PROBLIMATECA ŞI MESAJUL

PROBLIMATECA ŞI MESAJUL

Toate observaţiile şi reproşurile care i s-au făcut scriitorului la apariţia povestirii au ţinut în rînd în faptul că prozatorul ar fi neglijat cipurile, socialul, că n-ar fi reflectat schimbările asanţiale din fiaţă poporului. Citatu din articolul lui Zenon Săpunarin ”Scriitorul şi realitatea “ “ Este o ignorare a realităţii, o izolare a eroilor şi a oamenilor de tot ce este viaţa socială , colectiv , de tot ce este nou cerinţă a vremii… Şi dacă noul totuşi răzbate, se impune întrucît cu toată ignorarea lui, să vorbeşti despre dînsul, apoi aduci vorba în treacăt, tangenţial şi lentorei cu faţa spre trecut.“Avem o probă a

convormismului critic autorul critică ceea ce era la modă să se critice ceea

ce-i cerea scriitorului ceea ce era la modă să i se ceară.Avem în faţă totuşi un neadevăr mascat sub haine griji, după literatură . Pentru că I.Druţă într-adevăr nu sa arătat parcă preocupat de socia, dar operele lui nu au fost şi nu sînt o ignorare a realităţii. Este altceva ceea ce spune scriitorul putea să nu convină , putea să nu pleacă oficialităţilor , putea să nişte problemele… Da Druţă nu aabordat probleme de imediată actualitate, dar el a ştiut (atunci şi mai tîrziu) la ceea ce e veşnic . Căci veşnică e dragostea, veşnice sînt baştina omului şi pămîntul, veşnic este visul la mai bine şi frumos. Despre toate acestea vorbeşte povestirea despre dragoste, vis, puritate, legămînt cu pămîntul, despre familie! Ca să formulăm tematica scriitorului menţionăm că spre deosebire de alţi scriitor care încercau să impună prin multitudinea problemelor şi ampluarea ariei de cuprindere, Druţă se limitează de obicei la aspecte ceva mai înguste, dar sapă în adînc. Privita în prim larg tema povestirii este viaţa satului basarabian din ultimile luni de război şiprimele zile de pace. În prim-plan scriiri autorul a scos relaţiile intime , dragostea …

Prin povestea dramatică a lui badea Zînel autorul abordează urmările dramatice ale razboiului în destinele umane, iar prin soarta Rusandei evocă creşterea tinerii intelectualitaţi basarabene . În perioada mediat bostbelică Gheorghe vine şi el cu problemele lui, problemele care credem noi, au fost oarecum trecute în umbra sau înterpretate în altă cheie decît ceea pe care ne-o propune autorul. Să vorbim despre neutrlitate lui de ţăran patriarhal, care se zicea nu vrea să se desparte de formele vechi de gospodărie şi pămînt şi care avea un ideal îngust de fericire care îl şi desparte de Rusanda …Prin Gheorghe, Druţă a abordat o problemă extem de actuală relaţia om-pămţnt.În genere pămîntul se încadrează în paragraful de motive druţiene ca unul din cele mai frecvente şi mai adînci ……………….4.a poeziei Druţiene este şi aşa legătura adîncă de satul basarabian unde se joacă spectacolul vieţii. Deci , putem vorbi despre satul-problema,satul cadru, satul personaj colectiv. Acest erou colectiv are in creaţia lui Druţă cam acelaşi satul afectiv, satul bîfeşte şi condamnă , compatimeşte şi invidiază ajută şi ironizează … Valea Răzeşilor este în aşa ordine de idei un sat druţian tipic, înrudi cu cele care vor veni ulterior în creaţia lui. Poate nu şi-a verivicat încă toate virtuţiile în a sugera complexitatea acestui erou colectiv dar a izbit deja să ne prezinte într-o expresie inconfundabilă imaginea satului basarabian păstrînd atributele spirituale omului timp concret, iar pe fundalul şi în interiolul acestui sat familie. Nu e familia lui Preda este mai curînd familia solitară acţionînd după legile nescrise ale comunicăţii din care face parte. Acest personaj colectiv care este familia îi ajută prozatorului să transmită psihologia colectivităţii. Căci şi în faptele şi acţiunele familiea intuim acelaşi comportament ţărănesc . Să observăm cele 3 fomilii din povestirea lui badea Zînel Cojocaru , a lui badea Mihălachi şi a doinarilor . Sintetizăm viaţa satului după război, dragostea, familia, legămîntul cu pămîntul legăturile dintre adierile timpului şi destinele umane amprentele războiului . Druţă a cîntat cîmpia, baştina, leagăn al omului , sursă a puterii, vatra primitoare în care durerile îşi pierd acutitatea iar bucuriile devin mai mari.Tocmai acest pămînt-vatră, statornicit în doină şi în istorie, pamint de legendă şi de dor, îl invocă pe scriitorul în Frunze de dor.Să pornim mai întîi de toate de la un pămînt concret de 2 hectare ale lui Doinaru, fără de care existenţa lui nici nu pote fi concepută;”Poate undeva ş aici lîngăhat îi face mică-sa umbră, aruncînd şalinca pe doi pelini, poate aiciîl lua în braţe părintele pe care nu-l mai ţinea minte ;poate anume pe aceste brazde unde a pus el picioruls-a zbătut pentru ultima oară inima tatălui său”. Aici era pămîntul părinţilor, părinţelorlui, al moştenitorilor săi şi anii întregi de îndată ce se zbîrcea pămîntul şi pînă toamnă tîrziu cînd nici oile nu puteau culege frunzele amorţite de frig, aici era. Aici îşi duce aşteptările cele mai curate, durerea şi bănuielile cele mai ferite de ochii lumii,dragostea cea mai curată, vom vedea că la un moment dat Ghiorghe are senzaţia că ar trebui să aleagă între pămînt şi Rusanda-“biruise pămîntul din hîrtop, snopi de grîu,mînzul cu steluţa albă şi earba naltă bună de coasă-Era o biruinţă provizorie şi care îl durea nu întîmplător cînd o întîlneşte după o săptămînă de frămîntări” a înţeles că totul ce a avut maiscump în viaţă a schimbat pe aceşti 2 ochi căprui. Şi pămîntul şi grîul şi iarba . De fapt încă nu înţelegea puterea lăuntrică alui Ghiorghe, pe ciocnirele despre sentimentele şi pasiunile lui şi ideile, gîndurile, faptele lui (inima spuneuna , gîndul îl îndeamnă spre alta).Conflictul artistic este formă specifică de reflectare în operă de artă a contradicţiilor sociale, a faptelor, ideilor, sentimentelor diametral opuse “este o expresie a continuei lupte a contrariilor” şi presupune “manifestarea a două tipuri de comportare umană, de fapte ,idei şi sentimente…”.Există conflicte sociale, etice morale morale intime exterioare şi lăuntrice … Ion Druţă preferă nu ciocnirea punctelor de vedere şi a poziţiilor ei mai ales conflictele lăuntrice.Încă de la bun început a evitat punerea faţă în faţă a eroilor. Şi ceea ce nu înseamnă că ar lipsi coliziile de viaţă . Dar că acestea sînt interiorizate, trecute prin vibraîiile lăuntrice ale eroilor, sentimentele în lumea lor lăuntrică pentru a se declanşa la un moment. În “ Frunze de dor” avem în faîă mai multe conflicte. În primul rînd autorul e preocupat de dramele care le generează statornicia noului sau a altui mod de viaţă. Rusanda mai receptivă, mai plină de căutări şi îndemnuri, în interior, accepă schimbările pe care i le aduce timpul Ghiorghe dimpotrivă se schimbă greu. Dar conflictul povestirii ţine nu numai de acestea adieri ale vieţii de după război, că doar cu acestea şi cu pămîntul şi cu Rusanda putea fi fericit.Pămintul însă mai apare şi interpretat de autor ca valoare sacră, leagăn al pămîntului, lege şi legiuitor sursă de înţelepciune şi de şi de viaţă. Cităm: Pămîntul l-a înzestrat pe om cu înţelepciunea tihne, iar cerul i-a dat harul bucuriilor. E cea mai sfîntă sărbătoare a sufletului bucuria nu are margini fericirea omului precum margini n-are minunea unui cer albastru de vară, ce şi freamătă seninul, vărsînd potoape de lumină , o răsădeşte în mireasma gîngaşă a florilor, în freamătul pădurilor adînci în ţepuşele spicelor de grîu adică în toate cele cărora le zicem noi viaţă.

“Frunze de dor” înterpretată în permanenţa ca un poem de dragoste, mai este un cald poem despre pămînt, despre legătura omului cu pămîntul baştină şi vatră, despre pămîntul-suflet. Acum să ne referim la un aspect principal important pentru înţelegerea întregii povestiri-spoţiul universului druţian. Liviu rebreanu afirmă ” opera nu valorează prin materialul rural sau urban ci numai prin realizarea estetică. Dar estetica nu exclude predominanţa unui spirit specific care dă o anumită culoare şi autenticitate operei” Spiritul acesta i-l dă operei druţiene oriuontul rustic, lumea ţărănească văzută şi resimţită în toată frumuseţea şi complexitatea ei. Perimetrul geografic al creaţiei druţiene este satul, un sat care vine dintr-un paragraf estetic şi moral stabilizat de sute de ani, vine cu legile lui de frumos şi omenie, cu dragostea lui de pămînt. Dacă am convenit ca un motiv axial al creaţiei druţiene este crezul în pămînt, apoi vom observa că majoritatea eroilor ai scriitorului vin în subiect cu acest cult al pămîntului vin cu un deal şi o casă înălţată de mînele drăgăstoase ale Păstorului sau ale Plugarului Onache, cu o Cîmpie a Sorocii şi o Cale a cucoarelor, viu cu Pămintul. Casa e centru universului lor,pămintul fiind acest univers. Scriitorul evocă momente şi valori ce prefigurează Patria e universul geografic şi spiritual ce-l moşteneşte eroul, sînt cele două hectare din hîrtoape şi Valea Răutului, este o ţară de cucostîrci şi clopotniţe , cu biserici albe şi păduri… Un univers concretizat prin zeci de amănunte văzute de aproape pe care putea să le reţină ţn toată poezia lor - doar un om care vine din acest univers pomenit lucrulrile acestea pentru că între omul şi spaţiul druţian există o asemănare de rudenie spirituală, ţnemurirea cu strămoşii este la ei nu o doar o legătură de sînge, ci şi unade loc:Gheorghe munceşte un pămînt moştenit şi care este al moştenitorilor lui “un pămînt care mai poartă vibraţiile de inimă ale tatălui său, dar care-i simte şi pe carei viu. În aşa legătură cu locul intră devotamentul, grija de a păstra şi a transmite , dar mai întîi şi legătura cu tradiţiile, cu datinile moştenite cu obiceiurile şi ritualurile de muncă ale pămîntului.

Pornind la drum cu atîta soare şi poezie în suflet, cu primăvara în inima eroilor scriitorul n-a rezistat pînă la urmă temperaturii, acestea înalt-umane, l-a apucat şi pe el dorul de trcut, de toamnă şi nu de primăvară vieţii şi i-a lipsit pe eroi de roada seminţei aruncate în brazdă,iar pe cititori de roadele şi bucuriile vieţii noi”Concluziile sînt pretinţioase şi naive scriitorul nicin-a intenţionat să prezinte roadele vieţii noi el a vrut săne prezinteexact ceea ce ne-a prezentat: o dragoste tînărăşi în cadrele ei, şi a izbutit s-o facă cu multă subtilitate şi spirit de pătrundere. Că nu mobilizează nu-e adevărat. Druţă fiind unul din scriitorii care educă prin putere. El are o viziune dramatică asupra vieţi şi faptului aşa se simte la toate nivelile, inclusiv la cel al conflictului.Aceasta cunoaşte înteţiri şi relascări ce cristalizează pe îndelete, de la episod la episod, de la scenă la scenă, astfel încît despărţirea din final nu este o surpriză pentru cititori, autorul l-a şi pregătit sufleteşti pentru un astfel final. În ariea densă a subiectului a încăput înmugurirea, unei iubiri, zbăterile ei primăvăratice, dar finalulnu descurajează, dimpotrivă ne pune pe gînduri.

⇐ Предыдущая 1 2 3 45