Interogatoriul luat lui Cristian Jurevitsch Rakovski -ambasadorul sovietic la Paris - de funcţionarul GPU Gabriel G. Kuzmin, la 26 ianuarie 1938, la Moscova 3 страница

Este cunoscut că, de î ndată ce cei cinci fraţ i Rotschild ş i-au î mpă rţ it î ntre ei imperiul financiar european, o putere secretă i-a ajutat să -ş i sporească averea legendară. Poate au fost primii comuniş ti din catacombele bavareze (Weishaupt ş i Co. î n 1790), care s-au ră spâ ndit apoi î n î ntreaga Europă.

Alţ ii spun, ceea ce cred ş i eu, că Rotschild a fost nu numai trezorierul, ci ş i capul acelor primi comuniş ti misterioş i. Această teorie se sprijină sigur pe faptul că Marx ş i că peteniile de vâ rf deja cunoscute (printre alţ ii Heine, Herzen), ale primei Internaţ ionale, ascultau de baronul Lionel Rotschild. Disraeli, evreu, primul ministru englez, a format imaginea revoluţ ionară a lui Lionel Rotschild, acest multimilionar de care asculta o gloată de spioni: carbonari, masoni, evrei, ţ igani, revoluţ ionari etc...

Acestea par fantasmagorii, dar este dovedit că fiul bă trâ nului Nathan Rotschild a dus o luptă contra ţ arului Nikolai î n favoarea lui Herzen, pe care a câ ş tigat-o.

Î n lumina acestor fapte adevă rate, putem spune pe drept cine este î ntemeietorul maş ină riei Acumulă rii ş i Anarhiei ce reprezintă Internaţ ionala Finanţ ei; este acelaş i care a creat Internaţ ionala revoluţ ionară.

Ceva genial: prin capitalism, să creezi acumularea capitalului î n cel mai î nalt grad, să î mpingi proletariatul spre greve ş i să -l aduci la disperare ş i î n acelasi timp să creezi organizaţ ia care să unească proletariatul ş i să -l pună î n miş care spre revoluţ ie.

Acesta este capitolul cel mai " sublim" din istorie. Ş i î ncă mai mult: vă amintiţ i de spusele mamei celor cinci fraţ i Rotschild " dacă fiii mei nu doresc, nu vom avea ră zboi". Adică ei au fost arbitrii ş i stă pâ nii pă cii ş i ai ră zboiului, nu regii. Puteţ i să vă imaginaţ i un fapt de o asemenea importanţ ă cosmică? Nu vedeţ i deja că ră zboiul a că pă tat o funcţ ie revoluţ ionară? Ră zboi - Comuna! De atunci, oricare ră zboi a devenit un pas uriaş spre Comunism. Cu o putere magică a fost ajutat Lenin î n dorinţ a lui î mpă rtă ş ită de Gorki î ntre 1905-1914! Recunoaş teţ i cel puţ in, că două din cele trei pâ rghii care au dus lumea spre Comunism n-au fost ş i nu au putut fi mâ nuite de proletariat. Ră zboaiele n-au fost iniţ iate ş i purtate de Internaţ ionala a III-a ş i nici de Uniunea Sovietică, care nu exista atunci. Nici acele grupă ri minore de bolş evici din exil n-au putut să ducă sau să provoace ră zboaie, cu toată dorinţ a lor arză toare. Acest lucru este limpede. Mai mult, Internaţ ionala sau Uniunea Sovietică n-au putut ajunge la acumularea capitalului, ş i anarhia naţ ională sau internaţ ională a producţ iei capitaliste este capabilă să distrugă imense cantită ţ i de hrană, î n loc să le-o dea celor ce mor de foame, este capabilă să determine ca " jumă tate din mapamond să producă gunoi, iar cealaltă jumă tate să fie obligată să -l cumpere" - citat din Rathenau*.

Proletariatul nu-ş i poate asuma progresia geometrică a inflaţ iei galopante, devalorizarea, furtul perpetuu al plusvalorii, nerefinanţ area capitalului economisit, lipsa procentelor adecvate la capital, scă derea continuă a puterii de cumpă rare, care duc la pauperizarea clasei de mijloc, principalul duş man al Revoluţ iei.

Nu proletariatul are î n mâ nă pâ rghia ră zboiului sau a economiei. El este pâ rghia a treia, vizibilă ş i care, printr-un ultim salt asupra fortă reţ ei statului capitalist, î l cucereş te. Desigur, î l cucereş te dacă " Aceia" î i permit.

Kuzmin: Toate acestea, expuse atâ t de literar, au un nume: contradicţ ia capitalismului - î n discuţ ia noastră am repetat-o de o sută de ori. Dar dacă faceţ i aluzie la o Putere sau o Acţ iune pe care proletariatul nu o cunoaş te, eu vă cer concret să -mi numiţ i acum un fapt anume.

Rakovski: Sunteţ i mulţ umit cu un singur exemplu? Aş adar, " Aceia" au izolat politic pe ţ ar î n ră zboiul ruso-japonez. America a finanţ at Japonia, mai bine spus, Jakob Schiff ş eful casei bancare Kuhn Loeb & Co., cel mai mare urmaş al bă ncii Rotschild. Puterea lui era atâ t de mare, î ncâ t a reuş it ca naţ iunile ce posedau colonii î n Asia (Franţ a, Anglia, Olanda), să treacă de partea î mpă ră ţ iei japoneze xenofobe; această xenofobie o simte acum Europa. Î n lagă rele japoneze, prizonierii ruş i au fost instruiţ i de

-----------------

* Ministru de externe, evreu, î n Germania, 1922

americani revoluţ ionari ş i trimiş i î napoi la Petrograd ca luptă tori perfecţ i; cei ce au finanţ at pe japonezi, au obţ inut î nvoirea Japoniei î n această acţ iune.

Ră zboiul ruso-japonez, prin î nfrâ ngerea organizată a armatei ţ ariste, a fost un prolog spre revoluţ ia din 1905. Chiar dacă revoluţ ia a fost prematură, era aproape să triumfe. Ea a creat condiţ iile politice necesare pentru victoria din 1917.

Mai mult î ncă. Aţ i citit biografia lui Trotzki? Vă amintiţ i de perioada lui de î nceput ca revoluţ ionar? Era î ncă un bă ieţ aş, după fuga lui din Siberia, câ nd s-a aciuat printre emigranţ i î n Londra, Paris, Elveţ ia; Lenin, Plechanov, Martov, vă d î n el un novice foarte promită ţ or. Dar el, la prima sciziune î ş i permite să ră mâ nă independent ş i ia rol de arbitru. Î n anul 1905, la doar 25 de ani, se î ntoarce singur î n Rusia, fă ră de partid ş i fă ră organizaţ ie proprie. Citiţ i rapoartele " nefrizate" ale lui Stalin despre revoluţ ia din 1905, rapoartele lui Lunatscarski, care nu este trotzkist. Trotzki stă î n fruntea revoluţ iei din Petrograd. Acesta este adevă rul. Numai el se ridică cu prestigiu ş i popularitate dintre revoluţ ionari. Nici Lenin, nici Martov, nici Plechanov, nu sunt la î nă lţ imea lui. Cum ş i de ce se ridică acest necunoscut Trotzki ş i capă tă deodată autoritate peste cei mai cunoscuţ i ş i vechi revoluţ ionari? Foarte simplu. El s-a că să torit. Cu el vine î n Rusia soţ ia sa, Sedova. Ş tiţ i cine era ea? Fiica lui Jivtovski, din cercul bancherilor Warburg, companionii ş i verii lui Jakob Schiff, ai grupului financiar care a finanţ at Japonia ş i care prin Trotzki, a finanţ at revoluţ ia din 1905. Aici aveţ i motivul pentru care Trotzki se află deodată pe treapta de sus a revoluţ ionarilor. Ş i aveţ i de asemeni, cheia pentru a vă explica persoana lui Trotzki. Facem un salt î n 1914. Î n spatele atentatului contra moş tenitorului tronului, a stat Trotzki; acest atentat a dezlă nţ uit primul ră zboi mondial. Credeţ i că atentatul ş i ră zboiul au fost simple î ntâ mplă ri? Analizaţ i, vă rog, î n lumina " neî ntâ mplă rii", mersul operaţ iunilor din Rusia. " Manevrarea" î nfrâ ngerii este o capodoperă. Ajutorul aliaţ ilor pentru ţ ar a fost aş a de dozat ş i regulat, î ncâ t ambasadorii aliaţ ilor de pe atunci spuneau că prostia ţ arului duce ofensive de automasacrare. Carnea de tun a ruş ilor era imensă, dar fă ră importanţ ă. Ofensivele organizate au dus la revoluţ ie. Î ncolţ iţ i din toate pă rţ ile, au gă sit soluţ ia î n proclamarea unei Republici democrate. O republică a " soliilor", cum a numit-o Lenin, ş i a asigurat nepedepsirea tuturor revoluţ ionarilor. Kerenski mai organizează î ncă o ofensivă de masacru, ca să dea republica democrată peste cap ş i, mai mult, Kerenski trebuie să predea puterea totală a statului, comuniş tilor. Trotzki preia " neobservat" î ntregul aparat de stat. Acesta este adevă rul despre mult câ ntata Revoluţ ie din Octombrie. Bolş evicii au luat puterea pe care " Aceia" le-au permis să o ia ş i le-au predat-o.

Kuzmin: Î ndră zniţ i să afirmaţ i că Kerenski a fost complicele lui Lenin?

Rakovski: Nu al lui Lenin, ci al lui Trotzki, mai bine-zis complicele " Acelora".

Kuzmin: Absurd!

Rakovski: Nu puteţ i î nţ elege? Tocmai dumneavoastră? Mă uimiţ i. Dacă dumneavoastră, ca spion, v-aţ i afla comandant î ntr-o fortă reaţ ă pe care inamicul vrea să o cucerească, nu aţ i deschide porţ ile celor ce o asaltează ş i î n serviciul că rora sunteţ i? Nu veţ i risca să muriţ i î n timpul asaltului, dacă un agresor vă crede duş man? Credeţ i-mă, fă ră monumente ş i mausolee, comunismul datorează mai mult lui Kerenski decâ t lui Lenin.

Kuzmin: Vreţ i să spuneţ i că Kerenski s-a lă sat de bună voie î nvins?

Rakovski: Da, pentru mine este sigur. Î nţ elegeţ i, vă rog, eu am fost la toate prezent. Vă spun mai mult: ş tiţ i cine a finanţ at revoluţ ia din Octombrie? " Aceia" au finanţ at-o, mai bine spus, aceiaş i oameni care au finanţ at Japonia, revoluţ ia din 1905. Jakob Schiff ş i fraţ ii Warburg, adică marele cuplu al bă ncilor, una din bă ncile Federal Reserve, banca Kuhn Loeb & Co. la care au participat ş i bă nci europene: Gugenheim, Hanauer, Breitung, Aschberg de la " Nya Bank" din Stockholm. Am fost martor la predarea banilor. Pâ nă a venit Trotzki, eu am fost singurul dintre revoluţ ionari. La sfâ rş it a venit Trotzki. Aliaţ ii l-au expulzat din Franţ a pentru acţ iuni subversive ş i tot ei l-au lă sat liber să meargă î n Rusia aliată, unde să organizeze î nfrâ ngerea. Tot fapte î ntâ mplă toare? Cine a dirijat aceasta? Aceiaş i oameni care au reuş it, prin intermediul lui Rathenau, să -l facă pe Lenin să treacă liber prin Germania. " Aceiaş i" oameni au reuş it î n Anglia, ca Trotzki să iasă dintr-un lagă r canadian ş i, cu paş aport, să treacă liber toate graniţ ele pâ nă î n Rusia. Dacă veţ i studia odată istoria revoluţ iilor ş i ră zboaielor civile cu spiritul cercetă tor al unui poliţ ist, veţ i gă si o sumedenie de fapte " î ntâ mplă toare".

Kuzmin: Bine, să spunem că toate acestea n-au fost la î ntâ mplare; ce consecinţ e practice reies din ele?

Rakovski: Lă saţ i-mă să ispră vesc această scurtă poveste, apoi tragem concluziile. Trotzki, de la venirea lui la Petrograd, este acceptat fă ră rezerve. După cum ş tiţ i, divergenţ ele de pă reri î ntre el ş i Lenin î n timpul revoluţ iei au fost mari. Totul s-a dat uită rii ş i Trotzki este maestrul triumfă tor al revoluţ iei, chiar dacă Stalin o doreş te sau nu. De ce? Secretul î l pă strează soţ ia lui Lenin, Krupskaia. Ea ş tie cu adevă rat cine este Trotzki, ea l-a convins pe Lenin să -l accepte pe Trotzki. Ea l-a deblocat pe Lenin î n Elveţ ia. Lenin a ş tiut câ t de imens a fost ajutorul material din afară adus de Trotzki; vagonul plombat a fost dovada. Apoi unirea tuturor acelora de stâ nga revoluţ ionară, socialiş ti, anarhiş ti, este opera lui Trotzki ş i nu î ncă pă ţ â narea lui Lenin. Nu degeaba este liga veche a proletarilor evrei adevă ratul " partid" al lui Trotzki cel fă ră partid, " liga" din care au fost recrutate 90% din că peteniile revoluţ iei. Bineî nţ eles, nu liga publică, ci liga conspirativă, care pă trunsese î n toate partidele socialiste ş i ai că ror ş efi stă teau sub conducerea acestei ligi.

Kuzmin: Ş i Kerenski?

Rakovski: Ş i Kerenski î mpreună cu alţ i ş efi de partide naţ ionaliste, partide conservatoare.

Kuzmin: Cum aş a?

Rakovski: Nu uitaţ i rolul masoneriei î n prima fază burghezo-democratică a revoluţ iei!

Kuzmin: Ascultau ş i ei de " ligă "?

Rakovski: Cu o treaptă mai presus de ei, dar ascultau de " Aceia".

Kuzmin: Cu toată miş carea marxistă care se ridica ş i le periclita drepturile ş i viaţ a?

Rakovski: Cu toate acestea. Desigur ei n-au recunoscut pericolul. Ţ ineţ i seama, fiecare mason crede că ş tie mai mult decâ t realitatea, imaginaţ ia lui se orientează după dorinţ ele lui. Apoi, numă rul mare de masoni î n guvernele statelor burgheze, este pentru ei dovada puterii lor politice. Ţ ineţ i cont că, pe vremea aceea, toţ i ş efii de guverne ai aliaţ ilor, cu mici excepţ ii, au fost masoni. Ei toţ i au crezut că revoluţ ia se va desfă ş ura ca revoluţ ia franceză. Masonii n-au î nvă ţ at lecţ ia î ntâ i, că î n revoluţ ia cea mare, î n care ei au jucat un rol important, majoritatea lor a fost î nghiţ ită: marele maestru, principele de Orleans, regele, care era tot mason, apoi Girondinii, Herbertiş tii, Iacobinii... Dacă vreo câ ţ iva au scă pat cu viaţ ă, aceasta a fost datorită lui Napoleon ş i loviturii lui de stat din Brumaire.

Kuzmin: Vreţ i să spuneţ i că masonii au fost sortiţ i să moară de mâ na revoluţ iei pe care ei î nş iş i o iniţ iaseră?

Rakovski: Exact... Aţ i pronunţ at un adevă r secret. Eu sunt mason, vă voi destă inui secretul care li se spune masonilor că î l vor afla. Dar nici a 25-a, sau a 33-a, sau a 93-a lojă nu-l află.

Kuzmin: Ş i ce poate să fie?

Rakovski: Organizaţ ia masonică a fost creată cu scopul de a pregă ti revoluţ ia comunistă mondială, lichidarea clasei burheze ş i a clasei de mijloc, lichidarea fizică a conducă torilor burgheziei, care î nseamnă sinuciderea fiecă rui mason mai important. De aceea, spre a li se ascunde adevă rul, este nevoie de atâ ta teatru, mistere, secrete etc... Nu pierdeţ i ocazia să priviţ i tră să turile feţ ei ce exprimă stupoarea ş i spaima fiecă rui mason, câ nd î nţ elege că trebuie să moară pentru revoluţ ie. Este un spectacol de râ s.

Kuzmin: Ş i mai negaţ i î ncă, prostia din naş tere a burgheziei?

Rakovski: Neg prostia clasei burgheze, nu a anumitor indivizi ai ei. Prezenţ a caselor de nebuni nu demonstrează că nebunia este generală. Masoneria este o casă de nebuni, dar î n libertate. Eu continuu. După victoria revoluţ iei, s-a ivit prima problemă: pacea, ş i cu ea, prima sciziune î n partid. Nu vreau să discut despre lupta de la Moscova, î ntre adepţ ii ş i adversarii pă cii de la Brest-Litovsk. Vreau să spun că gruparea care s-a numit mai tâ rziu " opoziţ ia lui Trotzki", cei lichidaţ i ş i cei ce urmau să fie lichidaţ i, toţ i fuseseră sau erau contra semnă rii pă cii. Această pace a fost o eroare, o tră dare inconş tientă a lui Lenin faţ ă de revoluţ ie. Î nchipuiţ i-vă pe bolş evici la Naţ iunile Unite sau la Conferinţ a de pace de la Versailles, î n spatele lor cu armata roş ie, dotată ş i î ntă rită de aliaţ i. Dar Lenin, orbit de putere, susţ inut de Stalin, urmaţ i de aripa naţ ional-rusă a partidului, au izbâ ndit. Astfel s-a nă scut naţ ional-comunismul, sub care Stalin a ajuns azi la apogeu. Desigur, au fost lupte interne, dar numai î n mă sura î n care nu distrug statul comunist - aceasta este condiţ ia sine qua non a opoziţ iei, pâ nă azi. Acesta a fost motivul eş uă rii noastre ş i al insucceselor ce au urmat. Dar a fost o luptă să lbatică, chiar dacă a fost camuflată, pentru a nu pierde puterea. Trotzki a organizat atentatul lui Kaplan contra lui Lenin. Din ordinul lui, Blukim a ucis pe ambasadorul Von Mirbach. Puciul Spiridonovei ş i al social-revoluţ ionarilor ei, era î n î nţ elegere cu Trotzki. Soţ ul ei nu fusese bă nuit, era acel Rosenblum, un evreu din Lituania cu numele O'Reilly, unul din cei mai buni spioni ai Intelligence Service. L-au ales pe Rosenblum, ca î n cazul unui eş ec, vina să cadă pe englezi ş i nu pe trotzkiş ti. Aş a s-a ş i î ntâ mplat. Ră zboiul civil ne-a dat posibilitatea să renunţ ă m la metodele conspirative ş i teroriste, el ne-a dat puterea î n mâ nă, câ nd Trotzki a fost numit organizatorul ş i ş eful armatei rosii. Armatele sovietice, care se retră geau mereu din faţ a " armatei albe" ş i au redus Uniunea Sovietică la mă rimea principatului Moscovei, au î nceput ca prin minune să fie victorioase. Pe ce cale credeţ i, prin minune sau î ntâ mplare? Vă pot spune: nouă zeci la sută este datorită " Acelora". Să nu uită m că armata albă era formată din " democraţ i" cu restul de menş evici ş i din alte partide liberale, î n mijlocul că rora " Aceia" au avut foarte mulţ i oameni î n serviciul lor. Câ nd a preluat Trotzki puterea, ei au că pă tat ordin să tră deze pe " albi", cu promisiunea că vor face parte din viitorul guvern sovietic. Maiski a fost unul dintre aceş tia, unul din puţ inii faţ ă de care " Aceia" ş i-au ţ inut cuvâ ntul ş i aceasta numai pentru că s-a ară tat loial faţ ă de Stalin. Prin aceste acte de sabotaj, î mpreună cu diminuarea ajutorului pentru generalii " albi“, să rmanii idioţ i au suferit î nfrâ ngeri peste î nfrâ ngeri. Î n sfâ rş it, Wilson a luat decizia să se pună capă t ostilită ţ ilor prin punctul 6 din cele 14. Î n timpul ră zboiului civil, Trotzki a fost prezumtivul urmaş al lui Lenin. Lenin, care scă pase de glonţ ul lui Kaplan, nu va mai scă pa cu viaţ ă din eutanasia care s-a complotat î mpotriva sa (ş i care a fost aplicată de medicul să u, Levin).

Kuzmin: Trotzki i-a scurtat viaţ a? Un " clou" î n procesul dumneavoastră!

Rakovski: Trotzki? Poate a acţ ionat ş i el. " Aceia" au atâ tea canale ş i posibilită ţ i, î ncâ t execuţ ia tehnică este lipsită de importanţ ă. Cert este că ş i-au atins scopul.

Kuzmin: Oricum, uciderea rafinată a lui Lenin este de o mare importanţ ă, î ncâ t ar trebui adusă î n discuţ ie la primul proces.

Rakovski: Vă sfă tuiesc să nu vă atingeţ i de acest fir roş u, este prea periculos, chiar pentru Stalin î nsuş i. Puteţ i face cu propaganda dumneavoastră ce voiţ i, dar " Aceia" au ş i ei propaganda lor ş i ei sunt mult mai puternici decâ t eventuala mă rturisire a lui Stalin. Zicala " qui prodest" lasă să cadă bă nuiala că Stalin este ucigaş ul lui Lenin.

Kuzmin: Adică, ce voiţ i să spuneţ i?

Rakovski: Metoda clasică ca să descoperi un ucigaş, trebuie să afli cui i-a folosit crima. Î n cazul lui Lenin, Stalin a fost acela care a smuls puterea, Stalin, ş eful dumneavoastră. Este un secret cunoscut. Dacă Trotzki nu i-a urmat lui Lenin, cauza nu a fost de natură umanitară. Î n timpul ultimei boli a lui Lenin, Trotzki poseda mai multă putere decâ t avea nevoie. Noi aveam deja condamnarea la moarte a lui Stalin; scrisoarea pe care Krupskaia a smuls-o bă rbatului ei, a fost motiv î ndeajuns pentru Trotzki să -l lichideze pe Stalin. Dar o î ntâ mplare neprevă zută a cauzat eş uarea planurilor noastre. Trotzki s-a î mbolnă vit, o boală ca din senin, luni de zile. Nu a fost î n stare de nici o activitate î n momentul decisiv, câ nd Lenin murea. Natural că un Trotzki pregă tit pentru misiunea sa nu putea fi deodată improvizat. Nici unul din noi, nici Zinoviev, nici Kamenev n-a avut instrucţ iunile sau pâ rghiile necesare î n mâ nă. De altfel, Trotzki, gelos, n-ar fi lă sat pe nimeni să -l î nlocuiască. Aş a că, la moartea lui Lenin, ne aflam î n faţ a lui Stalin (care dusese o nemaipomenită activitate secretă ) ş i am î ntrevă zut, pentru noi trotzkiş tii, viitoarea î nfrâ ngere î n Comitetul Central. Deci, trebuia să improviză m o soluţ ie: aceia dintre noi care se puteau ală tura lui Stalin, trebuiau să se ală ture, să devină mai staliniş ti decâ t el, să exagereze, adică să -l saboteze. Restul î l cunoaş teţ i, lupta noastră subversivă ş i eş ecul permanent faţ ă de Stalin, care s-a dovedit un geniu î n materie poliţ ienească. Mai mult î ncă: dintr-un atavism naţ ionalist, Stalin pune accent pe elementul rusesc ş i se î nconjoară de indivizi pe care noi am fost hotă râ ţ i să -i nimicim, promotori ai comunismului naţ ional î n contradicţ ie cu comunismul internaţ ional pe care-l reprezentam noi. Stalin a pus Internaţ ionala î n slujba Uniunii Sovietice; aceasta este î n slujba lui, deci Internaţ ionala î i slujeş te lui. Dacă vom că uta î n istorie o paralelă, o putem gă si î n bonapartism ş i dacă mai că ută m o personalitate asemă nă toare lui Stalin, nu o vom gă si. Eu cred că am gă sit o paralelă: Fouché ş i Napoleon. Dacă lă să m la o parte a doua jumă tate din viaţ a lui Napoleon, cu lucruri fă ră importanţ ă ca uniforme, ierarhie militară, coroană, care pe Stalin nu-l interesau, ş i luă m ceea ce este important: sugrumarea revoluţ iei, că reia el nu-i aduce nici un serviciu, ci se foloseş te de ea, identificarea cu vechiul imperialism rusesc, ca Napoleon cu cel galic, crearea unei pă turi aristocratice, nu din militari, că ci nu a avut victorii, ci din pă tura birocratico-poliţ ienească...

Kuzmin: Destul. Nu sunteţ i aici ca să faceţ i propagandă trotzkistă. Vreţ i î n sfâ rş it să deveniţ i concret?

Rakovski: Desigur, voi ajunge acolo. Dar, câ nd voi reuş i să fac să aveţ i mă car o mică idee despre " Aceia" cu care avem de-a face concret? Ţ in foarte mult la acest lucru.

Kuzmin: Atunci deveniţ i mai concis.

Rakovski: Eş ecul nostru, care din an î n an devenea mai concret, se explică ş i prin faptul că, tot ce s-a î ntreprins după ră zboi pentru continuarea revoluţ iei de că tre " Aceia", a fost fă ră ţ el. Tratatul de la Versailles, pe care politicienii ş i economiş tii nu l-au î nţ eles, pentru că nimeni nu-i vedea scopul, a fost condiţ ia hotă râ toare pentru revoluţ ie.

Kuzmin: Teoria este foarte nebuloasă. Cum voiţ i să o explicaţ i?

Rakovski: Nici unui popor nu i-a servit impunerea reparaţ iilor ş i embargoului economic de la Versailles. Calculele absurde erau atâ t de elocvente, î ncâ t chiar ţ ă rile î nvingă toare

le-au criticat. Numai Franţ a revendica o sumă care era mai mare decâ t averea ei naţ ională, de parcă pă mâ ntul ei se transformase î ntr-o Sahară. O nebunie au fost revendică rile că tre Germania, sume ce nu putea niciodată să le plă tească, cerâ nd toată munca naţ ională ş i î ntreaga ei avere. Î n plus, au lansat contra ei un dumping, ceea ce a dus la foamete î n Germania, subconsum ş i ş omaj. Aş adar, a fost sau nu, tratatul de la Versailles, revoluţ ionar? S-a î ncercat mai mult. O reglementare pe plan internaţ ional a productivită ţ ii, ca ş i câ nd clima, resursele naturale, calificarea tehnică erau egale î ntre naţ iuni. Anarhia a constat î n faptul că ţ ă rile mai să race trebuiau să lucreze mai mult, pentru a egala lipsa resurselor naturale. Reglementarea impusă de Liga Naţ iunilor, reglementarea muncii pe principii abstracte, a adus cu sine o inegalitate economică; consecinţ a imediată a fost o producţ ie scă zută, importuri masive care trebuiau plă tite î n aur, aceasta câ t timp Europa a avut aur, iar America era copleş ită de aur. Ca orice anarhie î n producţ ie - unică î n istorie - ş i aceasta a fost exploatată de Finanţ ă, de " Aceia", î n felul urmă tor: sub masca de a o î nsă nă toş i, au provocat o inflaţ ie a monedei naţ ionale ş i o inflaţ ie de o sută de ori mai mare a banilor de credit, bani falş i. Una după alta, ţ ă rile ş i-au devalorizat moneda. Rezultatul a fost peste treizeci de milioane de ş omeri. Credeţ i acum, că tratatul de la Versailles ş i Liga Naţ iunilor au creat condiţ iile revoluţ iei?

Kuzmin: Asta se poate, fă ră intenţ ie. Nu-mi puteţ i spune, de ce mereu vă abateţ i de la cursul normal al dezvoltă rii comunismului ş i revoluţ iei ş i faceţ i front comun cu fascismul care triumfă î n Italia ş i Europa? Ce aveţ i de spus?

Rakovski: Dacă nu ţ inem seama de scopul " Acelora", aveţ i dreptate; dar noi nu avem voie să ignoră m existenţ a ş i ţ elul " Acelora" ş i faptul că Stalin deţ ine puterea î n URSS.

Kuzmin: Nu vă d nici o legă tură î ntre acestea.

Rakovski: Pentru că nu voiţ i! Puncte de reper sunt o mulţ ime. Stalin este pentru noi (trotzkiş tii) un bonapartist, nu un comunist.

Kuzmin: Dar fascismul este anticomunism curat, atâ t contra comunismului stalinist, câ t ş i contra celui trotzkist. Dacă " Aceia" au atâ ta putere, de ce nu au î mpiedicat aceasta?

⇐ Предыдущая 1 2 3 456 7 Следующая ⇒