Interogatoriul luat lui Cristian Jurevitsch Rakovski -ambasadorul sovietic la Paris - de funcţionarul GPU Gabriel G. Kuzmin, la 26 ianuarie 1938, la Moscova 4 страница

Rakovski: Pentru că " Aceia" l-au propulsat pe Hitler.

Kuzmin: Acum bateţ i recordul î n absurdită ţ i.

Rakovski: Eu am recunoscut că opoziţ ia a eş uat. " Aceia" au recunoscut că Stalin nu poate fi ră sturnat printr-o lovitură de stat, de aceea, cu experienţ a lor istorică, au gă sit altă soluţ ie: să procedeze cu Stalin, ca odinioară cu ţ arul. Era î nsă o piedică care ni se pă rea nouă de neî nvins: î n Europa nu era o ţ ară care ar fi putut să vâ rş i invazia, nici una nu avea o armată aş a de mare ş i nici poziţ ia geografică care să permită o invazie î n Uniunea Sovietică. Deoarece lipsea adversarul, " Aceia" trebuiau să -l gă sească. Numai Germania, din punct de vedere numeric ş i strategic ca poziţ ie, era î n stare să nă vă lească î n Uniunea Sovietică ş i să -l doboare pe Stalin. Dar republica de la Weimar nu era î n acel moment î n stare de aş a ceva.

Pe cerul foametei din Germania î ncepea să stră lucească steaua lui Hitler. Priviri ascuţ ite s-au î ndreptat asupra lui. Lumea a admirat ridicarea lui fulminantă. Eu nu vreau să afirm că aceasta a fost numai opera noastră. Tratatul revoluţ ionaro-comunist de la Versailles adună din ce î n ce mai multe mase î n jurul lui. Versailles a adus Germaniei proletarizare, foamete, ş omaj, toate nu puteau să aducă decâ t triumful revoluţ iei comuniste.

Deoarece aceasta a eş uat sub Stalin, pentru ca Germania să nu cadă sub acest nou Bonaparte, s-au imaginat planul Dawes ş i planul Young, care au ameliorat puţ in situaţ ia Germaniei.

Determinismul economic a silit proletariatul german să recurgă la revoluţ ie.

Dar, fiindcă sub Stalin revoluţ ia social-internaţ ională a fost ză dă rnicită, proletariatul german a fost canalizat spre revoluţ ia naţ ional-socialistă. Aceasta a fost o faptă dialectică (arta de a acţ iona cu metodă ). Cu toate condiţ iile propice, naţ ional-socialiş tii n-ar fi izbâ ndit î n Germania fă ră ajutorul nostru. Î n 1929, câ nd partidul naţ ional-socialist se afla î ntr-o criză de descreş tere ş i mare lipsă de bani, " Aceia" au trimis un mesager; eu î i cunosc chiar numele, acesta a fost Warburg. Fiind î n tratative cu Hitler, s-au î nţ eles asupra finanţ ă rii partidului naţ ional-socialist. Hitler primeş te î n câ ţ iva ani, milioane de dolari trimise de Wall Street ş i milioane de mă rci procurate de Schacht, cu care î ntreţ ine serviciile SA ş i SS ş i cu care se finanţ ează alegerile urmă toare, care aduc triumful lui Hitler. Cu dolari ş i mă rci date de " Aceia".

Kuzmin: După spusele" dumneavoastră, cei ce tind spre un comunism perfect, să î narmeze tocmai pe unul ca Hitler, care jură să nimicească prima naţ iune comunistă? Ce să spun, halal logică la aceş ti oameni ai finanţ elor!

Rakovski: Dumneavoastră uitaţ i mereu bonapartismul lui Stalin. Amintiţ i-vă că, î n comparaţ ie cu Napoleon, care a anihilat efectele revoluţ iei franceze, chiar un Ludovic al XVIII-lea, un Wellington, un Metternich, chiar un autocrat ca ţ arul, apar ca revoluţ ionari. Aceasta este teză adevă rat stalinistă. Teza lui, despre relaţ iile coloniilor vis-a-vis de ţ ă rile imperialiste, cred că o cunoaş teţ i pe de rost. După această teorie ş i emirul Afganistanului ş i regele Faruk sunt comuniş ti, deoarece ei luptă contra coroanei britanice. De ce să nu fie ş i Hitler î n lupta lui contra lui Stalin, obiectiv, un comunist? Î n sfâ rş it, ca să n-o lungesc, î l vedeţ i acum pe Hitler cu o putere militară crescâ ndă, care-ş i î ntinde Reichul al III-lea pâ nă va fi destul de puternic să -l atace pe Stalin ş i să -l doboare.

Nu observaţ i ce mieluş ei s-au fă cut lupii de la Versailles, care se rezumă la un uş or mâ râ it? Sunt acestea tot î ntâ mplă toare? Hitler va invada URSS ş i, aş a cum î n 1917 l-au izgonit pe ţ ar după î nfrâ ngere, aş a î l vom izgoni ş i î nlocui pe Stalin. Ş i din nou va suna ceasul revoluţ iei mondiale. Naţ iunile democratice, azi adormite, vor simţ i un vâ nt nou, câ nd va veni iar Trotzki la putere, aş a cum au simţ it o schimbare prin ră zboiul civil. Hitler va fi atacat din vest, iar generalii lui î l vor lichida. Este deci acţ iunea lui Hitler, obiectiv, comunistă?

Kuzmin: Eu nu cred î n fabule ş i nici î n minuni!

Rakovski: Aş adar, dacă dumneavoastră nu vreţ i să credeţ i că " Aceia" sunt î n stare să realizeze ceea ce doresc, atunci pregă tiţ i-vă să tră iţ i invazia î n Uniunea Sovietică ş i sfâ rş itul lui Stalin î n decurs de un an. Chiar dacă acum consideraţ i acestea drept minuni sau hazarduri, să fiţ i pregă tiţ i să le tră iţ i. Dar, chiar î n cazul că acestea sunt ipoteze, î ntr-adevă r refuzaţ i să credeţ i ceea ce v-am povestit?

Kuzmin: Bine, să privim lucrurile ipotetic, ce propuneţ i?

Rakovski: Pe noi nu ne interesează atacul asupra Uniunii Sovietice, deoarece doborâ rea lui Stalin î nseamnă distrugerea acestui comunism; chiar dacă el este formal, noi vom reuş i î ncă o dată să -l transformă m î ntr-un comunism real.

Kuzmin: Minunat, care este soluţ ia?

Rakovski: Î n primul râ nd, trebuie să avem grijă ca pericolul potenţ ial din partea lui Hitler să dispară.

Kuzmin: Dacă dumneavoastră spuneţ i că " Aceia" l-au adus î n vâ rf ca Fü hrer, ei trebuie să aibă putere asupra lui, iar el trebuie să -i asculte.

Rakovski: Î n grabă, nu m-am exprimat î ndeajuns de limpede ş i nu m-aţ i î nţ eles. Chiar dacă " Aceia" l-au finanţ at, poate că scopul final al " Acelora" este diferit de al lui.

Warburg s-a î ntâ lnit cu Hitler sub un nume fals, nu ş tiu dacă Hitler a ş tiut că el este evreu. Apoi, el i-a spus o minciună, că un grup de financiari ai Wall Street-ului l-au trimis ca să finanţ eze naţ ional-socialismul î mpotriva Franţ ei, deoarece Franţ a duce o politică economică care provoacă o criză î n America.

Kuzmin: Ş i Hitler a crezut această poveste?

Rakovski: Nu ş tiu, nu este important. Pentru noi a fost important ca el să vină la putere, ţ elul nostru a fost să provocă m ră zboiul ş i Hitler î nseamnă ră zboi. Î nţ elegeţ i?

Kuzmin: Î nţ eleg. Dar acum eu nu vă d altă cale decâ t un pact î ntre Uniunea Sovietică ş i ţ ă rile democratice, pact care să -l intimideze pe Hitler. Eu cred că puterea lui nu este atâ t de mare, î ncâ t să se î ndrepte î mpotriva tuturor statelor lumii, dar destul de mare să lupte cu ele râ nd pe râ nd.

Rakovski: Nu vi se pare aceasta o soluţ ie prea simplă, pot spune chiar, contrarevoluţ ionară?

Kuzmin: Ca să î mpiedică m un ră zboi contra Uniunii Sovietice?

Rakovski: Tă iaţ i această frază î n două: " să î mpiedică m un ră zboi" nu sună contrarevoluţ ionar? Gâ ndiţ i-vă: fiecare comunist adevă rat, avâ nd î n faţ ă pe Lenin ca idol ş i pe alţ i mari strategi, trebuie să dorească totdeauna ră zboi. Nimic nu gră beş te paş ii revoluţ iei mondiale, ca ră zboiul. Aceasta este o dogmă marxist-leninistă. Acest comunism naţ ional, acest bonapartism, este capabil să î ntunece de aş a manieră mintea comunistului pur, î ncâ t acesta nu-ş i dă seama de î ntorsă tură. Stalin tinde să subordoneze Revoluţ ia Naţ iunii, î n loc să subordoneze Naţ iunea Revoluţ iei.

Kuzmin: Ura dv. faţ ă de Stalin vă î ntunecă mintea ş i vă face să vă î mpotmoliţ i î n controverse. N-am fost noi de pă rere că un atac î mpotriva Uniunii Sovietice trebuie evitat?

Rakovski: Ş i de ce un ră zboi trebuie să fie î ndreptat neapă rat î mpotriva Uniunii Sovietice?

Kuzmin: Ce alt popor ar fi ţ inta atacului lui Hitler? Este clar că î n urma discursurilor lui, atacul este î ndreptat contra Uniunii Sovietice. Ce dovezi ne mai trebuie?

Rakovski: Dacă dv. ş i bă rbaţ ii de la Kremlin credeţ i fă ră discuţ ie acest lucru, atunci de ce aţ i provocat ră zboiul civil î n Spania? Să nu-mi spuneţ i că motivele au fost exclusiv revoluţ ionare. Stalin nu este capabil să realizeze o oarecare teorie marxistă. Dacă la bază ar fi fost un motiv revoluţ ionar, atunci nu era corect să se jertfească atâ tea minunate forţ e revoluţ ionare. Este naţ iunea cea mai î ndepă rtată geografic de Rusia ş i o cunoaş tere elementară a regulilor strategice ar fi impus să nu se irosească acolo atâ ta putere. Cum ar fi putut Stalin să aprovizioneze o republică sovietică spaniolă ş i să o susţ ină din punct de vedere militar? Dar, să fim serioş i: alţ i factori au stat la baza ră zboiului din Spania. Acolo este un punct strategic important, o ră scruce a intereselor ţ ă rilor capitaliste. Teoretic, a fost just, dar nu ş i î n practică. După cum vedeţ i, nu are loc un ră zboi î ntre capitalismul democratic ş i cel fascist. Dacă Stalin este capabil să creeze un motiv care să ducă la un conflict î ntre statele capitaliste, atunci de ce să nu fie posibilă o situaţ ie inversă?

Kuzmin: Putem admite ipoteza, î n cazul î n care condiţ iile sunt aceleaş i.

Rakovski: Deci, suntem de acord că un ră zboi contra Uniunii Sovietice trebuie evitat ş i că acesta trebuie provocat î ntre statele capitaliste.

Kuzmin: Noi doi suntem de acord, sau această pă rere o au " Aceia"?

Rakovski: Este pă rerea mea. Eu nu am de la " Aceia" nici o î nsă rcinare ş i nici nu am contact cu ei. Dar vă pot asigura că " Aceia" au la acest punct aceeaş i pă rere, la fel ş i Kremlinul.

Kuzmin: Este important să stabilim de la î nceput acest lucru. Totuş i aş vrea să ş tiu, pe ce vă bazaţ i câ nd credeţ i sigur că " Aceia" sunt de aceeaş i pă rere?

Rakovski: Dacă aş fi avut timp să expun î n î ntregime Planul lor, atunci aţ i fi cunoscut motivele pentru care ei sunt de acord. Acum voi numi numai trei motive.

Kuzmin: Care sunt acestea?

Rakovski: Unul este că Hitler, acest incult ş i primitiv individ, a creat din intuiţ ie naturală ş i chiar î mpotriva opoziţ iei tehnice a lui Schacht, un sistem economic periculos î n cel mai î nalt grad. Analfabet î n orice teorie economică, ţ inâ nd seama numai de necesită ţ i, el a fă cut ca noi î n Uniunea Sovietică: a exclus Finanţ a internaţ ională ş i cea particulară. Aceasta î nseamnă că el ş i-a luat dreptul ş i privilegiul să facă bani, nu numai monedă fizică, ci ş i monedă financiară pentru tranzacţ ii contabile (monedă fictivă ); el ş i-a î nsuş it astfel instrumentul de a produce î n exclusivitate pentru stat. El ne-a î ntrecut, deoarece noi î n Rusia am desfiinţ at acest sistem ş i l-am î nlocuit cu un aparat greoi, numit capitalism statal; aceasta a fost o victorie foarte costisitoare î n slujba demagogiei prerevoluţ ionare. Soarta i-a fost favorabilă lui Hitler; el nu a avut nici un gram de aur, de aceea n-a fost ispitit să pună aurul la paritatea sau la baza monedei lui. Singura paritate a monedei sale au fost capacitatea tehnică ş i munca susţ inută a germanilor; tehnica ş i munca au fost tezaurul lui. Acestea sunt atâ t de contrarevoluţ ionare, î ncâ t, după cum ş tiţ i, a desfiinţ at ca prin minune ş i radical ş omajul î n râ ndul milioanelor de germani.

Kuzmin: Printr-o î narmare galopantă.

Rakovski: Ah, nici gâ nd! Hitler ar fi fost singurul î n stare, spre deosebire de celelalte state, să pună fă ră greutate economia lui î n slujba unei producţ ii pacifiste. Puteţ i să vă imaginaţ i ce î nseamnă un asemenea sistem, dacă de el s-ar molipsi ş i alte popoare ş i ar forma un sistem autarchic î ntr-un cerc î nchis? Ca, spre exemplu, Commonwealth-ul britanic? Imaginaţ i-vă, dacă ar funcţ iona ceva atâ t de contrarevoluţ ionar? Pericolul î ncă nu este ameninţ ă tor: noi am avut noroc că Hitler a construit acest sistem fă ră o bază teoretică, absolut empiric, nică ieri formulat ş tiinţ ific. Aceasta î nseamnă că sistemul nu a trecut un examen raţ ional deductiv, nu există nici o teză ş tiinţ ifică, nu este î ncă nică ieri formulată o instrucţ iune. Dar pericolul este latent: î n fiecare clipă, pe calea inducţ iei, se pot crea formule. Acesta este un lucru foarte serios, mai serios decâ t î ntreg teatrul ş i cruzimea naţ ional-socialismului. Propaganda noastră nu se atinge de această temă; din controverse polemice s-ar putea naş te formularea ş i sistematizarea acestei ş tiinţ e economice contrarevoluţ ionare! Avem o singură scă pare: Ră zboiul!

Kuzmin: Ş i al doilea motiv?

Rakovski: Dacă Thermidorul revoluţ iei ruse a triumfat, atunci acest lucru a fost posibil nurnai datorită existenţ ei anterioare a unui naţ ionalism rus. Fă ră un asemenea naţ ionalism, bonapartismul rus nu ar fi fost posibil. Dacă î n Rusia s-a î ntâ mplat aş a, unde naţ ionalismul era embrionar î n persoana ţ arului, atunci vă î nchipuiţ i ce obstacole ar fi î ntâ mpinat marxismul î ntr-o Europă cu un naţ ionalism perfect dezvoltat! Marx a fă cut o mare greş eală î n alegerea locului î n care să î nvingă revoluţ ia. Marxismul nu a biruit î n ţ ă rile puternic industrializate, ci î n Rusia, unde proletariatul a fost aproape inexistent. Vedeţ i cum se ridică naţ ionalismul puternic î n centrul Europei ş i se transformă î n fascism? Vedeţ i câ t este de molipsitor? Veţ i î nţ elege că acum este momentul să tragă Stalin foloase ş i deci, este posibilă zdrobirea naţ ionalismului î n Europa printr-un ră zboi. Acest ră zboi ar fi foarte profitabil.

Kuzmin: Ca s-o luă m sistematic, Rakovski, aţ i numit un motiv economic ş i unul politic. Care este al treilea?

Rakovski: Uş or de ghicit. Mai avem un motiv religios. Fă ră să zdrobim ceea ce a ră mas din creş tinism, este imposibilă victoria comunismului. Istoria ne arată că, revoluţ iei i-au trebuit ş aisprezece secole pâ nă la un prim succes, câ nd i-a reuş it o primă sciziune a bisericii. Î ntr-adevă r, creş tinismul este singurul nostru duş man: politicul ş i economicul, î n naţ iunile burgheze, sunt numai consecinţ ele lui. Creş tinismul care defineş te individul este capabil să asfixieze statul ateist sau laic cu toată poleiala lui revoluţ ionară, aş a cum o tră im î n Rusia. Creş tinismul poate produce un nihilism spiritual, care î ncă tră ieş te î n masele asuprite ş i creş tine: acesta nu a fost biruit nici î n două zeci de ani de marxism. Trebuie să recunoaş tem că, pe plan religios, Stalin nu a fost un bonapartist. Nici noi nu am fi putut face mai mult. Dacă Stalin, ca ş i Napoleon, ar fi î ndră znit să treacă Rubiconul creş tinismului, atunci naţ ionalismul cu efectul lui antirevoluţ ionar ar fi crescut î nmiit.

Kuzmin: Î ntr-adevă r, pă rerea mea personală este că aţ i enunţ at trei puncte, care formează linia unui plan. Cu aceasta pot fi de acord. Dar eu am rezerve ş i neî ncredere î n ceea ce priveş te expunerea dv. cu privire la oameni, organizaţ ii ş i fapte. Dar, continuaţ i cu linia generală a planului dv.

Rakovski: Da, acum da. Momentul a sosit. Cu o rezervă: eu expun cele trei puncte ca pă reri ale " Acelora"; dar este posibil ca pentru acest scop ei să aibă alt plan, poate mai eficient. Ţ ineţ i cont de acest lucru. Să fiu câ t se poate de scurt. Pentru armata germană nu mai există motivul pentru care a fost concepută, anume distrugerea comunismului (finanţ ată fiind de " Aceia", dar cu alt scop ş i anume: instaurarea trotzkiş tilor î n locul lui Stalin). Cu alte cuvinte, nouă, opoziţ iei, să ni se dea posibilitatea de a lua puterea, să schimbă m frontul, iar agresiunea lui Hitler să aibă loc de la est spre vest.

Kuzmin: Excelent. Aveţ i un plan pentru realizarea practică?

Rakovski: Pentru acest lucru, am avut destul timp î n Lubjanka. Acolo am gâ ndit. Vedeţ i dv., dacă la î nceput a fost dificil să fim de acord, acum î nţ elegerea î ntre noi este posibilă ş i naturală; tot aş a, ar trebui să gă sim ceva, unde Stalin ş i Hitler să fie de acord.

Kuzmin: Da, dar aceasta este o problemă grea.

Rakovski: Dar nu atâ t de greu de realizat. Numai contradicţ ii dialectice subiective fac problemele greu de rezolvat. Hitler ş i Stalin ar putea să fie de acord. Deş i opuş i, la origine sunt cam identici. Amâ ndoi sunt egoiş ti, nici unul nu este idealist, amâ ndoi bonapartiş ti, adică imperialiş ti clasici. Ş i pentru că este aş a, uş or se poate obţ ine î ntre ei o concordanţ ă. De ce nu, dacă î ntre un ţ ar ş i un rege prusac a fost posibilă o concordanţ ă?

Kuzmin: Rakovski, sunteţ i incorigibil...

Rakovski: Nu ghiciţ i? Dacă Polonia a fost motivul unei neî nţ elegeri î ntre Ekaterina a II-a ş i Friederich al II-lea, de ce să nu fie tot Polonia, motivul unei î nţ elegeri î ntre Hitler ş i Stalin? Pe aceeaş i linie istorică, de la ţ ari la bolş evici ş i de la monarhi la naţ ional-socialiş ti, Hitler ş i Stalin s-ar putea juca pe pă mâ ntul Poloniei. Cred că este î n spiritul " Acelora", mai ales că polonezii sunt un popor creş tin ş i catolic. Dacă se obţ ine o concordanţ ă, se poate obţ ine ş i un pact.

Kuzmin: Î ntre Hitler ş i Stalin? Aberant! Imposibil!

Rakovski: Î n politică nu există nici termenul de aberant, cu atâ t mai puţ in imposibil.

Kuzmin: Să admitem ipoteza: Hitler ş i Stalin atacă Polonia.

Rakovski: Î mi permiteţ i o î ntrerupere: atacul poate î nsemna " ră zboi sau pace".

Kuzmin: Da, ş i?

Rakovski: Credeţ i că este posibil ca Franţ a ş i Marea Britanie, cu inferioritatea lor î n trupe ş i aviaţ ie, să atace pe Hitler ş i Stalin, câ nd aceş tia sunt uniţ i?

Kuzmin: Î ntr-adevă r, mi se pare greu fă ră ajutorul Americii.

Rakovski: Lă să m pentru moment America afară din joc. Deci, î mi daţ i dreptate că un atac al lui Hitler ş i Stalin asupra Poloniei, va dezlă nţ ui un ră zboi european?

Kuzmin: Logic, î mi pare foarte posibil.

Rakovski: Î n acest caz, ar fi un atac aproape fă ră sens asupra Poloniei. Acesta nu ar duce decâ t la distrugerea î ntre ele a statelor burgheze. După î mpă rţ irea Poloniei, ameninţ area Rusiei de că tre Hitler ar apă rea din nou, chiar dacă ambele ar câ ş tiga forţ ă. Germaniei î i trebuie resurse naturale, Rusia are nevoie de Germania.

Kuzmin: Nu vă d o altă soluţ ie.

Rakovski: Există o soluţ ie.

Kuzmin: Care?

Rakovski: Democraţ iile să atace ş i să nu atace pe agresor.

Kuzmin: Să atace, să nu atace, nu î nţ eleg nimic.

Rakovski: Credeţ i? Liniş tiţ i-vă. Nu sunt amâ ndoi agresori? N-am stabilit ca agresiunea să fie să vâ rş ită de amâ ndoi? De ce ar fi de neconceput ca democraţ iile să atace numai un agresor?

Kuzmin: Ce vreţ i să spuneţ i?

Rakovski: Simplu, democraţ iile să declare ră zboi numai lui Hitler.

Kuzmin: Este o ipoteză ieftină.

Rakovski: Ipoteză, dar î n nici un caz ieftină. Gâ ndiţ i-vă: fiecare popor care trebuie să lupte î mpotriva unei coaliţ ii duş mane, are ca ţ el strategic să le bată separat, una după alta. Este o regulă cunoscută, care nu are nevoie de dovezi. A crea această posibilitate, nu ar fi fals. Stalin nu se va simţ i atacat, dacă democraţ iile î i declară lui Hitler ră zboi ş i nici nu are nevoie să -i sară î n ajutor.

Franţ a ş i Anglia nu vor fi atâ t de naive să lupte î n acelaş i timp î mpotriva a două puteri, din care una este gata să ră mâ nă neutră ş i alta reprezintă un adversar greu. Apoi din ce parte să o atace pe Uniunea Sovietică, ele nu au graniţ ă comună: peste Himalaia?

Kuzmin: Da, dacă conflictul î l mă rginiţ i numai î ntre aceste patru puteri. Dar nu sunt patru, ci mai multe. Î ntr-un conflict atâ t de mare, neutralitatea este greu de pă strat.

Rakovski: Desigur, dar posibilitatea intră rii î ntr-un conflict a altor popoare, nu schimbă echilibrul de forţ e. Nici o naţ iune care ar intra î n ră zboi de partea Angliei ş i a Franţ ei nu poate lua un rol conducă tor.

Kuzmin: Dumneavoastră uitaţ i Statele Unite.

Rakovski: Veţ i vedea î ndată că nu le-am uitat. America nu poate sili Franţ a sau Anglia, să intre î n conflict cu Hitler ş i cu Stalin î n acelaş i timp. Î n acest caz, ar trebui ca America să intre din prima zi î n ră zboi. Este î nsă imposibil. America î ncă nu a intrat pâ nă acum î ntr-un ră zboi, dacă nu a fost atacată. Dacă provocarea nu are succes, atunci agresiunea trebuie inventată. Î n 1898, agresiunea contra Spaniei, a că rei î nfrâ ngere era aproape sigură, a fost nă scocită, mai bine-zis " Aceia" au nă scocit-o. Î n 1914, provocarea a avut succes. Această minunată tactică americană, pe care o admir, pune totdeauna o condiţ ie: ca agresiunea să fie bine plasată; adică, atunci câ nd î i convine celui care a fost " atacat", deci atunci câ nd America este destul de î narmată. Este cazul acum? Nu. America are azi mai puţ in de 100. 000 de oameni sub arme ş i o aviaţ ie mediocră; considerabilă este numai marina. Cu aceasta, America nu poate convinge pe aliaţ i să declare ră zboi Rusiei. Franţ a ş i Anglia au numai o flotă aeriană bună. Deci, nici America nu schimbă echilibrul de forţ e.

Kuzmin: Vă rog să -mi expuneţ i realizarea tehnică.

Rakovski: Cum v-am ară tat, interesele lui Hitler ş i Stalin coincid î n ceea ce priveş te agresiunea asupra Poloniei; ră mâ ne de vă zut cum se poate formula acest pact.

Kuzmin: Vă imaginaţ i că este uş or?

Rakovski: Cert că nu este simplu. Este nevoie de o diplomaţ ie mai mare decâ t cea a lui Stalin. Ar trebui diplomaţ i ca aceia care zac azi î n Lubljanka. Litvinov ar fi fost unul potrivit, dar î n cazul lui, fiindcă este evreu, tratativele cu Hitler sunt un handicap: azi, el este un om sfâ rş it, cuprins de panică, se teme mai mult de Molotov decâ t de Stalin. Talentul lui este că s-a putut face credibil că nu este trotzkist. Nu vă d deocamdată omul potrivit; afară de aceasta, el trebuie să aibă sâ nge curat de rus.

Pentru primele tatonă ri, î mi ofer eu serviciile. Ş i accentuez, oricare ar fi această persoană, tratativele trebuie să aibă loc pe o platformă de î ncredere perfectă ş i plină de sinceritate.

Concret, vreau să spun că trebuie jucat cu Hitler. Trebuie să fie asigurat că aici nu este vorba de un joc dublu, nu este vorba de o provocare, care să -l î ncurce î ntr-un conflict pe două fronturi. De exemplu, să i se promită ş i să i se arate că mobilizarea noastră se va reduce numai la trupele necesare intră rii î n Polonia, ceea ce necesită î ntr-adevă r oameni puţ ini. Influenţ a noastră trebuie să acţ ioneze î ntr-atâ t, î ncâ t Hitler să -ş i concentreze forţ ele î n vederea unui atac anglo-francez. Stalin trebuie să fie mai generos î n exportul petrolului că tre Germania, petrol cerut de Hitler.

Deocamdată, atâ t î mi trece prin minte. Se vor ivi pe parcurs mii de probleme, care î nsă, toate trebuie rezolvate î n felul acesta. Hitler să aibă toată siguranţ a că noi nu dorim partea noastră din Polonia. Asta î nseamnă a-l î nş ela pe Hitler cu un adevă r.

Kuzmin: Dar unde vedeţ i î nş elă ciunea?

Rakovski: Vă pot face să vedeţ i singur, î n ce constă î nş elarea lui Hitler. Dar, mai î ntâ i vreau să accentuez ş i, vă rog să uitaţ i că eu am expus pî nă acum un plan logic ş i normal. Cu acest plan, putem reuş i ca statele capitaliste să se distrugă î ntre ele, î n conflictul fascisto-burghez. " Aceia" ră mî n î n umbră, ca să realizeze planul. Ei nu intervin. Ghicesc î n ochii dv. că socotiţ i o prostie faptul că eu vreau să vă demonstrez mereu existenţ a " Acelora".

⇐ Предыдущая 1 2 3 4 567 Следующая ⇒