Gânduri de pe urmă

Cu trupul zac pe pă mâ nt, dar duhul meu se avâ ntă să vadă pe Domnul î n slavă. Deş i am pă că tuit mult, Domnul mi-a dat să -L cunosc prin Duhul Sfâ nt ş i sufletul meu î l cunoaş te ş i ş tie câ t de nemă surat de milostiv este ş i ce bucurie este î n El.

Pâ nă n-a cunoscut harul dumnezeiesc, sufletul se teme de moarte. Se teme ş i de Dumnezeu, pentru că nu ş tie câ t de smerit, de blâ nd ş i de milostiv este. Ş i nimeni nu poate î nţ elege iubirea lui Hristos, dacă n-a gustat harul Duhului Sfâ nt.

Fraţ ii mei preaiubiţ i î ntru Domnul, Domnul Cel Milostiv î nsuş i e martor pentru sufletul meu că scriu adevă rul. Să ş tiţ i aceasta, fraţ ilor, ş i nimeni să nu se amă gească: cine nu iubeş te pe fratele nu iubeş te nici pe Dumnezeu. Scriptura vorbeş te precis despre aceasta [In 4, 20-21], iar noi trebuie să î mplinim î ntocmai acest cuvâ nt ş i atunci vei vedea tu î nsuţ i î n sufletul tă u mila Domnului care î nrobeş te sufletul tă u, pentru că dulce este harul Domnului.

Flă că ul î ş i caută o mireasă iar fata î ş i caută un mire. Aceasta e viaţ a pă mâ ntească, binecuvâ ntată de Dumnezeu.

Dar pentru sufletul pe care ş i 1-a ales Domnul ş i că ruia i-a dat să guste dulceaţ a iubirii lui Dumnezeu, viaţ a pă mâ ntească nu stă pe acelaş i plan cu iubirea lui Dumnezeu, ci el se î ngrijeş te numai de Dumnezeu ş i nu se alipeş te de nimic pă mâ ntesc. Ş i dacă se apropie de el gâ nduri pă mâ nteş ti, el nu se desfată î n ele, pentru că nu poate iubi cele pă mâ nteş ti, ci nă zuieş te cu toată dorirea sa spre cele cereş ti.

Bolnavi, L-au că utat pe Hristos Maica Domnului î mpreună cu Iosif câ nd Acesta a ră mas la Ierusalim discutâ nd î n templu cu bă trâ nii; ş i l-au gă sit numai după trei zile.

Câ t de î ntristat trebuie să fi fost sufletul Maicii Domnului î n acele zile! Ea gâ ndea î ntru sine: „Unde eş ti Fiul meu prea iubit? Unde eş ti scumpa mea Lumină? Unde eş ti pâ ntecul meu preaiubit? ”

Aş a trebuie să caute fiecare suflet pe Fiul lui Dumnezeu ş i Fiul Fecioarei, pâ nă ce-L va gă si.

Sufletul care a cunoscut iubirea lui Dumnezeu î n Duhul Sfâ nt î ncearcă î n ceasul morţ ii o anume frică atunci câ nd î ngerii î l duc spre Domnul, deoarece, tră ind î n lume, se ş tie vinovat de pă cate. Dar câ nd vede pe Domnul, se bucură de Faţ a Lui milostivă ş i blâ ndă, că ci după mulţ imea blâ ndeţ ii ş i iubirii Lui, Domnul nu-ş i mai aduce aminte de pă catele sale.

De la prima privire spre Domnul, î n suflet pă trunde iubirea Domnului, ş i de la iubirea lui Dumnezeu ş i dulceaţ a Duhului Sfâ nt se preschimbă cu totul.

Pă rinţ ii noş tri s-au mutat de pe pă mâ nt î n cer. Ce fac ei acolo sus? Ră mâ n î n iubirea lui Dumnezeu ş i vă d frumuseţ ea Feţ ei Lui. Frumuseţ ea Domnului umple tot sufletul de bucurie ş i iubire. Aceeaş i frumuseţ e e cunoscută ş i pe pă mâ nt, dar numai î n parte, că ci trupul slă bă nog nu poate purta iubirea desă vâ rş ită. Pe pă mâ nt Domnul dă sufletului să o poarte numai pe câ t o poate purta ş i pe câ t va voi să i-o dea mâ na darnică a Domnului.

Sufletul meu se apropie de moarte ş i doreş te cu tă rie să vadă pe Domnul ş i să ră mâ nă cu El î n veci.

Domnul mi-a iertat mulţ ime de pă cate ş i mi-a dat să cunosc prin Duhul Sfâ nt câ t de mult iubeş te El pe om.

Cerul î ntreg se minunează de î ntruparea Domnului: cum El, Stă pâ nul Cel Mare, a venit să ne mâ ntuiască pe noi pă că toş ii, ş i să ne câ ş tige odihnă veş nică prin pă timirile Sale, ş i sufletul meu nu mai vrea să se gâ ndească la nimic pă mâ ntesc, ci e atras acolo unde e Domnul.

Dragi inimii sunt cuvintele Domnului, câ nd Duhul Sfâ nt dă sufletului să le î nţ eleagă. Câ nd Domnul tră ia pe pă mâ nt, mulţ imi de oameni mergeau după El; zile î ntregi ei nu se puteau dezlipi de Domnul, ci ascultau flă mâ nde dulcile Sale cuvinte.

Sufletul iubeş te pe Domnul ş i tot ceea ce-1 î mpiedică să se gâ ndească la Dumnezeu î l î ntristează. Ş i dacă î ncă de pe pă mâ nt sufletul gustă atâ t de tare dulceaţ a Duhului Sfâ nt, câ t de mare va fi atunci desfă tarea lui acolo!

„O, Doamne, cum iubeş ti zidirea Ta! ”

„Privirea Ta liniş tită ş i blâ ndă sufletul n-o poate uita. ”

Ziua toată ş i noaptea î ntreagă sufletul meu se î ngrijeş te de Tine, Doamne, ş i Te caut pe Tine. Duhul Tă u mă atrage să Te caut ş i amintirea Ta veseleş te mintea mea. Sufletul meu Te-a iubit ş i se bucură că Tu eş ti Dumnezeul ş i Domnul meu, ş i pâ nă la lacrimi tâ njesc după Tine. Chiar dacă totul ar fi frumos î n lume, de nimic pă mâ ntesc nu mă î ngrijesc ş i sufletul meu doreş te numai pe Domnul.

Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu nu mai poate fi mulţ umit cu nimic de pe pă mâ nt, ci, ca un prunc care s-a pierdut de mama sa, se avâ ntă necontenit spre Domnul ş i strigă:

„Sufletul meu tâ njeş te după Tine ş i cu lacrimi Te caut. ”

Din iubire pentru Domnul sufletul ajunge ca unul ce ş i-a pierdut minţ ile: sade, tace ş i nu mai vrea să vorbească; se uită la lume ş i n-o doreş te ş i nici nu o vede. Ş i oamenii nu ş tiu că el vede pe Domnul Cel Iubit; sufletul nu mai vrea să se gâ ndească deloc la lumea lă sată î n urmă ş i uitată, pentru că î n ea nu e nici o dulceaţ ă.

Aş a se î ntâ mplă cu sufletul care a cunoscut dulceaţ a Duhului Sfâ nt.

„Doamne, dă această iubire î n toată lumea Ta! ”. „Duhule Sfinte, vino ş i Te să lă ş luieş te î n noi, ca toţ i cu un glas să slă vim pe Fă că torul nostru, Tată l, Fiul ş i Sfâ ntul Duh. Amin. ”

⇐ Предыдущая 25 26 27 28 29 30 31 323334 Следующая ⇒