EPILOG

Câteva zile mai târziu, Sean King stătea aşezat pe o bucată de lemn ars care făcuse odată parte din frumoasa lui bucătărie şi trecea în revistă locul unde până nu demult era casa lui. Când auzi maşina intrând pe alee, se întoarse în acea direcţie.

Joan coborî din maşina sa, un BMW.

— Arăţi complet refăcută, observă el.

— Nu sunt sigură că mă voi reface complet vreodată. Se aşeză lângă el. Sean, uite ce e, de ce nu vrei să iei banii? Afacerea e afacere. Ai câştigat banii ăştia.

— Prin toate câte ai trecut, tu îi meriţi mai mult decât mine.

— Prin câte am trecut eu! Doamne, am fost drogată. Tu ai trăit tot coşmarul ăsta şi erai perfect treaz.

— Joan, ia banii şi bucură-te de viaţă, insistă el.

Îi luă o mână într-a ei.

— Atunci, vii cu mine? Cel puţin aşa pot să te sprijin, în stilul de viaţă cu care te-ai obişnuit.

Încerca să afişeze un zâmbet curajos.

— Mulţumesc, dar cred că voi rămâne aici.

Ea se uită în jur la ruinele casei devastate.

— Aici? Ce mai e aici, Sean?

— Păi, aici e viaţa mea, îi spuse el şi îşi trase mâna încet, eliberând-o dintr-a ei.

Joan se ridică, părând stânjenită.

— Pentru o clipă am crezut că va exista până la urmă un sfârşit ca în poveşti.

— Ne-am certa tot timpul.

— Şi ăsta e un lucru rău?

— Să mă ţii la curent cum îţi mai merge, îi zise el încet. Vreau să ştiu de tine.

Ea trase adânc aer în piept, îşi şterse lacrimile, apoi se uită spre priveliştea oferită de munţi.

— Nu cred că am apucat să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai salvat viaţa.

— Ba da, ai făcut-o. Şi tu ai fi făcut la fel pentru mine.

— Da, aşa e, zise ea convinsă.

Se întoarse cu spatele, părând atât de nefericită, încât King se ridică şi o luă în braţe. Ea îl sărută pe obraz.

— Ai grijă de tine, zise ea. Fii cât de fericit poţi, îi mai spuse, îndepărtându-se.

— Joan? o strigă, iar ea se întoarse cu faţa spre el. N-am spus nimic despre faptul că erai în ascensor pentru că ţineam la tine. Ţineam foarte mult la tine.

King rămase singur o vreme, până când Michelle veni cu maşina şi i se alătură.

— Te-aş întreba cum îţi merge, dar cred că ştiu deja răspunsul. Luă de pe jos o bucată de zid. Sean, poţi reconstrui totul, mai bine chiar decât înainte, îi spuse ea.

— Da, numai că aş face-o mai mică. Mă aflu într-o faza a vieţii mele în care simt nevoia să minimalizez. Linii curate, simple, poate doar puţine chestii decorative ici şi colo.

— Hei, nu începe cu chestii din astea cu mine. Dar unde o să stai acum?

— Mă gândeam să închiriez o barcă de la debarcaderul lacului şi să o ancorez aici. Să-mi petrec iarna şi poate primăvara pe apă, în timp ce reconstruiesc.

— Pare un plan bun. Se uită spre el puţin agitată. Ce mai face Joan?

— Îşi vede de noua ei viaţă.

— Şi de milioanele ei. De ce nu ţi-ai luat partea?

— Servitutea remunerată nu este ceea ce pare a fi. Ridică din umeri. În realitate, ea e un om bun, dacă reuşeşti să priveşti în spatele exteriorului de titan. Şi cred că mă iubeşte cu adevărat. În alte condiţii poate ar fi mers între noi.

Michelle avea o expresie de parcă ar fi vrut să ştie ce condiţii anume au împiedicat acest rezultat, dar se hotărî că era mai bine să nu întrebe.

— De unde ai venit? Washington? o întrebă King.

— Da, voiam să rezolv câteva lucruri. Bruno s-a retras din alegeri, din fericire pentru America. Apropo, pe Jefferson Parks l-au prins la graniţa cu Canada. Deci l-ai bănuit?

— Până la final. Toată chestia asta a pornit când Howard Jennings a fost mutat la Wrightsburg şi a venit să lucreze pentru mine. Parks era contactul lui. El era singurul care ar fi putut aranja asta.

— Ei bine, era chiar sub nasul meu şi nici măcar nu mi-am dat seama că ştiam. Clătină din cap şi continuă: Parks i-a recrutat pe Simmons şi pe Tasha Reed, femeia împuşcată la hotel; amândoi făcuseră parte din programul de protecţie a martorilor. Morse i-a plătit pe toţi pentru ajutor. Mandatul pentru Bob Scott era unul fals. Parks l-a ascuns în cutia pe care i-a dat-o lui Joan ca noi să ajungem astfel la buncărul pe care Morse l-a cumpărat în numele lui Scott. Printre dărâmături au găsit cadavrul lui Scott.

— Toate în numele iubirii, zise King obosit.

— Da, cel puţin în varianta bolnavă, deraiată a lui Sidney Morse. Michelle se aşeză lângă el. Ce urmează pentru tine?

— Ce altceva? Sunt avocat.

— Vrei să-mi spui că după toată agitaţia asta tu eşti în stare să te apuci din nou de făcut contracte şi testamente?

— E şi ăsta un mod de a-ţi câştiga traiul.

— Da, dar nu trăieşti cu adevărat, nu?

— Bine, dar tu? Bănuiesc că ai fost repusă în drepturi în cadrul Serviciului Secret.

— De fapt, am demisionat azi-dimineaţă. De-asta m-am dus la Washington.

— Michelle, ai înnebunit? Tocmai ai aruncat pe geam ani din viaţa ta.

— Nu, m-am scutit de alţi ani în care aş fi făcut ceva ce nu voiam să fac. Îşi frecă pieptul, acolo unde o lovise glonţul destinat lui Bruno. Am fost un scut uman. Nu e cel mai sănătos mod de a-ţi petrece viaţa. Cred că mi-am învineţit un plămân.

— Şi ce ai de gând să faci?

— Ei bine, am o propunere pentru tine.

— Încă o propunere de la o doamnă deosebită. Oare ce am făcut să merit aşa ceva?

Înainte ca Michelle să-i poată răspunde, lângă ei mai opri o camionetă. Aparţinea firmei A-l Security. Din maşină coborâră doi bărbaţi în salopete de lucru, cu centuri cu scule prinse de mijloc.

— Sfinte Sisoe, exclamă cel mai vârstnic din cei doi uitându-se spre locul unde fusese casa. Ce s-a întâmplat aici?

— M-am nimerit cum nu se poate mai prost când m-am gândit să instalez sistemul A-l, zise King.

— Nu-i glumă. Presupun că nu veţi avea nevoie de noi astăzi.

— Nu, dar când voi avea o altă casă, veţi fi primii pe care îi voi suna.

— Incendiu în bucătărie?

— Nu, o bombă în pivniţă.

Cel mai bătrân din instalatori rămase cu gura căscată la King, apoi îi făcu semn agitat colegului său să intre la loc în maşină. Plecară atât de repede, că zburau pietricelele de sub roţi.

King redeveni atent la Michelle.

— Bine, propunerea ta?

— Bun, asta este. Făcu o pauză, apoi anunţă pe un ton dramatic: înfiinţam o agenţie de detectivi particulari.

King rămase aiurit, cu ochii la ea.

— Vrei să repeţi?

— Sean, înfiinţăm propria agenţie de investigaţii.

— Dar nu suntem detectivi.

— Ba sigur că suntem. Tocmai am rezolvat un mister uriaş, foarte complicat.

— Dar nu avem clienţi.

— Vom avea. Deja telefonul ţârâie încontinuu cu oferte. A sunat până şi vechea firma a lui Joan; voiau să accept propunerea ei. Dar eu am zis, la naiba cu asta, hai să intrăm noi doi în afaceri.

— Tu vorbeşti serios, nu?

— Îndeajuns de serios ca să ofer un avans pentru o căsuţă, cam la un kilometru şi ceva de aici. Cu vedere la lac. Pot să fac scufundări şi mă gândeam să iau o barcă şi un scuter. Poate te invit şi pe tine. Ne putem lua la întrecere.

O privi şi clătină din cap de uimire.

— Întotdeauna te mişti cu viteza luminii?

— Mi-am dat seama că, dacă te gândeşti prea mult la un lucru, viaţa trece pe lângă tine. Şi am luat cele mai bune decizii după ureche. Aşadar, ce zici? Întinse mâna. Batem palma?

— Vrei un răspuns chiar acum?

— Acum e la fel de bine ca oricând.

— Păi, dacă vrei un răspuns chiar acum, este…

Îi privi faţa zâmbitoare, şi sclipirea aceea pe care o avea în privire, şi începu să se gândească cum ar fi să-şi petreacă următorii treizeci de ani din viaţă întocmind acte şi contracte care l-ar fi îndobitocit cu siguranţă, câştigându-şi traiul în multipli de câte un sfert de oră. Ridică din umeri şi zise:

— Bănuiesc că va fi „da”.

Bătură palma.

— Super, zise ea entuziasmată, stai aşa, trebuie să facem asta cum trebuie.

Fugi până la maşină, deschise portiera şi dinăuntru picară pe jos o pereche de beţe de schi şi un snowboard.

— Sper că biroul tău va fi mai ordonat decât pare să fie maşina, râse King.

— O, Sean, va fi. Sunt foarte bine organizată în viaţa mea profesională.

— Îhî, admise el neîncrezător.

Michelle împinse lucrurile la loc în maşină şi reveni cu o sticlă de şampanie şi două pahare.

— Tu faci onorurile, îi zise ea întinzându-i sticla.

King citi eticheta, apoi scoase dopul.

— O alegere bună.

— Aşa ar trebui să fie la cât am plătit pentru ea.

— Şi cum o să-i spunem acestei agenţii nou-nouţe? întrebă el în timp ce turnă şampanie în pahare.

— Mă gândeam… King şi Maxwell.

King zâmbi.

— Punem vârsta înaintea frumuseţii?

— Cam aşa ceva, îi răspunse ea.

Îi oferi unul din paharele cu şampanie.

— Pentru King şi Maxwell, toastă Michelle.

Şi ciocniră pentru a pecetlui pactul.

MULŢUMIRI

Pentru Michelle, cel mai mare suporter al meu, cea mai bună prietenă, iubirea vieţii mele. N-aş fi aici dacă n-ai fi tu.

Pentru Rick Horgan, încă o editare de succes. Cred că ne suntem reciproc datori cu câte o bere.

Pentru Maureen, Jamie şi Larry, pentru ajutorul şi încurajările voastre.

Pentru Tina, Martha, Bob, Tom, Conan, Judy, Jackie, Emi, Jerry, Karen, Katharine, Michele, Candace şi restul familiei de la Warner Books, pentru că întotdeauna au făcut totul pentru mine.

Pentru Aaron Priest, lumina mea călăuzitoare.

Pentru Maria Rejt, pentru comentariile ei inspirate.

Pentru Lucy Childs şi Lisa Erbach Vance, pentru tot ce realizaţi voi în spatele scenei.

Pentru Donna, Robert, Ike, Bob şi Rick, pentru ajutorul vostru şi pentru sugestiile valoroase.

Pentru Neal Schiff, pentru înţelepciunea şi ajutorul tău.

Pentru dr. Monica Smiddy, pentru gândurile tale şi cunoştinţele de specialitate. Entuziasmul tău debordant a fost foarte apreciat.

Pentru dr. Marina Stajic, pentru ajutorul tău. Discuţiile cu tine au fost fascinante.

Pentru Jennifer Steinberg, care a găsit o mulţime de răspunsuri.

Pentru minunata mea prietenă, dr. Catherine Broome, care mi-a răspuns cu răbdare la toate întrebările.

Pentru Bob Schule, pentru că este un prieten atât de bun şi un consultant de clasă, pentru că a citit primele variante şi mi-a dat sfaturi bune.

Pentru Lynette şi Deborah, pentru că au menţinut „proiectul” în direcţia cea bună.

Şi, la final, scuzele mele tuturor pasagerilor din trenul Amtrak. Aceia care m-au auzit discutând cu diverşi experţi despre tehnici de otrăvire pentru intrigă şi care au fost probabil speriaţi de moarte de intenţiile mele aparent diabolice.

^{^[1]} „Strada principală" (n. tr.)

^{^[2]} National Footbal League, principala ligă de fotbal american (n. tr.)

^{^[3]} Drug Enforcement Administration – Trupele Antidrog (n. tr.)

^{^[4]} Avionul personal al preşedintelui Statelor Unite ale Americii (n. tr.)

^{^[5]} Lena Calhoun Horne (născuta la 30 iunie 1917), cântăreaţă americană de succes (n. tr.)

^{^[6]} Amendamentul din Constituţia americană referitor la dreptul de a purta armă al cetăţenilor americani (n. tr.)

^{^[7]} President of the United States – Preşedintele Statelor Unite ale Americii (n. tr.)

^{^[8]} Entertainment and Sports Programming Network – reţea americană de televiziune prin cablu ce transmite sport 24 de ore din 24. (n. tr.)

^{^[9]} Bachelor of Arts: diploma de licenţă în arte şi ştiinţe (n. tr.)

^{^[10]} Master of Arts: diploma de masterat în arte şi ştiinţe (n. tr.)

^{^[11]} Doctor of Philosophy: cea mai înaltă distincţie acordată de către o universitate studenţilor (n. tr.)

^{^[12]} Theodore Robert Bundy (24 noiembrie 1946 – 24 ianuarie 1989), ucigaş în serie din America care, între 1974 şi 1979, a ucis numeroase femei în Washington, Utah, Colorado şi Florida. Numărul total al victimelor sale este necunoscut. El a mărturisit 30 de crime; se estimează a fi peste 100. (n. tr.)

^{^[13]} Scandal politic izbucnit în America anilor 1970, care a avut ca motiv interceptarea ilegală a unor convorbiri telefonice şi ca efect, demisia preşedintelui Statelor Unite de atunci, Richard Nixon. (n. tr.)

^{^[14]} Robert Fitzgerald Kennedy – fratele celui de-al 35-lea preşedinte al Americii,implicat în anchetarea unor cazuri celebre de mafioţi, asasinat la 5 iunie 1968 (n. tr.)

^{^[15]} Activist pentru drepturile americanilor de culoare (1929-l968) (n. tr.)

^{^[16]} Organizaţie comunistă rebelă din sudul Vietnamului care lupta împotriva guvernului proamerican instalat la putere în 1954. (n. tr.)

^{^[17]} „Cal troian" (n. tr.)

⇐ Предыдущая 66 67 68 69 707172 73 74 75 Следующая ⇒