ntristă rile să ţ i se î mpuţ ineze! ” Dar el mi-a zis: „Ş tiu să mă rog. Am î nvă ţ at î n ră zboi, câ nd eram pe front. L-am rugat cu tă rie pe Domnul să mă lase î n viaţ ă. Gloanţ ele plouau, obuzele explodau ş i puţ ini au scă pat cu viaţ ă. Am luat parte la multe lupte, ş i Domnul m-a pă zit”. î n acest timp mi-a ară tat cum se ruga ş i după miş carea trupului să u se vedea limpede că era cu totul cufundat î n Dumnezeu.

Multora le place să citească că rţ i bune, ş i acesta e un lucru bun, dar să te rogi e mai bine decâ t toate, î nsă cine citeş te că rţ i proaste sau gazete e lovit de foame sufletească; sufletul lui flă mâ nzeş te pentru că hrana sufletului ş i desfă tă rile lui sunt î n Dumnezeu. î n Dumnezeu e ş i viaţ ă, ş i bucurie, ş i veselie, ş i Domnul ne iubeş te nespus, ş i această iubire e cunoscută prin Duhul Sfâ nt.

Dacă mintea ta vrea să se roage î n inimă ş i nu poate, atunci rosteş te rugă ciunea cu buzele ş i ţ ine-ţ i mintea î n cuvintele rugă ciunii, cum spune Scara. Cu timpul Domnul î ţ i va da rugă ciunea inimii fă ră gâ nduri ş i te vei ruga cu uş urinţ ă. Unii ş i-au vă tă mat inima, pentru că ş i-au silit mintea să lucreze rugă ciunea î n inimă ş i de aceea n-au mai putut-o rosti nici mă car cu buzele. Tu î nsă cunoş ti râ nduiala vieţ ii duhovniceş ti: darurile sunt date de la Dumnezeu doar sufletului simplu, smerit ş i ascultă tor. Celui ascultă tor ş i î nfrâ nat î n toate - î n hrană, cuvinte ş i miş că ri - Domnul î nsuş i î i va da rugă ciunea ş i ea se va să vâ rş i cu uş urinţ ă î n inimă.

Rugă ciunea neî ncetată vine din iubire, dar se pierde pentru osâ ndiri, vorbe deş arte ş i neî nfrâ nare. Cine iubeş te pe Domnul, acela poate cugeta la El ziua ş i noaptea, pentru că nici un lucru nu te poate î mpiedica să iubeş ti pe Dumnezeu. Apostolii iubeau pe Domnul ş i lumea nu-i î mpiedica, deş i ei î ş i aduceau aminte de lume, se rugau pentru ea ş i propovă duiau. E adevă rat că Sfâ ntului Arsenie cel Mare i s-a zis: „Fugi de oameni! ”, dar chiar ş i î n pustie Duhul lui Dumnezeu ne î nvaţ ă să ne rugă m pentru oameni ş i pentru lumea î ntreagă.

Î n lumea aceasta fiecare î ş i are ascultarea lui: unul e î mpă rat, altul patriarh, altul bucă tar, fierar sau î nvă ţ ă tor, dar Domnul î i iubeş te pe toţ i, ş i cine iubeş te mai mult pe Dumnezeu, acela va avea plată mai multă. Domnul ne-a dat porunca de a iubi pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul ş i din tot sufletul [Mt 22, 37]. Dar cum poţ i să -L iubeş ti fă ră să te rogi? De aceea, mintea ş i inima omului trebuie să fie î ntotdeauna libere pentru rugă ciune.

Câ nd iubeş ti pe cineva, vrei să te gâ ndeş ti la el, să vorbeş ti despre el, să fii î mpreună cu el. Dar pe Domnul sufletul î l iubeş te ca pe Tată l ş i Ziditorul lui ş i stă î naintea Lui cu frică ş i iubire: cu frică, pentru că este Domnul; cu iubire, pentru că sufletul î l cunoaş te ca pe un Tată; El este foarte milostiv ş i harul Să u e mai dulce decâ t toate.

Ş i eu am cunoscut că e uş or să te rogi, pentru că harul lui Dumnezeu ne ajută. î n mila Sa Domnul ne iubeş te ş i ne dă să vorbim cu El prin rugă ciune, să ne că im ş i să -I mulţ umim.

N-am putere să scriu câ t de mult ne iubeş te Domnul. Această iubire e cunoscută prin Duhul Sfâ nt, iar pe Duhul Sfâ nt î l cunoaş te sufletul ce se roagă.

Unii zic că de la rugă ciune vine î nş elarea. E o greş eală î nsă. î nş elarea vine de la râ nduiala-de-sine [idioritmie], iar nu de la rugă ciune. Toţ i sfinţ ii s-au rugat mult ş i î ndeamnă ş i pe alţ ii la rugă ciune. Rugă ciunea este cel mai bun lucru pentru suflet. Prin rugă ciune se ajunge la Dumnezeu; prin rugă ciune dobâ ndim smerenie, ră bdare ş i tot lucrul bun. Cine vorbeş te î mpotriva rugă ciunii, acela n-a gustat î n chip vă dit niciodată ca să vadă câ t de bun este Domnul ş i câ t de mult ne iubeş te. De la Dumnezeu nu vine ceva ră u. Toţ i Sfinţ ii s-au rugat neî ncetat; ei nu ră mâ neau nici o secundă fă ră rugă ciune.

Sufletul care a pierdut smerenia, pierde o dată cu harul ş i iubirea faţ ă de Dumnezeu, ş i atunci rugă ciunea fierbinte se stinge; dar câ nd sufletul are odihnă dinspre patimi ş i-ş i agoniseş te smerenie, atunci Domnul î i dă harul Să u ş i el se roagă pentru vră jmaş i ca pentru sine î nsuş i ş i se roagă cu lacrimi fierbinţ i pentru î ntreaga lume.

⇐ Предыдущая 2 3 4 5 678 9 10 11 Следующая ⇒