PERSONAJELE

PERSONAJELE

Cunoaşterea sufletului omenesc capacitate de a deschide în forţa noastră tainele lui acesta e în cuvint in caracteristica fiecărui scriitor.Druţă venea în literatură cu aăa cunoaştere a sufletelor proectînduşi destinul literar în primul rînd ca scriitor psihologic. El venea neartificializat de confenţe şi metafore neîncatuşat de scheme, venind numai cu magistralăviziune a satului basm (satul lui Druţă),ci şi “cu tipologia de eroi eroii lui Druţă “

. Faptul acesta îl putem constata deja în povestirea “Frunze de dor” cu eroii care diveră metaforic în contextul altor personaje în literatura anilor 50. Sînt prinşi toţi cu o excelentă cunoaştere a sufletului uman . Fireşte, lipsiţi de ariditatea gesturilor, şi a vocilor delicaţi şi indiscrsţi pînă la sfioşenie –aşa ne apăreau tinerii eroi a lui Druţă. Viaţa lor se împleteşte cu cea a pămîntului într-un joc al destinului şi scriitorului abordînd “baladele din copilărie”. Povestea pămîntului abordează şi baladele omului şi universului, relatînd drumurile prin lume şi prin viaţa ale eroului, povestitorul realizează şi ale pămîntului, vatra , ţara. Primul lucru ce ni se pare important este cunoaşterea psihologiei sociale, Druţă presimte psihologia unei clase, a unei comunităţi umane a satului, a ţărănimii . Apoi vom observa cunoaştera psihologiei vîrstelor: Trofimaş-Rusanda, badea Zînel-leile Frăsîna. Eroii de atunci şi mai tîrziu :Onache, Horia, Ruţa, Moş Mihail, recompusă, oglindită şi transfigurată oglindă lăuntrică a scriitorului. Acesta a chinuit tinereşte cu eroii de la pus mazărea, a înbătrînit sufletul cu eroii săi a creat sănii şi a revenit la izvoare, a întenirit iarăşi a rezistat susţinut de rezistentul toiag al credinţei, a purtat povara bunătăţii, a înălţat “clopotniţa” a aşteptat întoarcerea dim lume a fiilor împrăştiiaţi şi a rămas singur la poarta “ Ultemei luni de toamnă” şi s-a retras în solitar împreună cu păstorul în căsuţa lui bătută de vînturi şi soare pe piscul lui de singurătate şi pe poezie. Aşadar Druţă nu numai pătrunde ăn miezul conştiinţe eroilor ci este el însuşi a cea conştiinţă a fiecărui erou fiind într-o maneră sau alta un alter ego al autorului. “Rusanda ţese un lăicer “, observă că nu marchează direct în text atitudinea sa faţă de eroi, dar atitudinea sa o simţim din felul cum mlădiază fraza, cum povesteşte. Urmărim dialectica eroilor săi în relaţiile lor cu lumea, scriitorul e atent la acţiuni, la mişcările sufleteşti, dar nu le descrie ci adesea le sugerează ştiind să discifreze o personalitate de probe mai subtile un gest, o reacţie,un detaliu vestimentar în gesturi şi mimica în peisaj, în detalii care aduce schimbări în condiţiile socială a eroilor, ci si despre relaţiile cu eroi. Aşadar eroii în faţă cu realitatea, în faţa cu dragostea lor, zbuciumul sufletesc, credinţa şi îndoiala, aspiraţia încrîncenarea îndărădnică , eroii în faţa cu trupul. Acelaşi Leon Răprumaru pretindea că , dramele şi destinele nu pot capăta dezlegarea artistică dacă eviţi ciocnirea între eroi şi că autoru are o atitudine pasivă, opoziţia socială pasivă pentru că ferindu-şi eroii de încercările grele el nu mobilizează voinţa cititorului să înfrîngă greutăţile.Parcă un scriitor poate mobiliza numai dacă şi-arată eroii în momente grele .Dar o iubire frumoasă şi curată este un model superior de relaţii care oameni nu le mobilizează.Legată de nedreptate înţelegere a eşecului, conflictul este şi afirmarea prifind finalul povestirii.

⇐ Предыдущая 1 2 345 Следующая ⇒