Interogatoriul luat lui Cristian Jurevitsch Rakovski -ambasadorul sovietic la Paris - de funcţionarul GPU Gabriel G. Kuzmin, la 26 ianuarie 1938, la Moscova 2 страница

Rakovski: Imediat. Dacă lupta de clasă, pe plan economic, î n efectul ei imediat este reformistă ş i deci opusă ră spâ ndirii comunismului, importanţ a ei reală ş i adevă rată este totuş i revoluţ ionară. Dar, după cum am mai repetat, este supusă regulilor conspiraţ iei, ceea ce î nseamnă trecerea sub tă cere ş i ascunderea ţ elului ei adevă rat. Î ngră direa acumulă rii de capital ş i a plusvalorii cu ajutorul luptei de clasă este numai faţ adă, un fel de ş arlatanie pentru a ră zvră ti primele mase revoluţ ionare.

Greva este deja un î nceput de mobilizare revoluţ ionară. Indiferent dacă reuş eş te sau nu, consecinţ ele ei pe plan economic sunt anarhice. Î n sfâ rş it, acest mod de a î mbună tă ţ i starea economică a unei clase, are deja î n sine o slă bire a economiei generale; indiferent dacă greva este generală sau nu, rezultatul ei î nseamnă totdeauna o scă dere î n domeniul producţ iei.

Ca rezultat general: o mai mare mizerie, din care clasa muncitoare cu greu poate ieş i. Acest lucru î nseamnă mult. Dar acesta nu este singurul defect, nici mă car efectul principal.

Aş a cum ş tim, singurul scop al luptei de clasă pe plan economic este muncă mai puţ ină ş i câ ş tig mai mult. Tradus î n sens economic, consum mai mare, la o producţ ie mai scă zută.

Un asemenea procedeu economic absurd - după lexicul nostru, o asemenea " contradicţ ie internă ", ignorată de masele orbite pe moment de ridicarea salariului - aduce cu sine ridicarea preţ urilor, chiar dacă acestea sunt î ngră dite de stat. Contradicţ ia, a voi să consumi mai mult, dar să produci mai puţ in, va fi compensată prin inflaţ ie. Ş i astfel se î nvâ rte cercul vicios - grevă, foame, inflaţ ie, foame ş i aş a mai departe...

Kuzmin: Î n afara cazului î n care greva este dusă pe socoteala plusvalorii capitalismului.

Rakovski: Teorie, pură teorie! Î ntre noi fie spus, să luă m bilanţ ul unui stat oarecare, să î mpă rţ im venitul pe cap de salariat ş i veţ i vedea ce coeficient anormal va ieş i. Acest coeficient este cel mai contrarevoluţ ionar din lume ş i noi trebuie să -l pă zim ca pe cel mai mare secret. Deoarece, dacă din venit scă dem salariile ş i veniturile propietarilor pe care noi i-am desfiinţ at, atunci ră mâ ne pentru masa proletară aproape totdeauna o dividendă pasivă. Mai mult, dacă punem la socoteală scă derea volumului producţ iei ş i scă derea calită ţ ii. După cum vedeţ i, grevele despre care se afirmă că sunt un mijloc de a î mbună tă ţ i traiul proletariatului, constituie numai un paravan indispensabil pentru sabotarea producţ iei î n capitalism. Astfel, se unesc contradicţ iile sistemului proletar cu cele ale puterii de mijloc ş i fă uresc o armă dublă pentru revoluţ ie. Este uş or de î nţ eles că acest lucru nu vine de la sine, aceasta necesită o organizare, un conducă tor, o disciplină ş i mai ales puţ ine greş eli. Nu vi se naş te bă nuiala că celebrele " contradicţ ii interne ale capitalismului" mai ales ale Finanţ ei, ar putea fi organizate de cineva?

Ca idee fundamentală, vă reamintesc că Internaţ ionala proletară a fost la declanş area inflaţ iei î n concordanţ ă cu Finanţ a Internaţ ională. Acolo unde este concordanţ ă, este posibil ş i un pact. Acestea sunt cuvintele dumneavoastră.

Kuzmin: Vă d î n toate acestea o absurditate ş i o î ncercare de a crea un nou paradox, î ncâ t nu-mi pot î nchipui nimic. Î mi face impresia că dumneavoastră susţ ineţ i existenţ a unei Internaţ ionale Comuniste opusă Kominternului.

Rakovski: Exact. Câ nd am spus Finanţ a Internaţ ională am personificat-o exact aş a cum numim Kominternul. Enunţ area acestui Komintern nu spune că este duş manul...

Kuzmin: Dacă doriţ i să pierdem timpul aici cu sofistică ri sau lucruri fantastice, aţ i ales prost momentul.

Rakovski: Credeţ i poate, că eu sunt sclava din poveş tile celor 1001 nopţ i, care seară de seară î ş i risipeş te imaginaţ ia ca să î ş i salveze viaţ a? Nu, dacă sunteţ i de pă rere că eu bat câ mpii, greş iţ i.

Dar, ca să ajungem acolo unde ne-am propus, trebuie să limpezesc anumite lucruri importante, avâ nd î n vedere neş tiinţ a dumneavoastră totală î n materia " marxismului superior". Eu nu pot renunţ a la această clarificare, pentru că eu cunosc neş tiinţ a care domneş te la Kremlin. Vă rog să -mi spuneţ i dacă pot continua.

Kuzmin: Puteţ i continua, dar eu vă spun deschis: dacă totul se reduce la o discuţ ie fantasmagorică, plă cerea dumneavoastră va avea un epilog amarnic. V-am prevenit.

Rakovski: Continuu, ca ş i câ nd nu aş fi auzit nimic. Deoarece sunteţ i scolastic î n domeniul " Capitalului", iar eu aş dori să trezesc î n dumneavoastră aptitudini inductive, am să vă amintesc ceva special. Luaţ i seama vă rog, cu ce spirit ascuţ it descrie Marx industrialismul rudimentar î n Anglia de pe vremea sa, ş i câ t de respingă tor face portretul industriaş ului. Fantezia dumneavoastră, ca ş i a maselor, câ nd caută să -ş i reprezinte monstruosul " Capital", arată aş a cum l-a descris Marx: un industriaş burtos, ţ igară de foi î n gură, ghiorţ ă ind satisfă cut, care î ncearcă să seducă fiica sau nevasta lucră torului. Nu este aş a? Pe de altă parte, amintiţ i-vă câ t de ponderat ş i de bine crescut apare Marx cand descrie Finanţ ele. La bani nu apar renumitele lui " contradicţ ii interne".

Lumea financiară, ca unitate, nu există pentru el, comerţ ul ş i moneda sunt pentru el consecinţ ele sistemului capitalist de producţ ie, că ruia î i este subordonat ş i de care depinde.

Î n problema banilor, Marx apare reacţ ionar. Este surprinză tor că era aş a, cu toate că avea î naintea ochilor steaua cu cinci colţ uri, steaua sovietică, care stră lucea peste toată Europa; cei cinci fraţ i Rotschild cu bă ncile lor, domnind peste cea mai mare acumulare de capital pe care a vă zut-o omenirea.

Pe lâ ngă această monstruoasă realitate care orbea imaginaţ ia acelei epoci trece Marx cu vederea. Nu este curios? Poate că din această atitudine a lui Marx reiese un fenomen comun î n revoluţ iile ultimilor ani. Noi toţ i putem dovedi că atunci câ nd masele pun mâ na pe un oraş sau naţ iune, au o frică aproape superstiţ ioasă de bă nci ş i bancheri. Ei au ucis regi, generali, patriarhi, politiş ti, preoţ i ş i alţ i reprezentanţ i ai privilegiaţ ilor duş mă niţ i, au jefuit ş i au dat foc bisericilor, palatelor ş i chiar locurilor ş tiinţ ifice, dar aceş ti revoluţ ionari economico-sociali au respectat viaţ a bancherilor, iar bă ncile le-au lă sat neatinse. Pâ nă î n ziua câ nd am fost arestat, se petrecea la fel...

Kuzmin: Unde?

Rakovski: Î n Spania. Nu ş tiaţ i aceasta? Vă rog să -mi ră spundeţ i: nu vi se pare acest lucru curios? Nu-mi dau seama dacă aţ i observat asemă narea miraculoasă î ntre Internaţ ionala finanţ elor ş i Internaţ ionala proletariatului. Putem spune că una este oglinda celeilalte, Proletariatul fiind mai nou decâ t Finanţ ele.

Kuzmin: Unde vedeţ i o asemă nare la o asemenea contradicţ ie?

Rakovski: Obiectiv să spunem, ele sunt identice. Da, aş a cum am ară tat, Kominternul, susţ inut de reformiş ti ş i î ntregul aparat sindical, produce anarhie î n producţ ie, inflaţ ie, mizerie ş i disperarea maselor. Internaţ ionala Finanţ elor, conş tient sau inconş tient, sprijinită de financiarii particulari, creează aceleaş i condiţ ii, numai că î n numă r mult mai mare. Noi ne putem î nchipui de ce Marx a trecut sub tă cere " contradicţ iile interne" ale lumii Finanţ elor, lucruri care cu siguranţ ă n-au putut ră mâ ne neobservate de că tre el. Finanţ ele erau aliatul să u, ele acţ ionau irevoluţ ionar ş i jucau de pe atunci un mare rol.

Kuzmin: O coincidenţ ă inconş tientă, nu o alianţ ă care presupune un pact.

Rakovski: Dacă sunteţ i de acord, suspendă m acest aspect. Este mai bine să trecem la analiza subiectivă a Finanţ ei ş i să privim personajele care o reprezintă.

Este bine cunoscut că banii, prin puterea lor, sunt internaţ ionali. Din acest adevă r putem deduce că banul este cosmopolit. Finanţ ele î n vâ rf, adică Internaţ ionala Finanţ ei, neagă naţ ionalitatea ş i nu o recunoaş te. Ea nu recunoaş te nici Statul, de aceea, obiectiv privind, ea este anarhică, ş i aş a va fi î ntotdeauna: Stat î n Stat. Acest Stat exclude Puterea, Banul este Puterea, Banul este Statul. Suprastatul comunist pe care-l clă dim de peste o sută de ani, a că rui schemă este Internaţ ionala lui Marx (prototipul este Uniunea Sovietică ), nu este nimic altceva decâ t Puterea curată. Identitatea ambelor creaţ ii este perfectă. Este o predestinare, deoarece personajele care le-au creat au fost identice: financiarul ş i comunistul sunt amâ ndoi internaţ ionaliş ti. Ambii, din motive diferite ş i cu mijloace diferite, duc ră zboi î mpotriva statului naţ ional burghez. Marxistul care face parte din statul comunist este un internaţ ionalist. Financiarul neagă statul naţ ional burghez, ca scop î n sine; putem spune că nu este internaţ ionalist, ci un cosmopolit anarhic. Astă zi el se prezintă î n felul acesta, dar vom vedea mai departe cine este el ş i ce vrea. Î n sens negativ, după cum vedeţ i, este o analogie î ntre comunistul internaţ ionalist, financiarul cosmopolit, deci î ntre Internaţ ionala comunistă ş i Internaţ ionala finanţ ei.

Kuzmin: Analogie subiectivă, î ntâ mplă toare, care î nsă la ră dă cină, nu ţ ine.

Rakovski: Permiteţ i-mi să nu vă ră spund, ca să nu pierd firul logic. Eu vreau numai să subliniez axioma de bază. Banul î nseamnă puterea. Banul este ş i centrul gravitaţ iei î n lume. Nu-i aş a?

Kuzmin: Continuaţ i, vă rog.

Rakovski: Ca să î nţ elegem cum a fost posibil ca Internaţ ionala Finanţ ei să devină stă pâ nă peste Bani, acest talisman magic, care a devenit azi pentru oameni ceea ce odată a fost Dumnezeu ş i Naţ iunea, acest lucru este mai mult decâ t arta strategiei revoluţ ionare, acest lucru este î n acelaş i timp artă ş i revoluţ ie. Eu vă voi explica.

Î n timp ce masele ş i istoricii erau orbiţ i de ră cnetele ş i succesul Revoluţ iei Franceze, regele ş i privilegiaţ ii detronaţ i de putere ş i nimiciţ i, nu au observat că o mâ nă de oameni tă cuţ i, prudenţ i ş i din umbră au pus mâ na pe putere, pe adevă rata putere monarhică, aproape dumnezeiască. Masele n-au observat că stră inii au pus mâ na pe putere ş i aveau să introducă un sclavagism mai mare decâ t cel de pe timpul regilor. Regele, prin religiozitate, prin principii morale, prin neghiobia lui, nici nu a fost î n stare de un asemenea sclavagism. De aceea au ş i fost î n stare aceş ti oameni să smulgă regilor puterea, prin calită ţ ile lor intelectuale ş i cosmopolite. Bineî nţ eles, aceş ti oameni, din naş tere, nu sunt creş tini ci cosmopoliţ i.

Kuzmin: Care să fie puterea magică pe care ş i-au î nsuş it-o?

Rakovski: Ş i-au î nsuş it privilegiul regal de a bate monedă. Vă rog nu zâ mbiţ i, nu-mi vine să cred că nu ş tiţ i ce î nseamnă a bate monedă. Mă vă d î n postura unui medic care trebuie să explice unuia de la Institutul Pasteur bacteriologia... Dar nu vă acuz de această ignoranţ ă. O limbă care a jonglat cu cuvinte ce au ascuns adevă rate fapte ş i ţ eluri nu poate mijloci noţ iuni exacte. Eu am vorbit despre monedă; am vă zut î n ochii dumneavoastră că v-aţ i gâ ndit la moneda fizică, din metal sau hâ rtie. Nu, î nsă! Acesta nu este Banul! Banul fizic care este î n circulaţ ie este un adevă rat anacronism. Dacă acesta este î ncă î n circulaţ ie, numai datorită unui atavism practic, unei iluzii, unei ficţ iuni a fanteziei se mai menţ ine.

Kuzmin: Un paradox fantastic, aproape poetic!

Rakovski: Fantastic, dacă vreţ i, dar nu paradox. Eu ş tiu că î n zilele noastre se bat monezi cu insigne regale sau bancnote cu insigne naţ ionale, dar ce î nsemnă tate mai au acestea?

Marea masă a banilor circulă î n lume, banii marilor tranzacţ ii, contravaloarea bogă ţ iilor naţ ionale o au " Aceia" la care fac mereu aluzie. Titluri, obligaţ iuni, cecuri, poliţ e, note bancare, conturi, cursuri, cifre ş i mereu cifre, au că zut ca niş te imense cascade de apă ş i au inundat popoare. " Aceia", ca niş te psihologi foarte subtili, ş i-au permis î ncă mai mult, datorită lipsei generale a sancţ iunilor ş i datorită ignoranţ ei totale.

Peste imensele sume financiare au creat " Creditele", î nzestrâ ndu-le cu un caracter infinit ş i cu iuţ eala gâ ndului. O abstracţ iune, o cifră, un credit, o credinţ ă puteţ i î nţ elege? Escrocherie, bani falş i la un curs legal... Cu alte cuvinte, ca să mă î nţ elegeţ i mai bine, bă nci, burse, î ntregul sistem financiar sunt o maş ină rie gigantică care este o monstruozitate contra naturii, cum a spus Aristotel: banul să producă iar ban, este o nelegiuire faţ ă de economie; î n cazul financiarilor e nelegiuire faţ ă de Codul penal, deoarece este o afacere că mă tă rească.

Î mi dau seama ce argument vor aduce: că lucrează cu procente legale. Dar dacă amintim acest lucru, camă ta ră mâ ne aceeaş i, deoarece chiar dacă procentul este stabilit de lege, ei î nş eală prin falsul unui capital ce nu există. Bă ncile au totdeauna posibilitatea să dea credite, bani î n cifre, care sunt de cinci sau o sută de ori mai mari decâ t suma pe care o au la dispoziţ ie drept capital fizic. Lă sâ nd la o parte creditele ce depă ş esc banii depuş i la bancă, este vorba aici de un capital inexistent care aduce procente, î n consecinţ ă, aceste procente sunt î ndreptă ţ ite. Vă rog să ţ ineţ i seama că eu vorbesc aici de un sistem care este mai puţ in culpabil. Imaginaţ i-vă, dacă puteţ i, o mâ nă de oameni cu o putere neî ngră dită asupra proprietă ţ ii bunurilor reale, dictatori absoluţ i asupra valorii adevă rului, adică dictatori ai producţ iei ş i distribuţ iei, deci ai muncii ş i consumului. Dacă aveţ i putere de imaginaţ ie, î nchipuiţ i-vă acest lucru pe plan mondial ş i veţ i recunoaş te efectul anarhic ş i revoluţ ionar pe plan social ş i moral. M-aţ i î nţ eles?

Kuzmin: Nu, î ncă nu.

Rakovski: Desigur, este greu să pricepi minuni.

Kuzmin: Minuni?

Rakovski: Da, minuni! Nu este o minune dacă o bancă de lemn se transformă î ntr-o catedrală? Asemenea minuni au tră it î n ultimul timp oamenii de nenumă rate ori, fă ră a clipi din ochi. Este o minune uimitoare că tarabele unde că mă tarii negociau cu banii lor, s-au transformat î n " temple". La fiecare colţ de stradă triumfă faţ adele lor pă gâ ne, că tre care aleargă mulţ imea stă pâ nită de o credinţ ă pe care nici zeii n-au reuş it să le-o insufle: să aducă tot ce au zeului " Ban", despre care sunt convinş i că stă pe tronul safeului bancherului ş i are puterea dumnezeiască să î nmulţ ească banul la nesfâ rş it.

Kuzmin: Aceasta este noua religie a burgheziei leneş e.

Rakovski: Desigur, religie. Religia Puterii!

Kuzmin: Aş adar, dumneavoastră sunteţ i un poet al economiei?

Rakovski: Î ţ i trebuie o doză de poezie ca să -ţ i faci o imagine despre finanţ e, opera cea mai genială ş i mai revoluţ ionară din toate timpurile.

Kuzmin: Este un mod de a vedea greş it. Finanţ ele, aş a cum le-a definit Marx ş i mai ales Engels, sunt determinate de sistemul de producţ ie capitalist.

Rakovski: Exact, dar invers: sistemul producţ iei capitaliste este determinat de Finanţ e. Ceea ce Engels aduce ca argument contrar ş i ceea ce caută să demonstreze, este dovada cea mai convingă toare că Finanţ ele domină producţ ia burgheză. Ş i pentru că aş a este, Marx ş i Engels au evitat să enunţ e ş i să dea la iveală Finanţ ele, cea mai grandioasă maş ină rie a Revoluţ iei, un joc de copil î n comparaţ ie cu Kominternul.

Dimpotrivă, folosindu-se de talentul lor ş tiinţ ific, au camuflat î ncă o dată adevă rul î n interesul Revoluţ iei. Ş i acest lucru l-au fă cut amâ ndoi.

Kuzmin: Povestea nu este nouă. Î mi amintesc că aş a ceva a scris Trotzki, acum zece ani... câ nd a proclamat că Kominformul este o organizaţ ie conservatoare, asemenea bursei din New York ş i că marii bancheri sunt promotorii Revoluţ iei.

Rakovski: Da, acest lucru l-a scris î ntr-o broş ură mică, unde a prezis ş i decă derea imperiului britanic. El se î ntreba: Cine î mpinge Anglia de partea Revoluţ iei? ş i tot el ră spundea: Nu Moscova, ci New Yorkul.

Kuzmin: Dar vă amintiţ i că tot el a afirmat că, dacă oamenii Finanţ elor au pregă tit de la New York Revoluţ ia, acest lucru l-au fă cut inconş tient!

Rakovski: Motivul pentru care v-am spus că Marx ş i Engels au ascuns adevă rul, este valabil ş i pentru Trotzki.

Kuzmin: Am apreciat la Trotzki punctul lui de vedere, prin care se exprima aproape literar: " Bancherii î ndeplinesc irezistibil ş i inconş tient misiunea lor revoluţ ionară ".

Rakovski: Ş i ei î ndeplinesc misiunea lor, cu toate că Trotzki î i arată cu degetul? Curios că nu-ş i schimbă tactica!

Kuzmin: Financiarii sunt revoluţ ionari inconş tienţ i, datorită neputinţ ei lor psihice, ei nu vă d consecinţ ele pâ nă la sfâ rş it.

Rakovski: Credeţ i î ntr-adevă r acestea? Credeţ i că aceste adevă rate genii acţ ionează inconş tient? Î i consideraţ i pe aceş ti oameni de care ascultă azi o lume î ntreagă, drept o mâ nă de idioţ i? Aceasta ar fi o contradicţ ie î ngrozitoare.

Kuzmin: Adică, ce vreţ i să spuneţ i?

Rakovski: Foarte simplu. Eu afirm că ei sunt, obiectiv ş i subiectiv, revoluţ ionari conş tienţ i.

Kuzmin: Bancherii, aţ i î nnebunit?

Rakovski: Eu nu, poate dumneavoastră; reflectaţ i, vă rog. Aceş ti oameni sunt oameni ca mine ş i ca dumneavoastră. Că ei posedă bani, că ei sunt debitorii creditelor, acestea nu sunt ambiţ iile lor finale. La ei, ambiţ ia este pentru Putere. De ce să nu aibă aceş ti bancheri, acces spre stă pâ nirea totală?

Kuzmin: Dacă î nsă ei au deja î n mâ nă puterea economică, ce ş i-ar mai putea dori?

Rakovski: Repet, puterea totală. O putere ca a lui Stalin asupra Uniunii Sovietice, dar pe plan universal.

Kuzmin: O putere ca a lui Stalin, dar cu scop invers.

Rakovski: Puterea, dacă este î ntr-adevă r absolută, este numai una. Gâ ndul la absolut exclude diversitatea. Aş adar, puterea spre care tind Kominternul ş i Kapinternul pentru a avea influenţ ă politică trebuie să fie identică. Puterea absolută este scop î n sine; altfel nu este absolută. Pâ nă acum, nu se cunoaş te o maş ină rie a puterii totale mai mare ca statul comunist. Puterea burghezo-capitalistă, chiar la apogeul ei, a fost o putere limitată, câ nd faraonii ş i cezarii î n antichitate au fost î ntruchiparea zeilor, viaţ a economică era atâ t de primitivă ş i aparatul tehnic al statului atâ t de î napoiat, î ncâ t era destul spaţ iu liber de acţ iune pentru individ. Î nţ elegeţ i că aceia care stă pâ nesc deja naţ iuni ş i guverne pe acest pă mâ nt doresc să fie stă pâ ni absoluţ i? Î nţ elegeţ i că acesta este singurul lucru pe care î ncă nu l-au atins?

Kuzmin: Interesant, cel puţ in ca un aspect al nebuniei.

Rakovski: Mai puţ in nebuni decâ t Lenin, care visa î ntr-o mansardă î n Elveţ ia să domine î ntreaga lume, sau Stalin, care visa acelaş i lucru dintr-o colibă de lemn, unde era surghiunit î n Siberia. O asemenea ambiţ ie mi se pare mult mai naturală la aceş ti domni ai banilor, de la nivelul unui zgâ rie-nori î n New York.

Kuzmin: Să ajungem la un final. Cine sunt " Aceia"?

Rakovski: Credeţ i că dacă aş ş ti cine sunt " Aceia", m-aş afla aici î ntemniţ at?

Kuzmin: De ce?

Rakovski: Foarte simplu, cine-i cunoaş te pe " Aceia" nu se află î n postura să fie obligat să -i numească. Aceasta este o regulă elementară a conspiraţ iei inteligente, ş tiţ i ş i dumneavoastră.

Kuzmin: N-aţ i spus dumneavoastră că ei sunt bancheri?

Rakovski: Eu nu, amintiţ i-vă că eu am spus totdeauna " Finanţ a Internaţ ională " ş i câ nd voiam să -i numesc am spus mereu " Aceia" ş i nimic altceva. Dacă vreau să vă informez, mă pot referi numai la fapte, nu pot numi persoane, deoarece eu nu-i cunosc. Cred că nu vă î nş el, dacă spun că " Aceia" nu sunt persoane care ocupă funcţ ii î n politică sau bă nci, î n lume. După câ te ş tiu, de la omorâ rea lui Rathenau - Rathenau de la Rapallo - ei folosesc î n politică ş i î n Finanţ e numai intermediari. Bineî nţ eles, bă rbaţ i î n care au deplină î ncredere, care garantat le sunt fideli, din o mie de motive. De aceea putem fi siguri că politicienii ş i bancherii sunt oamenii lor " de paie", oricâ t de mare ar fi rangul lor sau oricâ t ar voi să pară că sunt Independenţ i.

Kuzmin: Totul este logic ş i de î nţ eles, dar nu cumva dumneavoastră î ncercaţ i să camuflaţ i ş i să vă jucaţ i de-a v-aţ i ascunselea? După cele ce cunosc eu din acte ş i despre persoana dumneavoastră, aţ i jucat un rol mult prea mare î n această conspiraţ ie, ca să nu ş tiţ i mai multe. Nu bă nuiţ i cel puţ in o persoană dintre " Aceia"?

Rakovski: Da, dar poate n-o să mă credeţ i. Eu cred că sunt personalită ţ i mistice ale Puterii absolute, un fel de Gandhi, dar nu atâ t de bă tă toare la ochi. Nume sau adrese ale " Acelora" nu cunosc. Imaginaţ i-vă: Stalin ar stă pâ ni azi Uniunea Sovietică ca un simplu cetă ţ ean, fă ră ziduri ş i fă ră gardă personală. Care ar fi mijlocul prin care s-ar putea feri de atentate? Mijlocul fiecă rui conspirator, indiferent câ tă putere are, este anonimatul!

Kuzmin: Este foarte logic ceea ce spuneţ i, totuş i eu nu vă pot crede.

Rakovski: Vă rog să mă credeţ i, eu nu ş tiu! Dacă aş ş ti, ce fericit aş fi eu azi! N-aş sta aici pe scaun să -mi apă r viaţ a! Eu î nţ eleg î ndoiala dumneavoastră ş i că meseria de poliţ ist vă î mpinge să aflaţ i lucruri mai concrete. Ca să vă fac pe plac ş i ca o necesitate î n discuţ ia pe care o ducem, voi î ncerca să vă iniţ iez.

Ş tiţ i că istoria nescrisă, pe care o cunoaş tem numai noi, î l dă pe Adam Weishaupt, î n secret, ca î ntemeietorul primei Internaţ ionale comuniste. El era ş eful Iluminaţ ilor, ordin mason cunoscut; numele l-a purtat de la a doua conspiraţ ie comunistă, anticreş tină a epocii noastre. Acest mare revoluţ ionar, semit ş i iezuit, a prevă zut triumful Revoluţ iei franceze; el s-a decis (sau a fost î nsă rcinat) să creeze o organizaţ ie absolut secretă - se spune că ş eful lui a fost filozoful Mendelssohn - ş i să conducă mai departe ţ elurile politice ale Revoluţ iei franceze, spre a o transforma î ntr-o revoluţ ie socială, pentru î nfă ptuirea comunismului. Î n acele timpuri era un mare pericol enunţ area comunismului ca scop.

De aici toate mă surile de precauţ ie ale Iluminaţ ilor. A trebuit să treacă î ncă un secol, pentru ca cel ce se intitula comunist să nu fie aruncat î n î nchisoare sau executat. Ceea ce a ră mas un mister, este legă tura î ntre Weishaupt cu aderenţ ii lui ş i primul Rotschild. Aceş ti renumiţ i bancheri au finanţ at primul Komintern (Revoluţ ia franceză ).

⇐ Предыдущая 1 2 345 6 7 Следующая ⇒