Personajele literare

Departe în Euuropa , îşi mai poartă ecourile sinistre ultimele salbe de tun ,războiul e pe sfîrşite,dar in valea Răzesului mai continuă să vină scrisori cu colturi aurii ,frunze de dor, aşteptarea şi înfrigurare la marginea satului , înştienţări de sănătate celor dragi sau veşti negre ,după ce satul se umplea de aşteptare înfigurată,compasiune,lacrimi ,”De-i frig , de plouă de bate vintul , la marginea satului răsar doi copii”.Veneau copiii să împartă aşteptările şi durerile satului din asprile zile de război, cînd chiar şi geanta poştaşului mirosea a tranşee, a praf de puşcă,a iod… ne vin în memorie;în continuare şi întregirea acestui tablou poeziile poeţilor , a căror copilărie a coincis cu războiul:”iar noi copleşiţi ,ţinîndu-ne de mînă, / printre tranşee rătăciţi am fost “. Aceasta a fost şi soarta lui Trofimaş şi a celorlalţi copii şi tineri pe care îi invoca Ion Druţă.

“Deodată printre scrisori răsare un pătrăţel cenuşiu , unul dintre acelea ,după care niciodată nu mai scrie soldatul. Pe pod se lasă o linişte adîncă şi numai pîrîiaşul murmură încet ,stingherit .Lelea Artina albi ca varul, abia şopteşte : Maică precisă a cui să fie?

Poştaşul îşi coboară fruntea jos buchiseşte multă vreme şi în cele din urmă şopteşte cu vîrful buzelor:”Zînel Cojocaru”… Peste o jumătate de ceas vestea colindase tot satul .Şi-l jeleau gospodinele , căci a fost harnic, şi-l jeleau fetele căci era băiat frumos , şi tot aşteptau cu toţi ,aşteptau cu înfrigurare în suflet cînd se vor deschide larg uşile casei de pe malul iazului şi un bocet de mamă va porni a vrămînta micuţul sătuc pierdut în largul cîmpurilor.Dar s-a lăsat amurgul , pornise a se întuneca şi în Valea Răzeşilor domnea liniştea . Numai streşenele lăcrămau din belşug şi vîntul plîngea la marginea satului , temîndu-se să pornească singurul asupra nopţii”

Autorul a scris în prin-plan acestea secvenţe pentru a intensifica mesajul antirăzboinic pentru a ne întroduce cu primile episoade în atmosfera specifică a satului moldovenesc din perioada reflectată şi pentru a defini cîteva din liniile mesajului . Această ofertă deci satul în care ne poartă frumosul poem în proză a lui I.Druţă sat în care a descoperit pe tînăra şi frumoasa Rusanda în care se înfiripă muguriiunei iubiri tinere şi se întrevăd primizele dramatice alei unei despărţiri. Scrisă în 1955 apărută în ediţie aparte în 1957 modificată într-o nouă versiune în1964, povestirea întruneşte şi adînceşte cîteva trăsături specifice ale poeziei lui Druţă .Un liric duios ,o frază cu muzica-n surdină , o măiestrie anazisă psihologică duioşia relatării , multă dragoste pentru eroi şi pentru arbori şi case pentru fiinţele plăpîndeşi mici , pentru locuri şi mai ales pentru oamenii trăitori în acest sat de cîmpie , un exemplude dragoste duioasă , colorată scăpătări şăgalnice.Aşadar prin ce s-a impus lucrarea atenţiei cititorului şi criticii literare? Prin fondul ei liric prin scenele plastice de viaţă prin umorul specific ,prin măiestriea analizei psihologice , prin stilul şi formula narativă şi mai ales prin frumuseţea şi bogăţia lăuntrică a eroilor .

Reuşita şi succesul povestirii n-ar putea fi înţeles şi apreciat pe deplin ,dacă n-am privi-o în contexul anilor 50. Povestirile şi romanele apărute la sf.anilor 50 erau mai degrabă nişte eronici tematice (“Deşteptare”, ”Zorile”) . Scriitorii înregistrau la rece evenimentile fără a participa cu inima la ele :ei neglijau ipoteze că literatura e ştiinţa despre om, despre sufletul omenesc . La această situaţie referă şi unul din articolele sale A.Tolstoi. Scriirile de la răscrucea anilor 50-60 aduceau mai multă emotivitate , mai multă investigare a sufletelor şidestinelor umane .Pe

Fundalul lor “Frunze de dor “ se impune ca o lucrare deosebit de umană , îmbrăţişînd o ogamă largă de statuite-de la comic pînă la tragic.

Povestirea “Frunze de dor” cuprinde o perioadă scurtă din primăvară pînă în toamnă anului 1945 ultimile luni de război şi primele luni de pace . E un răstimp bogat în evenimente de importanţă cardinală pentru om şi pentru ţară; sfîrşitul războiului , întoarcerea la muncă paşnică, cicatrizarea unor răni sufleteşti , timpurile sînt grele dar viaţa şi tinereţea triunfă – tinerii de 16-17 ani muncesc în ogoare, trăiesc primele iubiri şi drame , dansează la club ,îşi primesc viaţa.

Personajele literare

Protagonistul care are mai multe înţelesuri iniţiator, promotor, corifeu, fruntaşi, interpretul rolului principal într-o piesă sau film . În înţelesul pe cîte î-l dăm noi protagonistul unei opere literare este eroul purtător al ideii (mesajului).De protagonist se leagă acţiunea principală , ideile principale , sensul general allucrării, ei sînt participanţi principali la dezfoltarea conflictului , de ei îsi leagă autorul ideal sau de oameni şi frumos ,ei îi ajută să spună ceea ce a vrut să spună.

RUSANDA- în lirica mare Ion Druţă e preocupat de dramele pe care le generează statornicia noului:Eroii sînt puşi faţă cu noua realitate , revelînduşi atitudinea faţă de ea. Rusanda mai receptivă la nou, orientează , moral şi spiritual spre noile orizonturi pe care i le decide noua realitatea. Ghiorghe , dimpotrivă , asimilează mai anevoe să se familiarizeze mai greu cu noile condiţii sociale, deaceea rămîne dincolo de barieră… Autorul ne-a prezentat aşa dar două moduri de trăire psihologică a noii realităţii conflictul se sprijină pe frămîntările sufleteşti şi stările de spirit ale eroilor. Druţă ne întroduce în intimitatea acestor eroi avînd o sensibilitate aparte pentru universul lăuntric, psihologiile umane . Mai mult decît atît el o predispoziţie psihologică pentru ce e mai intim , mai delicat, mai sensibilîn eroiisăi.Trăsăturile fizice şi spirituale ale eroului nu sunt accentuate prin comentariu direct.Scriitorul surprinde şi înregistrează gusturi şi reacţii, obserfă mişcări lăuntrice traduse în acţiuni, citeşte în liniile ascunse ale vieţii interioare şi le discifrează direct.Dar dacă autorul refuză caracterizările declarative evitînd stilul patetic, dulamator,apoi nici eroii săi nu-şi etalează retoric stările de suflet. În arte de a ajunge la analiza concretă a personajului să observe şi să aleagă cîteva modalităţi mai frecvent folosite în individualizarea personajelor şi.n analiza psihologică: detaliu vestimentar, detaliu de ambianţă, gestica, vom observa preverinţa autorului pentru caracterizare

în paralel pentru prezentare cuplurilor Domnica-Rusanda, Gheorghe-Rusanda . Domnica şi Rusanda se asemănă între ele vîrsta ca ţărance, din acelaşi sat, din aceeaşi perioadă cît au învăţat în acelaşi sat din aceeaşi şcoală. Dar ele se deosebesc ca fire şi temporamente, ca sructură sufletească şi sensibilitate. Tiparul sufletesc care îl prezintă ele se evindeţiază mai confingător cînd autorul le pune alături. Nu îngroaşă culorile, nu exagerează culorile contrastanţă dar foloseşte cu subtilitate care ne ajută să vedem că avem în faţă două structuri sufleteti. Al doilea cuplu:Gheorghe-Scridon – este desemnat deasemenea prin opoziţie.Mai ales cînd îi vedem alăturiputem constata o anumită superficialitate şi lipsa de sensibilitate a lui Scridon şi firea mai complexă, mai sensibilă, mai adîncă a lui Gheorghe (scena din pădurea ţăulenilor) Ghiorghe şi Rusanda, Scridon şi Domnica , (“Fa Domnică, ştii ceva”) Rusanda.

Valea Răzeşilor n-ar fi sat atît de frumos, n-ar fi atît poezie în paginile lui Druţă dacă n-ar merge pe drumurile satului tînăra Rusanda Ciobotaru cu inima doldoră de poezie,de aşteptare şi de lumină… E personajul cel mai frumos împlinit şi realist.

⇐ Предыдущая 1 234 5 Следующая ⇒