Interogatoriul luat lui Cristian Jurevitsch Rakovski -ambasadorul sovietic la Paris - de funcţionarul GPU Gabriel G. Kuzmin, la 26 ianuarie 1938, la Moscova 1 страница

Kuzmin: După cum ne-am î nţ eles la Lubjanka, eu mi-am dat osteneala să obţ in o ultimă ş ansă pentru dumneavoastră; prezenţ a dumneavoastră aici este o dovadă că aceasta mi-a reuş it. Să vedem dacă nu ne veţ i î nş ela.

Rakovski: Eu sper că nu.

Kuzmin: Î nainte de toate î nsă, un sfat ca de la om la om: aici este vorba numai de adevă rul curat. Nu de " adevă r pentru proces", care, î n lumina mă rturisirilor celorlalţ i inculpaţ i, trebuie să fie conform cu cerinţ a politică a " raţ iunii de stat", cum se spune î n Occident.

Cerinţ ele politicii internaţ ionale ne fac să ţ inem secret adevă rul, " adevă ratul adevă r". Indiferent cum va decurge procesul, popoarele ş i oamenii vor afla numai ce trebuie să afle; unul singur trebuie să ş tie totul: Stalin. Cuvintele dumneavoastră aici, indiferent cum vor fi, nu vă pot agrava propria situaţ ie. Aceasta, după cum ş tiţ i, nu poate fi mai gravă. Vă puteţ i numai î mbună tă ţ i situaţ ia. Vă puteţ i recâ ş tiga viaţ a pierdută. Aş adar, vrem să vedem: voi toţ i aţ i recunoscut că sunteţ i spioni ai lui Hitler, î n slujba Gestapoului ş i a OKW*, nu-i aş a?

Rakovski: Da!

Kuzmin: Ş i sunteţ i î n adevă r, spioni ai lui Hitler?

Rakovski: Da!

Kuzmin: Nu, Rakovski, nu! Spuneţ i adevă rul, un adevă r pentru proces!

Rakovski: Noi nu suntem spioni ai lui Hitler, noi î l urâ m pe Hitler, asa cum î l ură ş ti dumneata, aş a cum î l poate urâ Stalin, poate chiar mai mult. Dar problema este foarte complicată.

Kuzmin: Î ncerc să vă ajut. Poate ş tiu ş i eu ceva. Voi trotzkiş tii, aţ i luat contact cu Statul major german, nu-i aş a?

Rakovski: Da!

Kuzmin: De câ nd?

Rakovski: Data exactă nu mi-o amintesc, dar curâ nd după ră sturnarea lui Trotzki, cu mult î nainte de venirea lui Hitler la putere.

Kuzmin: Atunci, nu sunteţ i spioni personali ai lui Hitler sau ai regimului lui?

Rakovski: Exact, am fost cu mult î nainte.

Kuzmin: Cu ce scop? Poate să -l ajutaţ i î ntr-o victorie ş i să cedaţ i teritorii ruseş ti Germaniei?

Rakovski: Nu, bineî nţ eles că nu.

Kuzmin: Atunci, ca spioni ordinari, pentru bani?

Rakovski: Pentru bani? Noi nu am primit nici o marcă de la germani. Hitler nu are nici pe departe atâ ţ ia bani ca să cumpere

---------------

* Comandamentul General al Wermachtului

un comisar al poporului Uniunii Sovietice, î nsă rcinat cu afaceri externe, care are î nsă la dispoziţ ia lui un buget mai mare decâ t averea lui Ford, Morgan ş i Vanderbilt la un loc, fă ră să dea socoteală.

Kuzmin: Atunci, din ce motive?

Rakovski: Î mi permiteţ i să vorbesc liber?

Kuzmin: Vă rog chiar, pentru acest lucru v-am chemat.

Rakovski: N-a avut ş i Lenin un motiv mai important să accepte ajutorul Germaniei, ca să poată ajunge î n Rusia? Trebuie acceptate calomniile care s-au î ndreptat î mpotriva lui? Nu l-au numit ş i pe el, un spion al Kaiserului?

Legă turile lui cu Kaiserul, intervenţ ia Germaniei care a favorizat intrarea bolş evicilor î n Rusia, bolş evicii fiind instigatorii care au facilitat î nfrâ ngerea Rusiei, sunt doar fapte evidente.

Kuzmin: Dacă ele sunt adevă rate sau false, aceasta nu face parte din discuţ ia noastră.

Rakovski: Nu, permiteţ i-mi să î nchei cu acestea. Nu este sigur că felul de a acţ iona al lui Lenin a fost de folos statului german? Permiteţ i-mi: aici este vorba de pactul Brest-Litovsk, prin care teritorii imense au fost puse la dispoziţ ia Kaiserului.

Cine a proclamat î ncă î n 1913, că î nfrâ ngerea este favorizată de bolş evism? Lenin. Eu cunosc pe de rost scrisoarea lui, adresată lui Gorki:

" Ră zboiul dintre Austria ş i Rusia va fi pentru Revoluţ ie de mare folos, dar nu este sigur că Franz Josef ş i Nikita ne vor oferi acest prilej".

Observaţ i? Noi, aş a-ziş ii trotzkiş ti, am plă nuit î nfrâ ngerea î n 1905, Lenin referindu-se, chiar, la această metodă, î n 1913, iar noi urmă m pâ nă azi această tactică, tactica lui Lenin.

Kuzmin: Cu mica deosebire, Rakovski, că azi î n Uniunea Sovietică domneş te socialismul ş i nu ţ arismul.

Rakovski: Sunteţ i convins de durata socialismului î n Uniunea Sovietică?

Kuzmin: Nu este Uniunea Sovietică socialistă?

Rakovski: Pentru mine, numai cu numele. Aici este adevă ratul motiv al Opoziţ iei. Trebuie să -mi î ngă duiţ i - dacă urmă rim o logică pură - trebuie să -mi daţ i dreptate că noi, teoretic ş i raţ ional, avem acelaş i drept să spunem " Nu", câ nd Stalin a spus " Da"?

Ş i dacă victoria comunismului cere provocarea unei î nfrâ ngeri, atunci cei ce socot că comunismul a fost tră dat de bonapartismul lui Stalin, au tot atâ ta drept să provoace o î nfrâ ngere, cum a fă cut-o Lenin.

Kuzmin: Eu cred, Rakovski, că acest stil î nalt dialectic vă atrage spre teoretiză ri. Î n public, bineî nţ eles, vă voi contrazice; eu recunosc că î n situaţ ia dumneavoastră este singurul argument plauzibil, î nsă cred că pot dovedi că este un sofism. Dar aceasta o lă să m pe altă dată, vom avea cu siguranţ ă ocazia ş i sper că î mi veţ i acorda o revanş ă. Pentru moment î nsă, numai atâ t; dacă acţ iunea dumneavoastră vizează î nfrâ ngerea î nsă ş i a Uniunii Sovietice ş i are ca scop instaurarea socialismului, a adevă ratului socialism, după dumneavoastră - trotzkismul, î n momentul de faţ ă o asemenea î nfrâ ngere este lipsită de scop ş i sens, toate cadrele ş i promotorii acestei acţ iuni vor fi consecvent " lichidaţ i", aş a cum o facem noi acum. Î nfrâ ngerea va avea ca urmare î ntronarea unui " Fü hrer" sau a unui ţ ar fascist, nu-i aş a?

Rakovski: Desigur, concluzia dumneavoastră este justă.

Kuzmin: Aş adar, cred că noi am ajuns departe. Eu, stalinist, dumneavoastră trotzkist, am fă cut din imposibil posibil ş i am ajuns la un punct î n care suntem de acord. Noi suntem amâ ndoi de pă rere că astă zi Uniunea Sovietică nu are voie să fie î nvinsă.

Rakovski: Trebuie să recunosc, că n-am crezut să am î naintea mea un om atâ t de inteligent. Î ntr-adevă r, acum ş i î ncă mulţ i ani de acum î nainte, nu avem voie să dorim î nfrâ ngerea Uniunii Sovietice sau să o provocă m, pentru că astă zi - acest lucru este sigur - nu am fi î n mă sură să tragem folos dintr-o acaparare a puterii. Noi, comuniş tii, nu am avea nici un avantaj.

Aceasta este î ntr-adevă r situaţ ia, sunt de acord cu dumneavoastră. Nimicirea statului stalinist nu ne poate interesa pe noi. Eu spun aceasta, subliniind că acest stat este, dintre toate, cel mai anticomunist. După cum vedeţ i, eu sunt sincer.

Kuzmin: Recunosc, aceasta este singura cale ca să ne putem î nţ elege. Dar vă rog să -mi daţ i o explicaţ ie î ntr-o chestiune pe care eu o calific drept contradicţ ie: dacă pentru dumneavoastră statul sovietic este cel mai anticomunist, de ce nu doriţ i azi distrugerea lui? Altul va fi mai puţ in anticomunist, obstacolul va fi mai mic ş i aţ i putea instaura comunismul dumneavoastră adevă rat.

Rakovski: Nu, aceasta este o deducţ ie prea simplistă. Chiar dacă bonapartismul lui Stalin stă î n contradicţ ie cu comunismul, ca Napoleon fată de Revoluţ ie, este clar că Uniunea Sovietică are mai departe o doctrină ş i o formă comunistă, ea are un comunism formal ş i nu real. Aş a cum dispariţ ia lui Trotzki a permis automat lui Stalin să transforme comunismul real î n unul formal, tot aş a dispariţ ia lui Stalin va permite transformarea comunismului să u formal î ntr-unul real. Î ntr-o oră am realiza aceasta. M-aţ i î nţ eles?

Kuzmin: Da, bineî nţ eles. Mi-aţ i spus un adevă r clasic, nimeni nu distruge ce doreş te să moş tenească. Ei bine, aceasta este o prezentare sofisticată. Se bazează pe presupuneri, care nu corespund faptelor ş i anume, anticomunismul lui Stalin. Avea Uniunea Sovietică proprietate privată? Exista un plan individual, o plusvaloare? Existau clase? Nu vreau să enumă r mai mult, ce reprezintă toate acestea?

Rakovski: Eu am admis existenţ a unui comunism formal. Tot ceea ce enumeraţ i, sunt forme goale.

Kuzmin: Aş a? Dintr-un pur capriciu?

Rakovski: Nu, este o necesitate! Nu este posibil să ţ inem î n loc evoluţ ia doctrinei materialiste, chiar dacă dorim să o î ncetinim. Ş i cu ce preţ! Cu preţ ul că î n teorie o propagă m, iar î n practică o combatem. Puterea ce mâ nă omenirea spre comunism este de neî nvins, această putere î nsă, î n cazul unei î ntorsă turi, stă î n calea revoluţ iei permanente.

Kuzmin: Un exemplu?

Rakovski: Hitler. Este exemplul cel mai vă dit. El s-a folosit de socialism pentru a combate socialismul. De aici, socialismul lui antisocialist - acesta este naţ ional-socialismul.

Stalin are nevoie de un comunism pentru a î nvinge comunismul.

De aici comunismul lui anticomunist, acesta este naţ ional-comunismul să u. Paralela bate la ochi. Totuş i, antisocialismul lui Hitler ş i anticomunismul lui Stalin reuş esc, chiar fă ră voia lor, să instaureze un socialism ş i un comunism. Cu voinţ a sau cu ş tiinţ a lor, aceş tia clă desc un socialism ş i un comunism formal, pe care noi, moş tenitorii lui Marx, trebuie să le acceptă m.

Kuzmin: Moş tenire? Cine moş teneş te ş i pe cine? Lichidarea trotzkismului este definitivă.

Rakovski: Chiar dacă dumneavoastră o spuneţ i, eu nu sunt convins, cu toate " lichidă rile" enorme ce au loc; noi, comuniş tii, le vom supravieţ ui. Câ t de lungi ar fi tentaculele Ohranei lui Stalin, ele nu pot cuprinde pe toţ i comuniş tii.

Kuzmin: Rakovski, vă rog, la nevoie vă ordon, să vă abţ ineţ i de la aluzii jignitoare. Nu faceţ i uz, vă rog, de imunitatea dumneavoastră diplomatică.

Rakovski: Cum, î ncă sunt ministru plenipotenţ iar? Sau ambasador? Al cui?

Kuzmin: Exact spus, al statului stalinist, acest trotzkism eş uat, dacă î l pot numi astfel.

Rakovski: Aceş tia, la care faceţ i aluzie, nu m-au î mputernicit ş i nici nu sunt reprezentantul lor. Dv. m-aţ i numit.

Kuzmin: Î ncep să am î ncredere. Eu notez î n favoarea dumneavoastră că, atunci câ nd am pomenit de trotzkism, dumneavoastră nu l-aţ i negat. Acesta este un start bun.

Rakovski: Cum aş putea eu să -l neg? Eu l-am adus î n discuţ ie.

Kuzmin: După ce noi amâ ndoi am ajuns la o î nţ elegere, că există un anumit trotzkism, vă rog să -mi daţ i câ teva detalii ca să le pot preciza î n raportul meu.

Rakovski: Eu pot face aluzie la fapte, care cred eu că fac parte din temă, î nsă nu pot fi sigur că sunt ideile " acelora".

Kuzmin: Deci, aş a trebuie să î nţ eleg.

Rakovski: Suntem de acord că acum Opoziţ ia nu are interes să -l ră stoarne pe Stalin, deoarece nu-l poate î nlocui fizic. Suntem de aceeaş i pă rere. Î nsă, un fapt sigur este că agresorul potenţ ial există. Este marele nihilist Hitler, care-ş i î ndreaptă pistolul Wermachtului contra î ntregului orizont. Cu sau fă ră ajutorul vostru - va deschide el focul contra Uniunii Sovietice? Pentru noi este enigma hotă râ toare. Am pus problema bine?

Kuzmin: Problema este bine pusă, pentru mine î nsă nu este o enigmă hotă râ toare. Eu consider agresiunea lui Hitler asupra Uniunii Sovietice mai mult ca sigură.

Rakovski: De ce?

Kuzmin: Foarte simplu, pentru că cei ce-i dau instrucţ iuni, ordonă astfel. Hitler nu este decâ t condottierul capitalismului internaţ ional.

Rakovski: Recunosc existenţ a acestui pericol, dar de aici ş i pâ nă la certitudinea că Hitler va ataca Uniunea Sovietică, sunt pră pă stii adâ nci.

Kuzmin: Agresiunea stă î nsă ş i î n natura fascismului; afară de aceasta, toate statele capitaliste, care l-au ajutat să se î narmeze, î l î mping spre acest lucru. De asemenea, i-au î nlesnit î nsuş irea diferitelor baze strategice ş i economice. Acest lucru este evident.

Rakovski: Dumneavoastră uitaţ i un lucru important: reî narmarea lui Hitler ş i nerespectarea tratatului de la Versailles au fost favorizate de statele capitaliste, î ntr-o vreme câ nd î n Rusia Opoziţ ia (trotzkiş tii) era prezentă ş i noi am fi putut fi urmaş ii unui Stalin î nvins. Socotiţ i aceasta o simplă coincidenţ ă?

Kuzmin: Eu nu vă d nici o legă tură î ntre faptul că acţ iunile tratatului de la Versailles i-au permis lui Hitler reî narmarea ş i existenţ a opoziţ iei î n Rusia. Î nsemnă tatea hitlerismului este clară ş i logică. Agresiunea lui Hitler asupra Uniunii Sovietice se afla de mai mult timp menţ ionată î n programul să u. Distrugerea comunismului ş i î ntinderea lui spre est este dogmă î n " Mein Kampf", acest talmud al naţ ional-socialismului, iar politica " î nvingerii", al că rei adept sunteţ i, ar voi să facă uz de această ameninţ are, fiind pe linia ideologiei dumneavoastră politice.

Rakovski: Da, la prima vedere toate acestea par logice ş i de la sine î nţ elese, dar sunt prea logice ş i simple, ca să fie adevă rate.

Kuzmin: Ca să î mpiedică m acest lucru, ca să nu ne atace Hitler, ar fi î nţ elept să miză m pe alianţ a Franţ ei; dar este o copilă rie să ne î nchipuim că capitalismul ar face sacrificii pentru salvarea comunismului.

Rakovski: Dacă discută m ca la o î ntrunire populară, fă ră să avem prea multe cunoş tinţ e politice, aveţ i perfectă dreptate. Dar, dacă dumneavoastră credeţ i serios ce spuneţ i, sunt deziluzionat. Eu am socotit că forţ ele de securitate ale lui Stalin au un î nalt nivel politic.

Kuzmin: De altfel, agresiunea hitleristă asupra Uniunii Sovietice este o necesitate dialectică, adică ea va ridica soarta luptei de clasă la nivel internaţ ional. De partea lui Hitler va sta de nevoie î ntreaga lume capitalistă.

Rakovski: Privind dialectica dumneavoastră scolastică î mi fac o imagine ş i mai să ră că cioasă a nivelului politic al staliniş tilor. Vă aud vorbind cum ar vorbi Einstein unor elevi de liceu despre fizica cuantică. Eu constat că v-aţ i î nsuş it din marxism numai ce este elementar: demagogia ş i populismul.

Kuzmin: Dacă nu se intră prea mult î n amă nunte, vă rog să -mi dezvă luiţ i ceva din " teoria relativită ţ ii" ş i " teoria cuantică " a marxismului.

Rakovski: Fă ră ironie! Eu vorbesc î n numele unor idealuri î nalte. Î n marxismul elementar, care se î nvaţ ă î n universită ţ ile lui Stalin, puteţ i gă si motivul care contrazice teza dumneavoastră, a necesită ţ ii agresiunii lui Hitler asupra Uniunii Sovietice. Azi marxismul este î ncă piatră de hotar, contradicţ ie î n sâ nul capitalismului, boală incurabilă ş i distructivă a capitalismului. Nu-i aş a?

Kuzmin: Aş a este.

Rakovski: Dacă î ntr-adevă r capitalismul suferă economic din cauza contradicţ iilor interne? Economia ş i politica sunt entită ţ i de sine stă tă toare, ele sunt factori sau dimensiuni ale elementului social luat î n î ntregime. Contradicţ iile interne se manifestă pe tă râ m social ş i influenţ ează factorul economic sau politic, sau pe amâ ndouă. Ar fi absurd să numim ca insucces î n economie, dar succes pe tă râ m politic, teza dumneavoastră cu privire la atacarea Uniunii Sovietice.

Kuzmin: Construcţ ia dumneavoastră se bazează numai pe contradicţ ia sau soarta inevitabilă a burgheziei, de a pieri î nainte de a se ajunge ca Hitler să atace Uniunea Sovietică. Eu sunt marxist, Rakovski, dar î ntre noi fie vorba, ş i fă ră să jignesc un luptă tor, cu toată credinţ a mea î n Marx, nu pot admite, la fel ca Stalin, că existenţ a Uniunii Sovietice se bazează pe eroarea duş manilor ei.

Rakovski: Eu î nsă da, nu mă priviţ i vă rog aş a, eu nu glumesc ş i nici nu sunt nebun.

Kuzmin: Permiteţ i-mi cel puţ in să fiu sceptic, atâ ta timp câ t nu-mi aduceţ i argumente care susţ in această teză.

Rakovski: Vedeţ i câ tă dreptate am avut să consider pregă tirea dumneavoastră marxistă, mediocră? Dumneavoastră reacţ ionaţ i ca un luptă tor oarecare din râ ndul maselor.

Kuzmin: Ş i nu am dreptate?

Rakovski: Da, aidoma unui ş ef de cadre, unui birocrat sau marii mase populare. Ei trebuie să creadă aş a ş i să scandeze î ncontinuu. Vă rog să mă ascultaţ i î n mod confidenţ ial - marxismul se aseamă nă cu religiile esoterice din antichitate: credincioş ii trebuiau să cunoască numai lucrurile elementare, de suprafaţ ă, dacă se urmă rea impunerea credinţ ei; deci, î n revoluţ ie la fel ca î n religie.

Kuzmin: Nu cumva doriţ i să -mi dezvă luiţ i un marxism misterios, cam î n felul unei noi masonerii?

Rakovski: Nu, nimic din esoteric. Dimpotrivă, vă voi explica clar, ca lumina zilei. Marxismul, î nainte de a deveni un sistem filozofic, politic sau economic, a fost o conspiraţ ie î n vederea revoluţ iei.

Ş i fiindcă pentru noi revoluţ ia este o realitate absolută, politica, economia sau filozofia sunt adevă ruri numai î n mă sura î n care folosesc revoluţ iei. Adevă rul subiectiv, intim, î n filozofie, politică, economie ş i î n morală nu există, el este adevă r sau eroare numai ca o componentă abstractă î n marxism. Componenta abstractă este î nsă, pentru noi, subordonată dialecticii revoluţ ionare; de aceea, aş a trebuie să gâ ndească fiecare revoluţ ionar adevă rat, chiar ş i Marx. Vă amintiţ i citatul lui Lenin, prin care ră spunde cuiva care-i reproş ează că ţ inta lui stă î n contradicţ ie cu realitatea? " Eu cunosc realitatea", a spus el. Credeţ i că a spus o prostie? Nu, pentru că realitatea era relativă faţ ă de o altă realitate absolută: revoluţ ia.

Marx a fost un geniu. Dacă opera sa ar fi numai o critică solidă a capitalului, ar fi deja o lucrare desă vâ rş ită; dar mă iestria lui se transformă î n ironie: " Comunismul trebuie să triumfe, pentru că duş manul să u, Capitalul, î i aduce triumful". Aceasta este teza lui Marx. Vreţ i o ironie mai mare? Ca să se facă crezut, a fost de ajuns să depersonalizeze capitalismul ş i comunismul, să transforme fiinţ a umană î ntr-o fiinţ ă raţ ională, ca un triş or.

Aceasta a fost metoda lui genială, să arate capitaliş tilor, celor ce reprezintă capitalul, că triumful comunismului se datorează numai idioţ eniei lor î nnă scute. Fă ră o idioţ enie permanentă a lui " homo economicus" nu poate să existe î n sine contradicţ ia de care vorbeş te Marx. Ca un " homo sapiens" să se transforme î n " homo stultus", trebuie o putere magică, o putere care să -l facă pe om să coboare pe scara zoologică acolo de unde a pornit, adică de la animal.

Î n epoca aceasta a capitalismului, existenţ a lui " homo stultus " fiind o realitate, Marx are posibilitatea să formuleze axioma lui: contradicţ ie internă + timp = comunism. Vă rog să mă credeţ i... câ nd noi, cei iniţ iaţ i, privim portretul lui Marx, chiar dacă se află deasupra portalului de la Lubjanka, ne apucă un râ s î n hohote - î l vedem deasemenea, î n umbra bă rbii lui, cum î ş i bate joc de toată omenirea.

Kuzmin: Sunteţ i cu adevă rat î n stare să vă bateţ i joc de cel mai minunat î nvă ţ ă tor al epocii?

Rakovski: Eu, să -mi bat joc? Nu, acesta este un semn de admiraţ ie! Marx a reuş it să pă că lească atâ ţ ia oameni de ş tiinţ ă, el a fost mai presus ca ei. Acum î nsă, dacă vrem să -l mă sură m î n toată grandoarea lui, trebuie să -l privim pe adevă ratul Marx, revoluţ ionarul, promotorul " Manifestului comunist". Marx, conspiratorul, a tră it tot timpul revoluţ ia din conspiraţ ie. Nu degeaba revoluţ ia î i datorează succesul ş i victoria.

Kuzmin: Aş adar, tă gă duţ i procesul dialectic al contradicţ iei interne a capitalismului ca fiind triumful comunismului?

Rakovski: Fiţ i sigur că dacă Marx ar fi crezut că triumful comunismului stă î n contradicţ ia capitalismului, n-ar fi pomenit nici o singură dată, î n miile lui de pagini ş tiinţ ifice, acest lucru. Acesta este imperativul unui revoluţ ionar ş i nu al unui teoretician. Un revoluţ ionar, un conspirator, nu dezvă luie niciodată duş manului să u secretul victoriilor sale. El nu furnizează niciodată " informaţ ii", ci " dezinformaţ ii", ca î n contraspionaj. Nu-i aş a?

Kuzmin: Expunerea dv. ne duce deci, la concluzia că nu există contradicţ ii interne î n capitalism ş i, dacă Marx vorbeş te despre ele, este numai o strategie revoluţ ionară. Aş a este? Dacă marile ş i permanentele contradicţ ii î n capitalism sunt evidente, î nseamnă că Marx a minţ it spunâ nd adevă rul.

Rakovski: Ca dialectician, care rupe cu dogma scolastică, deveniţ i primejdios! Este adevă rat, Marx minţ ea spunâ nd adevă rul. El a minţ it câ nd a spus că î n istoria economiei capitaliste contradicţ ia internă este o " constantă " indubitabilă ş i predestinatoare. Dar el a ş tiut că aceste contradicţ ii se pot provoca din ce î n ce mai mult, pâ nă la punctul culminant.

Kuzmin: Acum susţ ineţ i o antiteză.

Rakovski: Nu este nici o antiteză. Marx î nş eală din motive tactice câ nd este vorba de cauzele ce duc la contradicţ ii î n capitalism. Marx ş tia cum se provoacă acestea, cum se pot ascuţ i ş i, î n sfâ rş it, cum pot duce la totala anarhie a producţ iei capitaliste, care duce inevitabil la revoluţ ia comunistă. El a ş tiut că toate acestea vor avea loc, pentru că î i cunoş tea pe cei care le pot produce.

Kuzmin: Este o noutate stranie să descopă r acum că nu contradicţ ia î n sine duce la " sinuciderea capitalismului", cum a formulat Schmalenbach, un mare om de ş tiinţ ă, care l-a interpretat atâ t de bine pe Marx.

Dar acum mă interesează să ajungem la problemele personale.

Rakovski: N-aţ i bă gat î ncă de seamă? N-aţ i observat cum se contrazice Marx î ntre vorbă ş i faptă? El proclama necesitatea ş i predestinarea contradicţ iei interne î n capitalism ş i face aluzie la acumularea de capital. El indică o realitate. O concentrare mai mare a mijloacelor de producţ ie î nseamnă, spune el, o concentrare î n masă a proletariatului, o concentrare de muncă, de forţ ă pentru a instaura comunismul. Dar, î n acelaş i timp, câ nd el proclama acestea, punea ş i bazele Internaţ ionalei.

Internaţ ionala este î n lupta de clasă, " reformatoare", ceea ce î nseamnă o organizaţ ie care să oprească, sau chiar să desfiinţ eze acumularea de capital. Obiectiv, privind prin teoria lui Marx, " Internaţ ionala" este o organizaţ ie contrarevoluţ ionară, anticomunistă.

Kuzmin: Asta î nseamnă că Marx era un contrarevoluţ ionar, un anticomunist?

Rakovski: Vedeţ i cum se poate manevra o teză elementară marxistă? Să formulă m Internaţ ionala ca un factor anticomunist ş i contrarevoluţ ionar, cu claritate logică ş i doctrinară, î nseamnă să privim numai efectele imediate, să vedem î n text numai literele. La asemenea concluzii absurde ajungem pentru că vorbele ş i faptele î n marxism sunt subordonate unor legi stricte: legile conspiraţ iei ş i revoluţ iei.

Kuzmin: Putem ajunge la un sfâ rş it?

⇐ Предыдущая 1 234 5 6 7 Следующая ⇒