Vezi iubirea lui Dumnezeu faţă de noi? Şi cine ar putea descrie milostivirea Sa?

O, fraţ ii mei, cad î n genunchi ş i vă rog: credeţ i î n Dumnezeu, credeţ i că Duhul Sfâ nt Cel ce dă mă rturie despre El î n toate bisericile ş i î n sufletul meu.

Duhul Sfâ nt este iubire; ş i această iubire se revarsă î n toate sufletele sfinte care sunt la Dumnezeu, ş i acelaş i Duh Sfâ nt este pe pă mâ nt î n sufletele care iubesc pe Dumnezeu.

In Duhul Sfâ nt, toate cerurile vă d pă mâ ntul ş i aud rugă ciunile noastre ş i le duc la Dumnezeu.

Domnul este milostiv; sufletul meu ş tie aceasta, dar nu poate să o descrie. El este foarte blâ nd ş i smerit, ş i atunci câ nd sufletul î l vede, se preschimbă î n î ntregime î n iubire de Dumnezeu ş i aproapele ş i se face el î nsuş i blâ nd ş i smerit. Dar dacă omul pierde harul, atunci va plâ nge ca Adam la izgonirea din rai. El hohotea ş i î ntreaga pustie auzea suspinul să u; lacrimile lui erau amare de î ntristare ş i ani mulţ i le-a vă rsat el.

Tot aş a ş i sufletul care a cunoscut harul lui Dumnezeu, atunci câ nd î l pierde, tâ njeş te după Dumnezeu ş i spune: „Sufletul meu tâ njeş te după Dumnezeu ş i î l caut cu lacrimi”.

Sunt un mare pă că tos, dar am vă zut marea iubire ş i milostivire a Domnului faţ ă de mine.

Î n anii câ nd eram flă că u mă rugam pentru cei ce mă ocă rau; spuneam: „Doamne, nu le socoti lor pă catele lor faţ ă de mine”. Dar, deş i iubeam să mă rog, totuş i n-am scă pat de pă cat. Domnul î nsă nu ş i-a adus aminte de pă catele mele ş i mi-a dat să iubesc oamenii, ş i sufletul meu doreş te ca lumea î ntreagă să se mâ ntuiască ş i să fie î n î mpă ră ţ ia cerurilor, să vadă slava Domnului ş i să se desfă -teze de iubirea lui Dumnezeu.

Judec după mine î nsumi: dacă Domnul m-a iubit atâ t, aceasta î nseamnă că pe toţ i pă că toş ii El î i iubeş te ca ş i pe mine.

O, iubire a Domnului! N-am putere să o descriu, că ci e nemă surat de mare ş i minunată.

Harul lui Dumnezeu dă putere de a iubi pe Cel iubit; ş i sufletul e neî ncetat atras spre rugă ciune ş i nu poate uita pe Domnul nici mă car pentru o secundă.

Î ubitorule de oameni, Doamne, cum n-ai uitat pe robul Tă u pă că tos, ci cu milostivire Te-ai uitat la mine din slava Ta ş i î n chip neî nţ eles mi Te-ai ară tat mie?

Te-am supă rat ş i î ntristat totdeauna, dar Tu, Doamne, pentru o mică schimbare mi-ai dat să cunosc marea Ta milostivire ş i nemă surata Ta bună tate.

Privirea Ta liniş tită ş i blâ ndă a atras sufletul meu.

Ce să -Ţ i dau î n schimb, Doamne, sau ce laudă să -Ţ i câ nt?

Tu dai harul Tă u, ca sufletul să se aprindă neî ncetat de iubire ş i să nu cunoască odihnă nici ziua, nici noaptea de la iubirea lui Dumnezeu.

Amintirea Ta î ncă lzeş te sufletul meu; nică ieri pe pă mâ nt el nu-ş i gă seş te odihnă afară de Tine. De aceea Te caut cu lacrimi ş i iară ş i Te pierd, ş i iară ş i mintea mea vrea să se desfete de Tine, dar Tu nu-Ţ i ară ţ i Faţ a Ta, pe Care sufletul meu o doreş te ziua ş i noaptea.

Doamne, dă -mi să Te iubesc numai pe Tine.

Tu m-ai zidit, Tu m-ai luminat prin Sfâ ntul Botez, Tu mi-ai iertat pă catele ş i mi-ai dat î mpă rtă ş irea Preacuratului Tă u Trup ş i Sâ nge; dă -mi ş i puterea de-a ră mâ ne totdeauna î ntru Tine.

Doamne, dă -ne pocă inţ a lui Adam ş i sfâ nta Ta smerenie.

Tâ njeş te sufletul meu pe pă mâ nt ş i doreş te cerul.

Domnul a venit pe pă mâ nt ca să ne ridice acolo unde sade El, Preacurata Sa Maică, Care I-a slujit pe pă mâ nt spre mâ ntuirea noastră, ucenicii Lui ş i cei ce au urmat Domnului.

Acolo ne cheamă Domnul cu toate pă catele noastre.

Acolo vom vedea pe Sfinţ ii Apostoli care sunt î ntru slavă pentru că au vestit Evanghelia; acolo vom vedea pe sfinţ ii proroci, ş i pe sfinţ iţ ii ierarhi — î nvă ţ ă torii Bisericii; acolo vom vedea pe cuvioş ii care s-au nevoit î n posturi să -ş i smerească sufletul; acolo sunt proslă viţ i nebunii pentru Hristos, că ci ei au biruit lumea.

Acolo vor fi proslă viţ i toţ i câ ţ i s-au biruit pe ei î nş iş i, câ ţ i s-au rugat pentru î ntreaga lume ş i câ ţ i au purtat î ntristarea î ntregii lumi, că ci au fost plini de iubirea lui Hristos, iar iubirea nu rabdă să piară nici mă car un singur suflet.

Acolo vrea să se veselească ş i sufletul meu, dar nimic necurat nu intră aici unde se intră prin mari î ntristă ri, cu duh î nfrâ nt ş i cu multe lacrimi; numai copiii care au pă zit harul Sfâ ntului Botez intră aici fă ră î ntristă ri, ş i acolo prin Sfâ ntul Duh cunosc pe Domnul.

Sufletul meu tâ njeş te totdeauna după Dumnezeu ş i se roagă ziua ş i noaptea, că ci numele Domnului e dulce ş i desfă tă tor pentru sufletul care se roagă ş i aprinde sufletul de iubire pentru Dumnezeu.

Mult am tră it pe pă mâ nt ş i am vă zut ş i am auzit multe. Am auzit multă muzică, ş i ea a desfă tat sufletul meu. Ş i m-am gâ ndit: dacă această muzică e atâ t de desfă tată, cum va desfă ta sufletul câ ntarea cerească, unde prin Duhul Sfâ nt Domnul este slă vit pentru pă timirile Lui?

Sufletul tră ieş te mult pe pă mâ nt ş i iubeş te frumuseţ ea pă mâ ntului; iubeş te cerul ş i soarele, iubeş te gră dinile frumoase, marea ş i râ urile, pă durile ş i câ mpiile; iubeş te sufletul ş i muzica ş i toate aceste lucruri pă mâ nteş ti desfă -tează sufletul. Dar câ nd cunoaş te pe Domnul nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea să vadă nimic pă mâ ntesc.

Am vă zut î mpă raţ i ai pă mâ ntului î n slava lor ş i am preţ uit acest lucru, dar câ nd sufletul cunoaş te pe Domnul, atunci va socoti puţ in lucru toată slava î mpă raţ ilor; sufletul tâ njeş te atunci neî ncetat după Domnul ş i, nesă turat, ziua ş i noaptea, doreş te să vadă pe Cel Nevă zut, să pipă ie pe Cel Nepipă it.

Dacă sufletul tă u î l cunoaş te, Duhul Sfâ nt î ţ i va da să î nţ elegi cum î nvaţ ă El sufletul să cunoască pe Domnul ş i ce dulceaţ ă e î n aceasta.

Milostive Doamne, luminează noroadele Tale ca să Te cunoască pe Tine, să cunoască cum ne iubeş ti Tu pe noi.

Minunate sunt lucrurile Domnului: din pă mâ nt 1-a alcă tuit pe om ş i acestei ţ ă rani i-a dat să -L cunoască prin Duhul Sfâ nt, aş a î ncâ t omul spune: „Domnul meu ş i Dumnezeul meu”; ş i spune aceasta din plină tatea credinţ ei ş i iubirii.

Ce lucru mai mare mai poate că uta sufletul pe pă mâ nt?

Mare minune: dintr-o dată sufletul cunoaş te pe Ziditorul Lui ş i iubirea Lui.

Câ nd sufletul vede pe Domnul, câ t de blâ nd ş i smerit este, atunci se smereş te ş i pe sine î nsuş i pâ nă la sfâ rş it ş i nu mai doreş te nimic cum doreş te smerenia lui Hristos; ş i câ t timp va tră i sufletul pe pă mâ nt, nu va î nceta să dorească ş i să caute această smerenie neî nţ eleasă pe care n-o poate uita.

Doamne, câ t de mult î l iubeş ti Tu pe om!

Milostive Doamne, dă harul Tă u tuturor noroadelor pă mâ ntului, ca ele să Te cunoască pe Tine, că ci fă ră Duhul Tă u Cel Sfâ nt omul nu poate să Te cunoască ş i să î nţ eleagă iubirea Ta.

Doamne, trimite peste noi pe Duhul Tă u Cel Sfâ nt, că ci Tu ş i toate ale Tale se cunosc numai prin Sfâ ntul Duh, pe Care L-ai dat la î nceput lui Adam, apoi sfinţ ilor proroci ş i pe urmă creş tinilor.

Doamne, dă tuturor noroadelor Tale să î nţ eleagă iubirea Ta ş i dulceaţ a Duhului Sfâ nt, ca oamenii să uite durerea pă mâ ntului ş i să lase tot ră ul, să se alipească de Tine prin iubire ş i să tră iască î n pace, fă câ nd voia Ta spre slava Ta.

Doamne, î nvredniceş te-ne de darurile Sfâ ntului Duh, ca să cunoaş tem slava Ta ş i să tră im pe pă mâ nt î n pace ş i iubire, ca să nu mai fie nici ură, nici ră zboi, nici duş mani, ci să î mpă ră tească numai iubirea ş i să nu mai fie nevoie nici de armate, nici de î nchisori ş i să fie uş or de tră it pentru toţ i pe pă mâ nt.

Mă rog Ţ ie, Milostive Doamne, dă tuturor noroadelor pă mâ ntului să Te cunoască prin Duhul Sfâ nt.

Cum mi-ai dat mie, pă că tosului, să Te cunosc prin Duhul Sfâ nt, aş a dă ş i tuturor noroadelor pă mâ ntului să Te cunoască ş i să Te laude ziua ş i noaptea.

Ş tiu, Doamne, că Tu iubeş ti oamenii Tă i, dar oamenii nu î nţ eleg iubirea Ta, ş i pe pă mâ nt toate noroadele se vâ nzolesc iar gâ ndurile lor sunt ca norii mâ naţ i de vâ nt î n toate pă rţ ile.

Oamenii Te-au uitat pe Tine, Fă că torul lor, ş i caută libertatea lor neî nţ elegâ nd că Tu eş ti milostiv ş i-i iubeş ti pe pă că toş ii care se pocă iesc ş i le dai harul Sfâ ntului Tă u Duh.

Doamne, Doamne, dă puterea harului Tă u tuturor noroadelor, ca să Te cunoască prin Sfâ ntul Duh ş i să Te laude cu bucurie, aş a cum mie, necuratului ş i tică losului, mi-ai dat bucuria doririi Tale ş i sufletul meu e atras spre iubirea Ta ziua ş i noaptea, nesă turat.

O, nemă surată e milostivirea lui Dumnezeu faţ ă de noi!

Mulţ i bogaţ i ş i puternici ar da mult să vadă pe Domnul sau pe Preacurata Lui Maică, dar nu bogă ţ iei i Se arată Dumnezeu, ci sufletului smerit.

Ş i la ce bun banii? Spiridon cel Mare a prefă cut un ş arpe î n aur, ş i noi n-avem nevoie de nimic afară de Domnul: î n El este plină tatea vieţ ii.

Dacă Domnul nu ne-a dat să cunoaş tem multe din î ntocmirile acestei lumi, aceasta î nseamnă că n-avem nevoie; nu putem cunoaş te cu mintea toată fă ptura.

Dar î nsuş i Fă că torul cerului ş i al pă mâ ntului ş i a toată fă ptura ne-a dat să -L cunoaş tem prin Duhul Sfâ nt. î n Ace- laş i Duh Sfâ nt cunoaş tem pe Maica lui Dumnezeu, pe î ngeri ş i pe sfinţ i, ş i sufletul nostru arde de iubire pentru ei.

Dar cine nu iubeş te pe vră jmaş i, acela nu poate cunoaş te pe Domnul, nici dulceaţ a Duhului Sfâ nt.

Duhul Sfâ nt ne î nvaţ ă să iubim pe vră jmaş i pâ nă î ntr-atâ t î ncâ t sufletului să -i fie milă de ei ca de propriii copii.

Sunt oameni care doresc vră jmaş ilor lor sau duş manilor Bisericii pierire ş i chinuri î n focul iadului. Ei gâ ndesc aş a pentru că n-au î nvă ţ at de la Duhul Sfâ nt iubirea lui Dumnezeu, că ci cel ce a î nvă ţ at aceasta va vă rsa lacrimi pentru î ntreaga lume.

Tu zici: „Cutare e un criminal ş i e bine să ardă î n focul iadului”. Dar te î ntreb: „Dacă Dumnezeu ţ i-ar da un loc bun î n rai ş i de acolo ai vedea arzâ nd î n foc pe cel că ruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ţ i va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duş man al Bisericii? ”

Sau vei avea ş i tu o inimă de fier? Dar î n rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie ş i de iubirea lui Hris-tos, care are grija de toţ i.

Cine nu iubeş te pe vră jmaş i n-are î n el harul lui Dumnezeu.

Milostive Doamne, î nvaţ ă -ne prin Duhul Tă u Cel Sfâ nt să -i iubim pe vră jmaş i ş i să ne rugă m pentru ei cu lacrimi.

Doamne, dă Duhul Sfâ nt pe pă mâ nt ca toate noroadele să Te cunoască ş i să î nveţ e iubirea Ta.

Doamne, aş a cum Te-ai rugat pentru vră jmaş i, aş a î nvaţ ă -ne ş i pe noi prin Duhul Sfâ nt să -i iubim pe vră jmaş i.

Doamne, toate noroadele sunt zidirea mâ inilor Tale; î ntoarce-le de la ură ş i ră u spre pocă inţ ă, ca să cunoască toate iubirea Ta.

Doamne, Tu ai poruncit să -i iubim pe vră jmaş i, dar aceasta este greu pentru noi pă că toş ii, dacă nu e cu noi harul Tă u.

Doamne, revarsă pe pă mâ nt harul Tă u; dă tuturor noroadelor pă mâ ntului să cunoască iubirea Ta, să cunoască că Tu ne iubeş ti ca o mamă ş i mai mult chiar decâ t o mamă, fiindcă o mamă î ş i poate uita copilul, dar Tu nu uiţ i niciodată, că ci Tu iubeş ti nemă surat zidirea Ta ş i iubirea nu poate uita.

Milostive Doamne, î ntru bogă ţ ia milei Tale, mâ ntuieş te toate noroadele!

Bisericii noastre Ortodoxe i s-a dat prin Duhul Sfâ nt să î nţ eleagă tainele lui Dumnezeu, ş i ea este tare prin cugetul ei sfâ nt ş i ră bdarea ei.

Sufletul ortodox e î nvă ţ at de har să se alipească cu tă rie de Domnul ş i de Preacurata Lui Maică, ş i duhul nostru se veseleş te vă zâ nd pe Dumnezeu pe care-L cunoaş te.

Dar Dumnezeu este cunoscut numai prin Duhul Sfâ nt, ş i cel ce î n mâ ndria sa vrea să cunoască pe Fă că torul cu mintea sa, acela e orb ş i nebun.

Cu mintea noastră nu putem cunoaş te nici mă car cum s-a fă cut soarele; ş i atunci câ nd cerem lui Dumnezeu să ne spună cum s-a fă cut soarele, primim î n suflet acest ră spuns limpede: „Smereş te-te ş i vei cunoaş te nu numai soarele, ci ş i pe Fă că torul lui”.

Dar câ nd sufletul cunoaş te pe Domnul, el uită de bucurie soarele ş i î ntreaga zidire ş i lasă grija pentru cunoaş terea pă mâ ntească.

Dumnezeu î ş i descoperă tainele Sale sufletului smerit.

Toată viaţ a lor sfinţ ii s-au smerit ş i au luptat cu mâ ndria. Ş i eu mă smeresc ziua ş i noaptea ş i, cu toate acestea, nu m-am smerit cum trebuie. Dar prin Duhul Sfâ nt sufletul meu a cunoscut smerenia lui Hristos, pe care ne-a poruncit să o î nvă ţ ă m de la El, ş i sufletul meu e atras spre El neî ncetat.

O, smerenia lui Hristos! Ea dă sufletului o bucurie de nedescris î n Dumnezeu ş i din iubirea lui Dumnezeu sufletul uită ş i pă mâ nt, ş i cer, ş i toată dorinţ a lui se avâ ntă spre Dumnezeu.

O, smerenia lui Hristos! Câ t de dulce ş i plă cută este ea. Dar se gă seş te numai î n î ngeri ş i î n sufletele sfinţ ilor. Noi î nsă trebuie să ne socotim mai ră i decâ t toţ i, ş i atunci Domnul ne va da ş i nouă să cunoaş tem smerenia lui Hristos prin Duhul Sfâ nt.

Domnul, slava Lui ş i toate cele cereş ti se cunosc numai prin Duhul Sfâ nt.

Domnul ne-a dat Duhul Sfâ nt ş i noi am î nvă ţ at câ ntă rile Domnului, iar de dulceaţ a iubirii lui Dumnezeu uită m pă mâ ntul.

Iubirea lui Dumnezeu e arză toare ş i nu ne î ngă duie să ne mai aducem aminte de pă mâ nt.

“Cine a î ncercat-o o caută neobosit ziua ş i noaptea ş i este atras spre ea. Ea se pierde î nsă de noi pentru mâ ndrie ş i î nfumurare, pentru duş mă nirea ş i osâ ndirea fratelui, pentru pizmă; ne lasă ş i pentru un gâ nd desfrâ nat, ca ş i pentru alipirea de cele pă mâ nteş ti; pentru toate acestea harul pleacă ş i atunci, pustiit ş i abă tut, sufletul tâ njeş te după Dumnezeu cum tâ njea pă rintele nostru Adam la izgonirea din rai.

Cu lacrimi Adam striga că tre Dumnezeu aş a: „Sufletul meu tâ njeş te după Tine, Doamne, ş i cu lacrimi Te caut. Vezi î ntristarea mea ş i luminează î ntunericul meu, ca sufletul meu să se veselească din nou. ”

„Nu Te pot uita. Cum Te-aş putea uita? Privirea Ta liniş tită ş i blâ ndă a atras sufletul meu ş i duhul meu se bucura î n rai unde vedea faţ a Ta. Cum aş putea uita raiul unde mă veselea iubirea Tată lui Ceresc? ”

Dacă lumea ar cunoaş te puterea cuvâ ntului lui Hristos: „î nvă ţ aţ i de la Mine smerenia ş i blâ ndeţ ea”, atunci lumea î ntreagă ar lă sa toate celelalte ş tiinţ e ş i î nvă ţ ă turi ş i ar î nvă ţ a numai această ş tiinţ ă cerească.

Oamenii nu cunosc puterea smereniei lui Hristos ş i de aceea sunt atraş i spre cele pă mâ nteş ti. Dar omul nu poate cunoaş te puterea acestui cuvâ nt al lui Hristos fă ră Duhul Sfâ nt; dar cine a cunoscut-o, acela n-ar mai lă sa această ş tiinţ ă, chiar dacă ar avea ca bogă ţ ie toate î mpă ră ţ iile pă mâ ntului.

Doamne, dă -mi smerenia Ta, ca să se să lă ş luiască î ntru mine iubirea Ta ş i să fie vie î ntru mine sfâ ntă frica Ta.

Grea este viaţ a fă ră iubirea de Dumnezeu; sufletul este î ntunecat ş i posomorâ t, dar câ nd vine iubirea, bucuria sufletului e cu neputinţ ă de descris.

Sufletul meu î nsetează să câ ş tige smerenia lui Hristos ş i tâ njeş te după ea ziua ş i noaptea, ş i uneori urlu strigâ nd:

„Sufletul meu tâ njeş te după Tine ş i cu lacrimi Te caut! ”

Doamne, cum iubeş ti Tu zidirea Ta! Sufletul vede î n chip nevă zut harul Tă u ş i î ntru frică ş i iubire î ţ i mulţ umeş te cucernic.

Fraţ ii mei dragi, cu lacrimi scriu aceste râ nduri.

Câ nd sufletul cunoaş te pe Domnul prin Duhul Sfâ nt, î n fiecare minut este cuprins de neî ncetată uimire î naintea milostivirii lui Dumnezeu, a mă reţ iei ş i atotputerniciei Lui. Dar dacă sufletul n-a câ ş tigat î ncă smerenia, ci numai nă zuieş te spre ea, vor fi î n el schimbă ri: după o vreme va fi î n luptă cu gâ ndurile ş i nu-va avea odihnă, dar uneori va primi slobozenie de gâ nduri ş i va vedea pe Domnul ş i va î nţ elege iubirea Lui. De aceea ş i zice Domnul: „î nvă ţ aţ i de la Mine blâ ndeţ ea ş i smerenia ş i veţ i gă si odihnă sufletelor voastre” [Mt 11, 29].

Ş i dacă omul nu î nvaţ ă smerenia, iubirea ş i neră utatea, Domnul nu-i va da să -L cunoască. Dar sufletul care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfâ nt, acela e ră nit de iubirea Lui ş i nu-L poate uita, ci, ca un bolnav care-ş i aduce aminte mereu de boala lui, aş a ş i sufletul care iubeş te pe Domnul î ş i aduce î ntotdeauna aminte de El ş i de iubirea Lui pentru î ntreg neamul omenesc.

Ce-ţ i voi da î n schimb, Doamne?

Tu, Cel Milostiv, ai î nviat sufletul meu din pă cate ş i mi-ai dat să cunosc mila Ta faţ ă de mine, inima mea a fost fermecată de Tine ş i neî ncetat atrasă spre Tine, Lumina mea.

Ce-ţ i voi da î n schimb, Doamne?

Tu ai î nviat sufletul meu ca să Te iubesc pe Tine ş i pe aproapele meu ş i mi-ai dat lacrimi ca să mă rog pentru î ntreaga lume.

Fericit sufletul care a cunoscut pe Fă că torul lui ş i s-a î ndră gostit de El, că ci s-a odihnit î ntru El cu odihnă desă vâ rş ită.

Domnul e nemă surat de milostiv.

Sufletul meu cunoaş te milostivirea Lui faţ ă de mine, ş i eu scriu despre ea cu nă dejdea că mă car un singur suflet se va î ndră gosti de Domnul ş i se va aprinde pentru El cu jarul pocă inţ ei.

Dacă Domnul nu mi-ar fi dat să cunosc mila Sa prin Duhul Sfâ nt, aş fi deznă dă jduit din pricina mulţ imii pă catelor mele, dar acum El a fermecat sufletul meu, ş i el s-a î ndră gostit de El ş i uită tot ce-i pă mâ ntesc.

Doamne, smereş te inima mea, ca să fie î ntotdeauna plă cută Ţ ie.

Inţ elegeţ i, voi, toate noroadele pă mâ ntului, câ t de mult vă iubeş te Domnul ş i cu câ tă milostivire vă cheamă la El:

„Veniţ i la Mine ş i vă voi odihni pe voi. ”

„Vă voi odihni ş i pe pă mâ nt ş i î n cer, ş i veţ i vedea slava Mea. ”

„Acum nu puteţ i î nţ elege aceasta, dar Duhul Sfâ nt vă va da să î nţ elegeţ i iubirea Mea pentru voi. ”

„Nu ză boviţ i, veniţ i la Mine. Cu dor vă aş tept pe voi ca pe niş te copii dragi. Eu vă voi da pacea Mea ş i voi vă veţ i bucura ş i bucuria voastră va fi veş nică. ”

Fraţ ii mei dragi, cu lacrimi scriu aceste râ nduri.

Câ nd sufletul cunoaş te pe Domnul prin Duhul Sfâ nt, î n fiecare minut el se minunează neî ncetat î naintea milostivirii lui Dumnezeu, a mă reţ iei ş i atotputerniciei Lui, ş i Domnul î nsuş i î nvaţ ă sufletul prin harul Să u milostiv, ca o mamă copilul ei preaiubit, gâ nduri bune ş i smerite ş i-i dă simţ ă mâ ntul prezenţ ei ş i al apropierii Lui. Ş i î n smerenie sufletul vede pe Domnul fă ră nici un fel de gâ nduri.

Domnul î l iubeş te pe om ş i harul Lui va fi î n Biserică pâ nă î n vremea î nfricoş atei Judecă ţ i, aş a cum a fost î n vremurile trecute.

Domnul î l iubeş te pe om ş i, deş i 1-a alcă tuit din ţ ă râ nă, 1-a î mpodobit prin Duhul Sfâ nt.

Prin Duhul Sfâ nt este cunoscut Domnul ş i tot prin Duhul Sfâ nt este iubit Domnul, dar fă ră Duhul Sfâ nt omul nu este decâ t pă mâ nt pă că tos.

Domnul î ş i creş te copiii Să i prin Duhul Sfâ nt, î i hră neş te cu Preacuratul Lui Trup ş i Sâ nge, ş i toţ i cei ce urmează Domnului se fac asemenea Domnului, Tată l lor.

Duhul Sfâ nt ne-a î nrudit cu Domnul ş i să ş tii că dacă simţ i î n tine o pace dumnezeiască ş i o iubire pentru toţ i oamenii, sufletul tă u s-a asemă nat Domnului.

Harul dumnezeiesc ne-a î nvă ţ at aceasta ş i sufletul ş tie câ nd se î mbogă ţ eş te de har; dar câ nd pierde harul, sufletul simte deopotrivă apropierea vră jmaş ului.

î nainte nu ş tiam aceasta, dar acum, câ nd am pierdut harul, acest lucru mi se face vă dit din experienţ ă.

Pentru aceasta, fraţ ilor, cu toate puterile voastre pă ziţ i pacea dumnezeiască dată nouă î n dar ş i, câ nd cineva ne va supă ra, să -1 iubim, chiar dacă aceasta nu este uş or, ş i Domnul, vă zâ nd osteneala noastră, ne va ajuta cu harul Lui.

Aş a gră iesc Sfinţ ii Pă rinţ i, ş i experienţ a multor ani arată că osteneala e de neapă rată trebuinţ ă.

Harul Sfâ ntului Duh face î ncă de pe pă mâ nt pe tot omul asemenea Domnului Iisus Hristos.

Cine este î n Duhul Sfâ nt, acela e asemenea Domnului î ncă de pe pă mâ nt, dar cine nu se pocă ieş te ş i nu crede, acela se aseamă nă vră jmaş ului.

Domnul ne-a î nvrednicit să fim asemenea Lui. Ş i ş tii câ t de blâ nd ş i de smerit este Domnul! Dacă L-ai vedea, bucuria ta ar fi atâ t de mare că ai vrea să -i spui: „Doamne, mă topesc de harul Tă u! ” Dar î n acel minut nu vei putea spune nici mă car un singur cuvâ nt despre Dumnezeu, că ci sufletul tă u e schimbat de î mbelş ugarea Sfâ ntului Duh. Aş a ş i Cuviosul Serafim din Sarov, câ nd L-a vă zut pe Domnul, n-a putut vorbi.

Domnul ne porunceş te să -L iubim din toată inima ş i din tot sufletul, dar cum e cu putinţ ă să -L iubim pe Cel pe care nu L-am vă zut niciodată ş i cum să î nvă ţ ă m această iubire? Domnul Se face cunoscut după lucrarea Lui î n suflet. Câ nd Domnul î l cercetează, sufletul ş tie că a fost un Oaspete drag ş i, câ nd a plecat, atunci sufletul tâ njeş te după El ş i î l caută cu lacrimi: „Unde eş ti Tu, lumina mea? Unde eş ti Tu, bucuria mea? Trecerea Ta a lă sat o bună -mireasmă î n sufletul meu, dar Tu nu eş ti aici ş i sufletul meu tâ njeş te după Tine, ş i inima mea e abă tută ş i bolnavă, ş i nimic nu mă mai veseleş te, pentru că am î ntristat pe Domnul ş i El S-a ascuns de mine”.

Dacă am fi simpli ca niş te copii, Domnul ne-ar ară ta raiul ş i L-am vedea î n slava heruvimilor ş i a serafimilor, a tuturor puterilor cereş ti ş i a sfinţ ilor, dar noi n-avem smerenie ş i de aceea ne chinuim pe noi î nş ine ş i pe cei ce tră iesc î mpreună cu noi.

Ce bucurie pentru noi că Domnul nu numai că ne iartă pă catele noastre, dar Se ş i face cunoscut pe Sine sufletului, de î ndată ce el se smereş te. Fiecare, chiar ş i ultimul să rman, se poate smeri ş i cunoaş te pe Domnul prin Duhul Sfâ nt. Pentru a cunoaş te pe Domnul nu e nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de smerenie. Domnul Se dă î n dar pe Sine î nsuş i numai pentru milostivirea Sa. Odinioară nu ş tiam aceasta, dar acum î n fiecare zi ş i î n fiecare ceas vă d limpede î n fiece minut milostivirea lui Dumnezeu. Domnul dă pacea Sa chiar ş i î n somn, dar fă ră Dumnezeu nu e pace î n suflet.

Din pricina mâ ndriei minţ ii lor Domnul nu Se face cunoscut multora, dar cu toate acestea ei cred că ş tiu multe. Dar ce este ş tiinţ a lor dacă nu cunosc pe Domnul, dacă nu cunosc harul Sfâ ntului Duh, dacă nu ş tiu cum vine ş i de ce se pierde?

Să ne smerim, fraţ ilor, ş i Domnul ne va ară ta toate, aş a cum un tată iubitor arată totul copiilor lui.

Priveş te cu mintea ce se lucrează î n sufletul tă u. Dacă se află î n el nu mult har, atunci î n suflet este pace ş i simţ i iubire faţ ă de toţ i; dacă se află mai mult har, atunci î n suflet e lumină ş i o mare bucurie; iar dacă se află ş i mai mult har, atunci ş i trupul simte harul Sfâ ntului Duh.

Nu e amă ră ciune mai mare ca pierderea harului. Atunci sufletul tâ njeş te după Dumnezeu. Ş i cu ce aş putea asemă -na această tâ njire? O asemă n plâ nsului unei mame care ş i-a pierdut singurul ei fiu preaiubit ş i strigă: „Unde eş ti, copilul meu preaiubit, unde eş ti bucuria mea? ”

Aş a, ş i mai mult î ncă, tâ njeş te sufletul după Domnul câ nd pierde harul ş i dulceaţ a iubirii dumnezeieş ti.

„Unde eş ti Tu, milostivul meu Dumnezeu? Unde eş ti Tu, Lumină neî nserată? Pentru ce te ascunzi de mine ş i nu mai vă d faţ a Ta blâ ndă ş i luminoasă? ”

Rare sunt sufletele care Te cunosc ş i puţ ini oamenii cu care se poate vorbi despre Tine: cei mai mulţ i oameni se vor mâ ntui prin credinţ ă. Dar aş a cum Tu î nsuţ i ai spus Apostolului Toma: „Tu M-ai vă zut ş i M-ai pipă it, dar fericiţ i cei ce n-au vă zut ş i au crezut” [In 20, 29], tot aş a nu toţ i simt Duhul Sfâ nt, dar cei ce se tem de Domnul ş i pă zesc poruncile Lui se vor mâ ntui toţ i, că ci Domnul ne iubeş te nemă rginit de mult ş i eu n-aş fi putut cunoaş te această iubire, dacă nu m-ar fi î nvă ţ at Duhul Sfâ nt Cel ce î nvaţ ă tot binele.

Inima mea s-a î ndră gostit de Tine, Doamne, ş i de aceea tâ njesc după Tine ş i cu lacrimi Te caut.

Tu ai î mpodobit cerul cu stele, vă zduhul cu nori, pă mâ ntul cu mă ri, râ uri ş i gră dini î nverzite î n care câ ntă pă să ri, dar sufletul meu s-a î ndră gostit de Tine ş i nu mai vrea să privească această lume, cu toată frumuseţ ea ei.

Numai pe Tine Te doreş te sufletul meu, Doamne. Privirea Ta liniş tită ş i blâ ndă nu o pot uita ş i cu lacrimi Te rog: „Vino ş i Te să lă ş luieş te î ntru mine ş i cură ţ eş te-mă de toată î ntină ciunea. Tu vezi din î nă lţ imea sfintei Tale slave cum tâ njeş te sufletul meu după Tine; nu mă lă sa pe mine, robul Tă u; auzi-mă câ nd strig Ţ ie ca Prorocul David: „Miluieş te-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta” [Ps 50, 1]”.

Sfinţ ilor Apostoli, voi aţ i propovă duit î ntregului pă mâ nt: „Cunoaş teţ i iubirea lui Dumnezeu! ”. Sufletul meu pă că tos a cunoscut ş i el această iubire prin Duhul Sfâ nt, dar am pierdut acest Duh ş i tâ njesc după El. Vă rog, rugaţ i pe Domnul să -mi dea î napoi darul Duhului Sfâ nt, pe Care sufletul meu î l cunoaş te, ş i mă voi ruga pentru toată lumea ca să vină pacea pe pă mâ nt.

Sfinţ ilor toţ i, rugaţ i pe Domnul Dumnezeu pentru mine. Voi vedeţ i slava Domnului î n cer, că ci pe pă mâ nt L-aţ i iubit pe Dumnezeu din tot sufletul ş i din tot cugetul vostru; voi aţ i biruit lumea prin puterea harului pe care vi 1-a dat Dumnezeu pentru smerenia voastră; voi aţ i î ndurat toate î ntristă rile pentru iubirea lui Dumnezeu, ş i duhul meu arde de neră bdare să vă vadă, să vadă cum vedeţ i slava Domnului. Ziua ş i noaptea tâ njeş te sufletul meu după Domnul ş i doreş te să se î ndulcească de iubirea Lui.

„Stareţ ii” [„bă trâ nii iscusiţ i”] buni sunt smeriţ i ş i la caracter asemenea lui Hristos. Prin viaţ a lor ei dau un exemplu viu. Au dobâ ndit pacea ş i, asemenea pomului vieţ ii din rai, au să turat pe mulţ i din roadele lor, cu roade ale acestei pă ci.

Pomul vieţ ii care este î n mijlocul raiului e Hristos. Acum de el se pot apropia toţ i ş i toată lumea poate să mă nâ nce ş i să se sature din el prin Duhul Sfâ nt.

Câ nd povă ţ uitori buni nu sunt, trebuie să ne predă m voii lui Dumnezeu î ntru smerenie ş i atunci Domnul ne va î nţ elepţ i prin harul Să u, că ci e cu neputinţ ă de spus î n cuvâ nt câ t de mult ne iubeş te Domnul ş i mintea nu poate î nţ elege aceasta; numai prin Duhul Sfâ nt e cunoscută iubirea lui Dumnezeu, de minte ea nu este cunoscută.

Unii discută î n contradictoriu despre credinţ ă ş i discuţ iile [controversele] lor sunt fă ră sfâ rş it, dar nu e nevoie să ne sfă dim, ci numai să ne rugă m lui Dumnezeu ş i Maicii Domnului, ş i atunci Domnul ne va lumina fă ră discuţ ii ş i î ndată ne va lumina.

Mulţ i au studiat toate credinţ ele [religiile], dar adevă rata credinţ ă nu au cunoscut-o astfel, aş a cum trebuie, dar celui ce se va ruga lui Dumnezeu cu smerenie să -1 lumineze, Domnul î i va face cunoscut câ t de mult î l iubeş te El pe om.

Oamenii mâ ndri cred că î nţ eleg totul cu mintea lor, dar Dumnezeu nu le dă aceasta.

Dar noi î l cunoaş tem pe Domnul: El ni S-a ară tat prin Duhul Sfâ nt, ş i sufletul î l cunoaş te, ş i de atunci se bucură, se veseleş te ş i se odihneş te, ş i î n aceasta stă viaţ a noastră sfâ ntă.

Domnul a zis: , Acolo unde sunt Eu, acolo va fi ş i slujitorul Meu ş i va vedea slava Mea” [In 12, 26]. Dar oamenii nu î nţ eleg Scriptura; ea este ca pecetluită. Dar câ nd Duhul Sfâ nt ne î nvaţ ă, totul va fi î nţ eles ş i sufletul se va simţ i ca î n cer, că ci acelaş i Duh Sfâ nt este ş i î n cer, ş i pe pă mâ nt, ş i î n Sfâ nta Scriptură, ş i î n sufletele care iubesc pe Dumnezeu. Dar fă ră Duhul Sfâ nt oamenii ră tă cesc ş i, deş i î nvaţ ă neî ncetat, nu pot să -L cunoască pe Dumnezeu ş i n-au cunoscut odihna î n El.

Cine a cunoscut iubirea lui Dumnezeu, acela iubeş te lumea î ntreagă ş i niciodată nu murmură pentru soarta lui, că ci ş tie că o î ntristare vremelnică pentru Dumnezeu duce la bucuria veş nică.

Sufletul nesmerit, care nu se predă pe sine voii lui Dumnezeu, nu poate cunoaş te nimic, ci trece numai de la un gâ nd la altul, ş i astfel nu se roagă niciodată cu minte curată ş i nu slă veş te lucrurile mari ale lui Dumnezeu.

Sufletul care s-a predat cu smerenie voii lui Dumnezeu î l vede nevă zut î n fiecare secundă, dar tot acest lucru e cu neputinţ ă de exprimat pentru sufletul î nsuş i, ş i el nu poate povesti despre aceasta, ci numai prin experienţ ă cunoaş te milostivirea lui Dumnezeu ş i ş tie câ nd Domnul este cu el. Sufletul ce s-a predat Lui e ca un copil mic care-ş i primeş te zilnic hrana lui fă ră să ş tie de unde vine această hrană; aş a ş i sufletul se simte bine cu Dumnezeu, dar nu poate lă muri cum se î ntâ mplă aceasta.

Doamne, luminează norodul Tă u prin Duhul Tă u Cel Sfâ nt ca toţ i să cunoască iubirea Ta.

Domnul ne insuflă gâ ndul să ne rugă m pentru oameni ş i tot El ne dă puterea pentru această rugă ciune ş i ră splă teş te sufletului pentru aceasta. Aş a e mila Domnului faţ ă de noi.

Î n copilă rie iubeam lumea ş i frumuseţ ea ei. Iubeam pomii ş i gră dinile î nverzite, iubeam câ mpiile ş i toată lumea lui Dumnezeu: câ t de frumos este ea alcă tuită. î mi plă cea să privesc stră lucirea norilor, să -i vă d trecâ nd î n î nă lţ imile azurii. Dar de câ nd am cunoscut pe Domnul meu ş i El a robit sufletul meu, totul s-a schimbat î n sufletul meu ş i nu mai vreau să privesc la această lume, că ci sufletul meu este neî ncetat atras spre acea lume î n care tră ieş te Domnul. Ca o pasă re î n colivie aş a se chinuie sufletul meu pe pă mâ nt. Aş a cum pasă rea doreş te să zboare din colivia ei strâ mtă spre tufiş urile dese, aş a este aprins ş i sufletul meu de dorinţ a de a vedea din nou pe Domnul, că ci El a atras sufletul meu ş i acesta tâ njeş te după El ş i strigă:

Unde eş ti Tu, Lumina mea? Vezi că Te caut cu lacrimi. Dacă nu mi Te-ai fi ară tat, n-aş fi putut să Te caut astfel. Dar Tu î nsuţ i m-ai gă sit pe mine, pă că tosul, ş i mi-ai dat să cunosc iubirea Ta. Tu mi-ai dat să vă d că iubirea Ta pentru noi Te-a dus pe cruce ş i că ai murit pentru noi î n chinuri. Tu mi-ai dat să cunosc că iubirea Ta Te-a pogorâ t din cer pe pă mâ nt ş i pâ nă la iad, ca noi să vedem slava Ta.

Tu Te-ai î ndurat de mine ş i mi-ai ară tat Faţ a Ta ş i acum sufletul meu e atras de Tine, Doamne, ş i î n nimic nu-ş i gă seş te odihnă, nici ziua nici noaptea, ş i plâ nge ca un copil ce ş i-a pierdut mama.

Dar ş i copilul î ş i uită mama, ş i mama î ş i uită copilul câ nd Te vă d pe Tine. Vă zâ ndu-Te pe Tine, sufletul uită lumea î ntreagă. Aş a este atras sufletul meu spre Tine ş i tâ njeş te după Tine ş i nu mai vrea să vadă frumuseţ ea acestei lumi.

Câ nd sufletul cunoaş te î n Duhul Sfâ nt pe Maica Domnului, câ nd î n Duhul Sfâ nt el se face rudenie cu apostolii, prorocii, sfinţ iţ ii ierarhi, cuvioş ii ş i cu toţ i sfinţ ii ş i drepţ ii, atunci el este atras nestă vilit î n această altă lume ş i nu se poate opri, ci tâ njeş te, se chinuie, plâ nge ş i nu se poate smulge din rugă ciune, ş i chiar dacă trupul e neputincios ş i vrea să se î ntindă pe pat, chiar ş i atunci câ nd este î ntins pe el, sufletul lui se avâ ntă spre Domnul ş i î n î mpă ră ţ ia sfinţ ilor.

Bă trâ neţ ea a venit, trupul a slă bit ş i vrea să se î ntindă pe pat, dar duhul nu stă î ntins - el se avâ ntă spre Dumnezeu, Tată l să u, rudenia lui cerească. El ne-a fă cut rudenii ale Sale prin Preacuratul Lui Trup ş i Sâ nge ş i prin Duhul Sfâ nt; ne-a dat să cunoaş tem ce anume e viaţ a veş nică, î n parte ş tim: Duhul Sfâ nt e viaţ a veş nică. Sufletul tră ieş te î n iubirea lui Dumnezeu, î n smerenia ş i blâ ndeţ ea Duhului Sfâ nt. Dar Duhului Sfâ nt trebuie să -I dă m un loc mai mare î n sufletul nostru, ca El să fie viu î ntru el ş i sufletul să -L simtă pipă it.

Cine ră mâ ne pe pă mâ nt prin Duhul Sfâ nt î n iubirea lui Dumnezeu, acela va fi ş i sus î mpreună cu Domnul, că ci iubirea nu poate să piară. Dar să nu ne amă gim î n gâ nduri deş tepte, să ne smerim pe noi î nş ine după cuvâ ntul Domnului: „Fiţ i ca ş i copiii, că ci a lor este î mpă ră ţ ia lui Dumnezeu” [Mt 18, 3].

Vai mie, că ci după ce am cunoscut pe DomnuLprin Duhul Sfâ nt, î l pierd ş i nu pot să -L am î n deplină tate, deş i vă d mila lui Dumnezeu cu mine.

Domnul ne iubeş te atâ t de mult, î ncâ t noi î nş ine nu ne putem iubi pe noi î nş ine aş a; dar câ nd sufletul e î n î ntristare, el crede că Dumnezeu 1-a uitat ş i că nici mă car nu mai vrea să se uite la el, ş i atunci suferă ş i se chinuie.

Dar nu este aş a, fraţ ilor. Domnul ne iubeş te fă ră sfâ rş it, ne dă harul Duhului Sfâ nt ş i ne mâ ngâ ie, Domnul nu vrea ca sufletul să fie î n mâ hnire ş i nedumerire despre mâ ntuirea lui. Crede deci cu tă rie că suferim numai câ tă vreme nu ne-am smerit; dar de» î ndată ce ne smerim, î ntristă rile noastre iau sfâ rş it, că ci pentru smerenia lui Duhul lui Dumnezeu dă de ş tire sufletului că se mâ ntuieş te.

Mare este slava Domnului că ne iubeş te atâ t de mult, ş i această iubire se face cunoscută prin Duhul Sfâ nt.

Sufletul meu tâ njeş te după Domnul ş i î l caut cu lacrimi.

Cum aş putea să nu-L caut? El mi S-a ară tat prin Duhul Sfâ nt ş i inima mea s-a î ndră gostit de El. El a atras sufletul meu ş i acesta tâ njeş te după El.

Sufletul se aseamă nă unei mirese, iar Domnul - Mirelui; ş i ei se iubesc mult unul pe altul ş i suspină unul după altul. Î n iubirea Lui, Domnul tâ njeş te după suflet ş i se mâ hneş te dacă acesta n-are loc î n el pentru Duhul Sfâ nt; dar sufletul care a cunoscut pe Domnul tâ njeş te după El, că ci î n El e viaţ a ş i bucuria lui.

Viaţ a î n pă cate e moartea sufletului, dar iubirea lui Dumnezeu e raiul desfă tă rilor î n care tră ia î nainte de că dere pă rintele nostru Adam.

„Adame, pă rintele nostru, spune-ne cum iubea sufletul tă u pe Dumnezeu î n rai? ”

A cunoaş te acest lucru e cu neputinţ ă ş i abia sufletul care a gustat iubirea lui Dumnezeu î l poate î nţ elege î ntrucâ tva.

Dar Maica Domnului, cum iubea Ea pe Domnul Fiul Ei?

Nimeni dintre oameni nu poate ş ti aceasta decâ t numai Ea î nsă ş i. Dar Duhul lui Dumnezeu ne î nvaţ ă iubirea. Ş i î n Ea a fost ş i este acelaş i Duh al lui Dumnezeu, Care este Iubire, ş i de aceea cine cunoaş te pe Duhul Sfâ nt poate î nţ elege î n parte ş i iubirea ei.

Ce fericiţ i suntem noi creş tinii: ce Dumnezeu avem!

Vrednici de plâ ns sunt oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Ei nu vă d lumina veş nică ş i după moarte merg î n î ntunericul cel veş nic. Noi ş tim despre aceasta, pentru că î n Biserică Duhul Sfâ nt descoperă sfinţ ilor ce este î n cer ş i ce este î n iad.

Oameni nenorociţ i ş i ră tă ciţ i! Ei nu pot ş ti care e adevă rata bucurie. Se veselesc uneori ş i râ d, dar râ sul ş i veselia lor se prefac î n plâ ns ş i î ntristare.

Dar bucuria noastră e Hristos. Prin pă timirile Lui El ne-a scris î n cartea vieţ ii, ş i î n î mpă ră ţ ia cerurilor vom fi veş nic î mpreună cu Dumnezeu, vom vedea slava Lui ş i ne vom î ndulci de ea.

Bucuria noastră e Duhul Sfâ nt. Câ t e de dulce ş i de drag! El dă mă rturie sufletului de mâ ntuirea lui.

O, fraţ ilor, vă rog ş i vă implor î n numele milostivirii lui Dumnezeu, credeţ i î n Evanghelie ş i î n mă rturia Sfintei Biserici ş i veţ i gusta î ncă de aici, de pe pă mâ nt, fericirea raiului, că ci î mpă ră ţ ia lui Dumnezeu este î nă untrul nostru [Le17, 21]; iubirea lui Dumnezeu dă sufletului raiul. Mulţ i prinţ i ş i vlă dici ş i-au pă ră sit scaunele lor după ce au cunoscut iubirea lui Dumnezeu. Ş i lucrul e de î nţ eles, pentru că iubirea lui Dumnezeu e aprinsă; prin harul Sfâ ntului Duh, ea î ndulceş te sufletul pâ nă la lacrimi ş i nimic pă mâ ntesc nu se poate asemă na ei.

Cele pă mâ nteş ti pot fi cunoscute prin mintea omenească, dar Domnul ş i toate cele cereş ti se cunosc numai prin Duhul Sfâ nt ş i nu pot fi cunoscute numai cu mintea simplă.

Cine a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfâ nt, acela uită pă mâ ntul ca ş i cum n-ar mai fi, dar după rugă ciune î ş i ridică ochii ş i î l vede din nou.

Fraţ ilor, î n î mpă ră ţ ia cerurilor sfinţ ii vă d slava lui Dumnezeu, noi î nsă să ne smerim ş i Domnul ne va iubi ş i ne va da pe pă mâ nt tot ce e de folos pentru suflet ş i trup, ş i ne va descoperi toate tainele.

Oamenii s-au alipit cu sufletul lor de agonisirea bunurilor pă mâ nteş ti ş i au pierdut iubirea lui Dumnezeu, de aceea nu este pace pe pă mâ nt. Mulţ i vor să cunoască, de pildă, cum s-a alcă tuit soarele, dar uită să cunoască pe Dumnezeu. Domnul î nsă nu ne-a vorbit despre soare, ci ne-a descoperit despre Tată l ş i î mpă ră ţ ia cerurilor. El a spus că î n î mpă ră ţ ia Tată lui Să u drepţ ii vor stră luci ca soarele [Mt 13, 43]; ş i Scriptura spune că Domnul va fi Lumina î n rai [Ap 21, 23; 22, 5] ş i Lumina Domnului va fi î n sufletul, î n mintea ş i î n trupul sfinţ ilor.

Tră im pe pă mâ nt ş i nu-L vedem pe Dumnezeu ş i nu-L putem vedea. Dar dacă Duhul Sfâ nt vine î n sufletul nostru, atunci î l vedem pe Dumnezeu aş a cum L-a vă zut Sfâ ntul Arhidiacon Ş tefan. Prin Duhul Sfâ nt, sufletul ş i mintea recunosc î ndată că acesta este Domnul. Aş a a recunoscut prin Duhul Sfâ nt Sfâ ntul Simeon pe Domnul î n micul prunc [adus la templu]; tot aş a a recunoscut pe Domnul prin Duhul Sfâ nt ş i Sfâ ntul Ioan Boteză torul ş i a trimis poporul la El. Dar, fă ră Duhul Sfâ nt, nimeni nu poate cunoaş te pe Dumnezeu, nici ş ti câ t de mult ne iubeş te. Ş i, deş i citim că El ne-a iubit ş i a pă timit din iubire pentru noi, noi ne gâ ndim la aceste lucruri cu mintea, fă ră a î nţ elege ş i cu sufletul nostru, aş a cum se cuvine această iubire a lui Hristos; dar, atunci câ nd ne î nvaţ ă Duhul Sfâ nt, î nţ elegem î n chip limpede ş i simţ it această iubire ş i ne facem asemenea Domnului.

Milostive Doamne, î nvaţ ă -ne pe noi toţ i prin Duhul Tă u Cel Sfâ nt să tră im după voia Ta, ca toţ i să Te cunoaş tem î n Lumina Ta pe Tine, adevă ratul Dumnezeul nostru, fiindcă fă ră Lumina Ta nu putem î nţ elege plină tatea iubirii Tale. Luminează -ne prin harul Tă u ş i el va aprinde inimile noastre de iubire pentru Tine.

⇐ Предыдущая 1 2 3 4 567 8 9 10 Следующая ⇒